Jabir ibn Abdullah a relatat:
Trimisul lui Allah ne-a trimis într-o expediţie şi l-a numit căpetenie peste noi pe Abu Ubaida pentru a prinde o caravană a quraişilor. Am luat cu noi o traistă plină de curmale, iar pe lângă aceasta nu ne-a mai dat nimic. Ubaida ne dădea (în fiecare zi) câte o curmală.
Eu (Abu Zubair, unul dintre povestitori) am întrebat: Ce făceaţi cu aceasta (curmala)?
Trimisul lui Allah a zis:
Noi o mestecam la fel ca şi pruncii după care beam apă toată ziua, până seara, era destul pentru noi. Pe urmă, scuturam frunze de pe copaci, cu toiagele noastre, le muiam în apă şi apoi le mâncam. Apoi ne-am îndreptat către ţărmul mării şi dinaintea noastră a răsărit ceva ca un morman uriaş. Ne-am apropiat şi am descoperit că era un animal numit Anbar (peşte).
Abu Ubaida a zis: Este mort.
Pe urmă, a adăugat: Nu (dar nu are importanţă); noi am fost trimişi de Trimisul lui Allah pe calea lui Allah şi voi sunteţi chinuiţi (de lipsa hranei) aşa că mâncaţi asta.
Eram cu toţii trei sute la număr şi am rămas acolo vreme de o lună până când ne-am rotunjit bine la trup.
El (Jabir) a spus:
Am văzut cum scoteam vas după vas cu untură din găvanul ochiului animalului şi tăiam din el bucăţi îndesate de carne asemenea unui bou sau ca un bou. Abu Ubaida a ales treisprezece dintre noi şi ne-a pus să şedem în găvanul ochiului bestiei iar el a apucat una din coastele pieptului ei şi a ridicat-o în picioare, iar apoi a înşeuat cea mai puternică dintre cămilele pe care le aveam cu noi şi ea a trecut pe sub coasta arcuită, şi noi ne-am ales cu bucăţi de carne fiartă (mai ales pentru călătorie). Când ne-am întors la Medina, ne-am dus la Trimisul lui Allah şi i-am povestit totul, iar el a zis:
Aceasta a fost hrana pe care Allah v-a pus-o dinainte. V-a mai rămas vreo bucată de carne pe care să ne-o daţi nouă?
Jabir a menţionat: I-am dat Trimisului lui Allah puţin din aceasta şi el a mâncat-o.
522
Asma bint Yazid relatează că mânecile cămăşii Trimisului lui Allah îi atârnau până la încheieturi.
523
Jabir a relatat:
În ziua bătăliei de la Ahzab:
https://alternativaislamica.wordpress.com/2018/03/09/khandaq/
Săpam o groapă de apărare, când am dat peste o bucată de piatră foarte tare.
Companionii au mers la Trimisul lui Allah şi i-au povestit despre aceasta, iar el a zis:
Voi coborî în groapă să văd piatra.
El s-a ridicat în picioare şi atunci am băgat de seamă că îşi legase o piatră peste stomac, căci era tare înfometat. Noi nu puseserăm nimic în gură de trei zile. El a apucat o sabie şi a lovit cu ea piatra care s-a sfârâmat ca nisipul. Eu i-am cerut îngăduinţa să merg acasă şi am zis nevestei mele:
L-am văzut pe Trimisul lui Allah într-o stare pe care nu o pot suporta. Ai ceva prin casă?
Ea a răspuns: Doar puţin orz şi un miel.
Eu am tăiat mielul şi am măcinat orzul iar apoi am pus carnea la fiert în oală. Apoi am mers la Trimisul lui Allah . Între timp făina fusese frământată, iar carnea din oală era aproape fiartă.
Eu i-am zis: Am ceva mâncare, Trimis al lui Allah, n-ai vrea să vii cu unul sau doi companioni?
El a zis: Va fi mai bine dacă sunt mai mulţi. Spune-i nevestei tale să nu ia oala de pe plită şi nici să nu scoată pâinea din cuptor până nu ajung eu la voi. Apoi, el a zis emigranţilor şi ajutoarelor: Haideţi să mergem.
Ei s-au ridicat cu toţii.
Eu am mers la soţia mea şi am zis: Fii binecuvântată, Trimisul lui Allah , emigranţii (al-muhajirun), ajutoarele (al-ansar) şi toată tabăra se îndreaptă încoace.
Ea a zis: Ţi-a cerut el îngăduinţa? Eu am încuviinţat.
Trimisul lui Allah a zis tovarăşilor lui: Intraţi dar să nu vă îngrămădiţi.
Apoi a început să rupă pâinea şi să pună carne pe ea. El lua direct din oală şi din cuptor. După care le-a acoperit, i-a chemat pe companionii săi şi le-a împărţit-o. După care se întorcea să descopere oala şi cuptorul. Şi tot aşa, a rupt pâine şi a pus carne pe ea, până ce toţi au mâncat pe săturate şi a mai rămas ceva. Atunci, el i-a zis nevestei mele:
Mănâncă şi tu, apoi trimite în dar, căci oamenii au fost chinuiţi de foame.
