Inima

Îndrumarea Profetului  cu privire la tratarea bolilor inimii

Abu Daud a relatat că Sa’ad a spus:

Odată m-am îmbolnăvit iar Trimisul lui Allah  a venit să mă viziteze şi şi-a aşezat mâna pe pieptul meu până când am simţit răceala ei deasupra inimii mele.

Apoi a spus:

„Te plângi de durerea inimii. Mergi la al-Harith bin Kaladah, din tribul Thaqhif, pentru că el a dobândit cunoaştere în medicină. Să ia şapte curmale din Medina, să le macine cu sâmburi cu tot şi să ţi le dea”.

În general, curmalele au calităţi incredibile, în special cele uscate, culese din Medina, iar efectul lor în tratarea afecţiunilor inimii este deosebit de puternic. Sfatul referitor la un număr de şapte curmale reprezintă un sfat nepreţuit care a ajuns la Profet  prin intermediul revelaţiei.

În Sahihan se relatează că Sa’d bin Abu Waqqas a zis:

Trimisul lui Allah  a spus:

„Oricine mănâncă şapte curmale după ce se trezeşte dimineaţa nu va fi atins de nici o otravă sau vrajă în acea zi.”

Într-o altă relatare, Trimisul lui Allah a zis :

„Oricine mănâncă dimineaţa şapte curmale cultivate între cele două regiuni acoperite cu pietre arse şi negre din Medina nu va fi vătămat de otravă până la căderea nopţii.”

Curmalele sunt calde în cel de-al doilea stadiu şi uscate în prima fază. Aceste fructe reprezintă un aliment nutritiv, mai ales pentru cei a căror dietă regulată le include, aşa cum sunt oamenii din Medina. Curmalele constituie cea mai bună hrană, în special pentru cei care locuiesc în ţări cu un climat cald sau temperat, spre deosebire de cei care locuiesc în ţinuturi reci, deoarece temperatura corpului celor din urmă este mai ridicată, în timp ce locuitorii din zone calde au o temperatură a corpului mai scăzută. Din acest motiv, cei care locuiesc în Hijaz, Yemen şi Ta’if sau în alte zone cu caracteristici climatice asemănătoare consumă mâncăruri de factură fierbinte, cum ar fi curmalele sau mierea. Cei din aceste regiuni obişnuiesc să folosească mai mult piper şi ghimbir atunci când gătesc, în comparaţie cu cei din alte zone: câteodată adaugă de zece ori mai mult piper decât cei din regiunile reci. Unii din ei consumă ghimbirul (zanjabil) aşa cum alţii mănâncă dulciuri. Atunci când călătoresc, obişnuiesc să transporte cu ei aceste alimente. Aşa cum am precizat aceste alimente sunt potrivite pentru cei care locuiesc în zone calde: nu le dăunează, datorită particularităţii pe care o prezintă temperatura interioară a corpului lor. Cu referire la acelaşi subiect, se cuvine să adăugăm faptul că apa din fântâni se răceşte în timpul verii, iar iarna devine mai caldă. Stomacul depune un efort suplimentar pentru a digera mâncărurile complexe caracteristice perioadei de iarnă, în comparaţie cu cele specifice verii.

Pentru locuitorii din Medina, curmalele uscate reprezintă dieta caracteristică, aşa cum pentru alţii produsele din grâu le definesc în principal alimentaţia. Curmalele uscate din regiunea al-Aliyah din Medina se numără printre cele mai bune feluri de curmale, fiind tari, delicioase şi dulci.

Curmalele reprezintă o specie de fructe ce sunt consumate pentru aportul lor nutritiv dar şi pentru valoarea lor medicinală; ele sunt recomandate majorităţii persoanelor datorită rolului lor de a stabiliza căldura naturală. Curmalele nu produc substanţe dăunătoare aşa cum se întâmplă cu alte genuri de alimente şi fructe. Dimpotrivă, curmalele împiedică alterarea sau putrezirea substanţelor din organism, mai ales în cazul oamenilor obişnuiţi să consume curmale uscate.

Hadisul pe care l-am menţionat în privinţa curmalelor uscate se referă în mod specific la locuitorii din Medina şi din zonele apropiate. Este bine cunoscut faptul că valoarea medicinală a ierburilor şi plantelor care cresc în anumite zone se află în legătură directă cu calitatea aerului şi tipurile de sol din acele zone. O anumită plantă medicinală s-ar putea dovedi folositoare în habitatul său natural, însă nu şi în cazul în care ar fi crescut altundeva. Ţinuturile sunt diferite prin însăşi natura lor şi prin caracteristicile proprii, în acelaşi mod în care oamenii diferă unul de celălalt. Există plante care fac parte din obiceiurile alimentare ale oamenilor dintr-o anumită zonă, în timp ce aceleaşi plante sunt considerate otrăvitoare în alte ţinuturi. Iar uneori anumite leacuri folosite de oamenii dintr-o regiune pot fi parte componentă a dietei oamenilor dintr-o altă zonă. Unele leacuri pot vindeca anumite boli pentru oamenii dintr-un ţinut, în vreme ce în altă regiune se consideră că vindecă cu totul alte afecţiuni. Este posibil ca un leac considerat eficient într-un ţinut să nu aibă nici un efect în altă arie geografică.

