Amigdalita

Îndrumarea Profetului  cu privire la tratamentul amigdalitei şi administrarea medicamentelor pe cale orală

În Sahihan ni se relatează că Profetul  a spus:

„Extragerea de sânge şi costusul marin (aloe vera) se numără printre cele mai bune remedii pentru voi; nu vă chinuiţi copiii apăsând pe omuşor (mărul lui Adam) pentru a vindeca amigdalita”.

În Sunan şi în Musnad se relatează că Jabir a spus:

Trimisul lui Allah  a venit la Aişa şi a văzut un băiat căruia îi curgea sânge din nas, aşa că l-a întrebat: „Ce înseamnă aceasta?”

Ei au răspuns: Băiatul suferă de amigdalită sau de durere de cap.

Atunci Profetul  a spus: „Vai vouă! Nu vă ucideţi copiii! Mama copilului bolnav de amigdalită sau de dureri de cap să radă nişte costus (aloe) pe care să îl amestece cu apă şi apoi să i-l administreze copilului pe nas”.

Atunci când Aişa a poruncit ca această recomandare să fie pusă în aplicare, băiatul s-a vindecat.

Abu Ubaida a spus:

Amigdalita este o iritaţie a gâtului aflată în relaţie directă cu circulaţia sângelui. S-a mai afirmat că amigdalita este un ulcer care apare între ureche şi gât, afectându-i în special pe băieţii tineri.

Atunci când se administrează pe cale nazală o cantitate de aloe, iar planta este rasă şi mărunţită, acest lucru ajută la combaterea amigdalitei ce antrenează în principal mucozităţi înrudite cu sângele; iar prin consumarea de aloe se combat şi alte suferinţe a căror natură este fierbinte.

Autorul lucrării al-Qanun a afirmat că prin administrarea unei combinaţii de costus, sulfat de aluminiu din Yemen şi şovârf se poate vindeca amigdalita.

Costusul marin menţionat în acel hadis este varianta indiană a plantei de aloe (mai ales cea de culoare albicioasă); înainte de islam oamenii obişnuiau să îşi trateze copiii suferinzi de amigdalită prin apăsarea omuşorului sau prin ataşarea unui obiect la nivelul uvulei. Profetul  a interzis această practică şi i-a îndrumat pe oameni spre ceea ce este mai bine, mai benefic şi mai uşor pentru copiii care suferă din cauza acestei afecţiuni.

Administrarea leacurilor pe cale nazală implică fie medicamente simple, fie compuse, care sunt măcinate şi uscate, iar acest leac îi este administrat pe nas celui afectat, în timp ce el stă întins pe spate, cu umerii ridicaţi, astfel încât capul să-i fie înclinat pe spate.

Trimisul lui Allah  a recomandat utilizarea acestei metode atunci când există o necesitate reală. Abu Dawud a menţionat în Sunan că Profetul  obişnuia să folosească el însuşi acest remediu.