O altă versiune relatează:
Când se săpa groapa, am observat semne de foame pe faţa Trimisului lui Allah . M-am întors la nevasta mea şi i-am zis: Ai ceva prin casă? Am băgat de seamă că Trimisul lui Allah
este foarte flămând. Ea a scos o traistă în care era o Sa’a de orz. Noi aveam şi un miel care rămăsese acasă. Eu am tăiat mielul şi ea a măcinat făină pentru copt. Apoi am tăiat carnea şi am pus-o la fiert în oală. După care m-am întors la Trimisul lui Allah
şi soţia mea mi-a spus: Să nu mă umileşti în faţa Trimisului lui Allah şi a tovarăşilor lui. Când am ajuns la el, i-am zis cu glas scăzut: Trimis al lui Allah, noi am tăiat un miel mic şi am măcinat o Sa’a de orz, te rog, însoţeşte-mă împreună cu câţiva oameni. La care el a anunţat cu glas tare: O, voi ce săpaţi groapa, Jabir a pregătit o petrecere pentru noi, aşa că veniţi cu toţii, şi adresându-mi-se mie, a zis: Să nu iei oala de pe foc şi să nu coci aluatul până nu vin eu. Atunci eu am plecat acasă şi el a venit cu oamenii. Nevasta mea a zis: Va fi o ruşine pentru tine. Eu am spus: Am făcut doar ce mi-ai zis tu. Ea a adus aluatul şi Trimisul lui Allah
a picurat salivă în el şi l-a binecuvântat, apoi a pus salivă şi în oală şi a binecuvântat-o. Atunci a zis: Cheamă femeia care găteşte şi las-o să coacă pâine cu tine şi apoi să scoată carne din oală, dar nu luaţi oala de pe foc. Erau cam o mie de oaspeţi.
Adevărat vă spun:
Au mâncat toţi şi au mai lăsat mâncare, apoi au plecat. Oala noastră încă fierbea, ca de obicei, şi aluatul se cocea, ca şi înainte.
524
Anas a relatat că Abu Talha i-a zis lui Umm Sulaim:
Am simţit o slăbiciune în glasul Trimisului lui Allah şi mi-am dat seama că era din pricina foamei.
(am întrebat-o): Ai ceva prin casă? Ea a zis: da.
Şi a adus nişte frunze de orz. Apoi şi-a scos năframa de pe cap şi într-un colţ al ei a înfăşurat aceste frunze pe care le-a pus sub mantia mea şi m-a acoperit cu ea. Apoi m-a trimis la Profet . Eu am pornit şi l-am găsit pe Trimisul lui Allah şezând în moschee, în compania câtorva oameni. M-am oprit lângă ei şi Trimisul lui Allah
a zis:
El, Abu Talha, te-a trimis? Eu am răspuns: Da.
El a zis celor ce erau cu el să se ridice. El a plecat şi eu am pornit înaintea lui, ca să ajung la Abu Talha şi să-i dau de veste.
Abu Talha a zis:
Umm Sulaim, Trimisul lui Allah vine încoace împreună cu nişte oameni şi nu avem destulă mâncare să-i hrănim.
Ea a zis: Allah şi Trimisul Său ştiu mai bine.
Abu Talha a ieşit afară (să-l întâmpine) şi au intrat amândoi în casă (Trimisul lui Allah împreună cu Abu Talha). Atunci, Trimisul lui Allah
a zis:
Umm Sulaim, adu încoace ce ai la tine.
Ea a dus pâinea iar Trimisul lui Allah ne-a poruncit să o rupem în bucăţi mici, iar Umm Sulaim a scurs grăsime dintr-un mic burduf de apă şi a făcut (din acestea) ca o supă. Trimisul lui Allah
a recitat deasupra ei ceva ce Allah l-a pus să spună. Apoi, el a zis:
Îngăduie să intre zece oameni şi să mănânce. El a îngăduit. Ei au mâncat, pânâ ce s-au săturat, apoi au ieşit afară.
El (Trimisul lui Allah ) a zis iar: Îngăduie să intre (încă) zece şi el (gazda) le-a îngăduit.
Ei au mâncat destul, apoi au ieşit afară.
El a zis din nou: Îngăduie (încă) zece, până ce toată lumea a mâncat pe săturate, şi erau şaptezeci sau optzeci de persoane.
O altă versiune relatează:
După ce au mâncat toţi, mâncarea a fost strânsă şi era la fel de multă ca la început.
O altă versiune relatează:
Grupuri de câte zece persoane au mâncat unul după altul. După ce au mâncat optzeci de persoane, a mâncat şi Trimisul lui Allah împreună cu familia lui şi a mai rămas mâncare.
O altă versiune afirmă:
Anas a relatat:
L-am vizitat pe Trimisul lui Allah şi l-am găsit în compania tovarăşilor lui şi am întrebat: De ce şi-a înfăşurat Trimisul lui Allah
mijlocul? Mi s-a spus: Din pricina foamei. Am mers la Abu Talha, soţul lui Umm Sulaim şi am zis: Tată, l-am văzut pe Trimisul lui Allah
şi el avea mijlocul înfăşurat. L-am întrebat pe unul dintre tovarăşii lui de ce a făcut astfel. El a zis: din pricina foamei. Abu Talha a mers la mama mea şi a întrebat-o: Ai ceva prin casă? Ea a zis: Da. Am nişte coltuce de pâine şi câteva curmale uscate. Dacă Trimisul lui Allah
vine singur, îl putem hrăni pe săturate, dar dacă vine cu alţii, nu este destulă mâncare. Anas a continuat atunci să relateze acest hadis în întregime.
Un gând despre „521”