Utilizarea celor şapte curmale are o semnificaţie spirituală şi materială existând numeroase similitudini în creaţie: Allah a creat şapte ceruri, săptămâna are şapte zile; de asemenea Allah a prescris ca înconjurul Ka’bei să fie realizat de şapte ori, iar distanţa dintre colinele Safa şi Marwah se parcurge tot de şapte ori. Lapidarea (jamarat) se realizează utilizând şapte pietricele, iar takbir-ul de la rugăciunea de Eid este rostit tot de şapte ori.

Trimisul lui Allah  ne-a lăsat următoarea indicaţie, referindu-se la copii:

„Porunciţi-i să se roage atunci când împlineşte vârsta de şapte ani”.

În cazul unui divorţ, la vârsta de şapte ani copilul poate alege dacă doreşte să rămână cu mama sau cu tatăl său, conform opiniilor exprimate de învăţaţi. Atunci când Profetul  era bolnav, a ordonat ca asupra lui să se toarne apă din şapte burdufuri diferite. Allah a trimis vânturile distructive asupra poporului lui Ad consecutiv timp de şapte nopţi. Când Allah a pomenit actele de caritate, le-a comparat cu bobul de porumb care are nevoie de şapte ani pentru a creşte, fiecare ştiulete având o sută de boabe. Ştiuleţii de porumb pe care faraonul i-a văzut în timpul profetului Iosif (pacea fie asupra sa) erau şapte la număr, iar numărul de ani în decursul cărora oamenii regelui au cultivat pământul era tot şapte. Fiecare faptă de caritate este multiplicată de şapte sute de ori. Şaptezeci de mii de musulmani vor intra în Paradis fără a fi întrebaţi nimic.

Numărul şapte are o semnificaţie anume în comparaţie cu alte cifre însă numai Allah deţine cunoaşterea deplină cu privire la înţelepciunea aflată în spatele alegerii cifrei 7.

În hadis se menţionează faptul că prin consumarea a şapte curmale ce provin dintr-o anumită zonă din Medina se evită efectul pe care ar putea să îl producă otrava sau vreo vrajă, indicându-ne astfel calităţile speciale ale acestei specii de curmale. Curmalele uscate la care se face referire în hadis previn efectul pe care l-ar putea avea anumite otrăvuri, iar acest lucru este valabil doar în anumite ţinuturi. O altă condiţie care trebuie îndeplinită este ca bolnavul să aibă credinţa că respectivul leac îi va face bine, astfel încât şi organismul său să îl accepte şi să obţină beneficiile care derivă din administrarea acestuia. S-a dovedit faptul că uneori chiar şi credinţa că respectivul remediu va funcţiona poate conduce la vindecarea unor boli, potrivit observaţiilor mai multor oameni. Atunci când inima acceptă faptul că vindecarea se regăseşte într-un anumit medicament, organismul va simţi că prinde puteri. Pe de altă parte, există şi situaţii în care un remediu eficient nu va produce efectul scontat din cauză că bolnavul nu crede că acesta îl poate ajuta în a se vindeca; organismul său nu îl va accepta şi nici nu va beneficia de pe urma administrării leacului.

Chiar şi Coranul, cel mai bun remediu din toate timpurile, atât în decursul vieţii lumeşti, cât şi al celei veşnice, vindecător al oricărei suferinţe, nu va aduce nici un beneficiu inimii care nu crede în calităţile sale vindecătoare.

Dimpotrivă va spori boala inimii rele şi necredincioase.

Nici un tratament pentru afecţiunile inimii nu este mai eficient decât Coranul, singurul capabil să înlăture în mod complet răul (în toate manifestările acestuia) din inimă, să îi menţină sănătatea şi starea de bine şi să o apere de tot ceea ce ar putea să îi dăuneze.

Şi totuşi există astfel de inimi care ignoră cuvintele Coranului şi nu cred în el, lipsindu-se de înţelepciunea sa. Unii oameni preferă să recurgă la altfel de leacuri, preparate de semenii lor din vechime, iar inimile lor nu beneficiază de Coran. În consecinţă, simptomele care le-au atacat inimle vor persista şi acestea vor fi expuse la mai multe afecţiuni. Odată cu trecerea timpului, atât doctorii, cât şi bolnavii se vor obişnui cu medicamentele produse şi prescrise de către oamenii din jur, conducători sau cei pe care îi respectă. Într-o astfel de situaţie, nenorocirile vor spori, iar bolile vor deveni mai dificil de vindecat. Pe măsură ce vor continua să folosească leacurile băbeşti, ignorând într-o manieră conştientă revelaţia, boala va creşte în putere sau va fi doar controlată, nicidecum vindecată întru totul.