Scabia

Îndrumarea Profetului  cu privire la tratarea alergiilor pielii şi a scabiei

În Sahihan se relatează că Anas a spus:

„Trimisul lui Allah  le-a permis lui Abd ar-Rahman bin Awf şi lui Zubayr bin al-Awwam să poarte veşminte de mătase din cauza alergiei de care sufereau.”

Într-o altă relatare:

„În timpul unei lupte, Abd ar-Rahman bin Awf şi Zubayr bin al-Awwam s-au plâns Profetului  că aveau alergie, iar el le-a permis să poarte veşminte din mătase.”

Există două arii de interes în cadrul acestui hadis: una dintre ele se referă la jurisprudenţa islamică (fiqh) iar cealaltă ţine de domeniul medical.

Din perspectiva jurisprudenţei islamice, din tradiţia Trimisului lui Allah  rezultă în mod că femeile au permisiunea de a purta veşminte din mătase, în timp ce bărbaţilor le sunt interzise, cu excepţia cazurilor în care există un motiv temeinic. De exemplu, bărbaţii au permisiunea de a purta mătase atunci când întâlnesc frigul şi nu deţin nici un alt articol vestimentar pentru a se îmbrăca, ori atunci când suferă din cauza râiei, alergiilor sau păduchilor, aşa cum se evidenţiază în relatarea profetică.

Potrivit imamilor Ahmad şi Şafi’i, este permis ca bărbaţii să poarte veşminte din mătase dacă există o necesitate care să justifice acest lucru. Permisiunea acordată unor musulmani (cum ar fi articolele de îmbrăcăminte din mătase pentru bărbaţi, în acest caz) datorată unor circumstanţe speciale, se aplică tuturor celor care s-au confruntat cu situaţii similare.

Mai mulţi învăţaţi au susţinut că aceste hadisuri mai sus menţionate ar putea implica doar acordarea unei permisiuni speciale pentru bin Awf şi Zubayr. Aceştia afirmă că e posibil ca permisiunea să se aplice şi altor musulmani. Atunci când există o probabilitate redusă, alinierea la textul general reprezintă cea mai bună opţiune. Acesta este motivul care i-a determinat pe unii dintre naratorii acestui hadis să comenteze astfel:

„Nu ştiu dacă această permisiune se aplică şi celor care au urmat după ei.”

Opinia corectă este că această permisiune este generală în indicaţiile sale şi nu există nici o dovadă referitoare la limitarea acesteia. În mod similar, Profetul  i-a spus lui Abu Burdah:

„Această permisiune se aplică doar în cazul tău şi nimănui altcuiva după tine.”

Iar Allah i-a spus Profetului Său  în legătură cu o femeie care i se oferise spre căsătorie:

„Un privilegiu oferit doar ţie, nu şi restului credincioşilor.”

Din moment ce interdicţia ca bărbaţii să îmbrace veşminte din mătase reprezintă o măsură de precauţie, este permis ca ei să le poarte în anumite situaţii, cu scopul de a obţine un beneficiu garantat de încălcarea interdicţiei, atunci când există un motiv real şi suficient.

Din punct de vedere medical, mătasea este produsă de o fiinţă vie şi reprezintă un remediu. Mătasea prezintă multe efecte pozitive, cum ar fi liniştirea şi întărirea inimii, eliberarea inimii de unele suferinţe care ar putea-o afecta. Tot mătasea ajută la combaterea secreţiei de bilă neagră şi a oricăror suferinţe pe care le-ar putea provoca aceasta şi ascute vederea. Mătasea în stare pură, care este folosită la prepararea medicamentelor şi leacurilor, este fierbinte şi uscată în primul stadiu. Atunci când mătasea este folosită pentru fabricarea hainelor, atingerea sa este delicată şi are capacitatea de a încălzi corpul, precum şi de a-l răcori.

Ar-Razi a spus:

Mătasea este mai caldă decât inul, mai rece decât bumbacul şi este benefică pielii. Toate hainele groase slăbesc corpul şi aspresc pielea.

Există trei feluri de haine: din prima categorie fac parte acelea care aduc căldură şi încălzesc totodată corpul. Un alt fel de haine sunt acelea care aduc cu ele căldură, dar nu încălzesc corpul. Iar cea de-a treia categorie cuprinde acele haine care nu încălzesc şi nici nu aduc nici căldură. Nu există nici un veşmânt care să dea căldură fără să-l şi încălzească pe cel care îl poartă. De exemplu, hainele confecţionate din lână şi păr de animale ridică temperatura corpului şi aduc căldură epidermei. Pe de altă parte, mătasea, kittan-ul (inul) şi veşmintele din bumbac încălzesc doar suprafaţa pielii. Hainele din in sunt reci şi uscate, în timp ce acelea din bumbac sunt moderate privind aceste considerente. Veşmintele din mătase sunt mai moi şi mai puţin fierbinţi decât lâna. Autorul lucrării al-Minhaj a afirmat că, atunci când îmbrăcăm un articol vestimentar din mătase: nu aduce cu sine la fel de multă căldură ca şi bumbacul, deoarece este mai blând.

Orice articol de îmbrăcăminte caracterizat prin moliciune şi finisare perfectă nu încălzeşte corpul prea tare şi nici nu este eficient în procesul de descompunere. De aceea este mai bine ca astfel de veşminte să fie purtate în timpul verii, în regiunile cu temperaturi ridicate.

Din moment ce hainele confecţionate din mătase nu sunt nici uscate şi nici groase, spre deosebire de alte materiale, purtarea lor este benefică, tratând afecţiunile pielii rezultate în urma utilizării unor haine din materiale uscate şi groase. Profetul le-a permis lui az-Zubair şi Abd ar-Rahman să poarte veşminte din mătase din cauza afecţiunii epidermei lor. În plus, hainele din mătase sunt mai puţin ospitaliere pentru insecte sau păduchi, nefiind cel mai bun mediu pentru dezvoltarea paraziţilor.

Materialele care nu măresc temperatura corpului şi nici nu aduc căldură sunt reprezentate de fier, plumb, şi nisip.

Se poate formula întrebarea: Din moment ce din mătase se confecţionează cele mai bune veşminte, care sunt totodată şi cele mai potrivite pentru corp, de ce li s-a interzis bărbaţilor purtarea lor, conform legislaţiei islamice?

Unii învăţaţi afirmă că mătasea şi aurul au fost create în beneficiul femeilor. Mătasea le este interzisă bărbaţilor, tocmai pentru ca aceştia să nu imite femeile. Alţi musulmani sunt de părere că mătasea a fost interzisă din cauză că generează aroganţă şi mândrie. Alţii consideră că mătasea a fost interzisă datorită moliciunii sale ce ar putea afecta astfel masculinitatea.

An-Nasa’i a relatat că Profetul  a spus:

„Allah a permis mătasea şi aurul femeilor din umma mea şi nu le-a permis pentru bărbaţii din umma mea.”

Într-o altă reltare, Profetul  a spus:

„Mătasea şi aurul sunt interzise pentru bărbaţii naţiunii mele şi sunt permise pentru femei.”

Al-Bukhari a relatat că Trimisul lui Allah  nu a permis că bărbaţii să poarte veşminte din mătase şi nici să şadă pe acestea sau pe dibaj-uri (haine din mătase pură). Iar apoi a adăugat: „este pentru ei în viaţa aceasta şi pentru voi în viaţa de apoi.”