1508

Abd ar-Rahman ibn Abu Bakr a relatat: Însoţitorii din Suffa erau oameni sărmani.

Trimisul lui Allah  a zis odată:

„Cine are hrană destulă pentru două persoane, să-l ia şi pe al treilea, iar cine are hrană pentru patru, să-l ia şi pe al cincelea sau al şaselea (sau a zis ceva asemănător)”.

Abu Bakr a adus trei oameni, în vreme ce Trimisul lui Allah  a adus zece. Abu Bakr cina cu Trimisul lui Allah  şi a rămas acolo până ce a făcut rugăciunea Işa. După o vreme în noapte, s-a întors în casa lui. Nevasta lui l-a întrebat:

Ce te-a ţinut departe de oaspeţii tăi?

El a zis: Nu le-ai servit cina?

Ea a zis: Au refuzat să cineze fără tine. Eu le-am servit mâncarea, dar n-au vrut să mănânce.

Eu (povestitorul) m-am ascuns de frică. Abu Bakr i-a dojenit. După aceea le-a zis:

Vă rog să mâncaţi. Pe Allah, nu mă voi aşeza să mănânc, căci dacă nu luaţi şi voi parte, nu va fi nici o binecuvântare în ea.

Povestitorul a zis: Cum luam o mână de mâncare, de dedesubt mâncarea se înmulţea, aşa că toată lumea a mâncat pe săturate; şi încă, mâncarea rămasă era mai multă decât era la început. Când a văzut aceasta, Abu Bakr şi-a chemat nevasta şi a zis:

O, soră a lui Banu Firas! Ce se întâmplă?

Ea a zis: O, desfătare a ochilor mei, hrana s-a înmulţit de trei ori faţă de cum era.

Atunci Abu Bakr a început să mănânce. El a zis: Legământul de a nu mânca, l-am făcut din pricina Satanei. El a luat o mână de mâncare şi a dus restul Trimisului lui Allah .

Aşa că hrana aceea i-a rămas lui.

În zilele acelea exista o înţelegere între noi şi păgâni, iar după ce timpul acelei înţelegeri s-a scurs, el ne-a împărţit în 12 grupuri şi fiecare grup era condus de un om. Allah ştie câţi oameni se aflau sub comanda fiecărei căpetenii. Oricum, Trimisul lui Allah  a trimis negreşit câte o căpetenie cu fiecare grup.

Apoi, ei toţi au mâncat din acea mâncare.

1508

Abu Huraira a relatat că Trimisul lui Allah  a zis: În popoarele de dinaintea voastră existau păstrători ai inspiraţiei divine, dacă printre companionii mei există un asemenea om, acesta este Umar.

1510

Jabir ibn Samura a relatat că locuitorii din Kufa s-au plâns lui Umar împotriva lui Sa’d ibn Abi Waqqas şi Omar l-a numit pe Ammar guvernator în Kufa. Plângerea lor era că nici rugăciunile nu le conducea după cuviinţă. Umar a trmis după Sa’d la Medina şi i-a zis: Abu Is’aq, oamenii găsesc de vină rugăciunile tale.

Sa’d a răspuns: Fac rugăciunea după cum o făcea Trimisul lui Allah . Nu scad nimic din ea. O lungesc în primele două rek’at-uri şi o scurtez în ultimele când facă rugăciunile după apus şi de noapte.

Umar a zis: Aşa am gândit şi eu despre tine, o , Abu Is’aq!

Apoi, a trimis cu el un om (sau nişte oameni) la Kufa, să cerceteze despre el (de la oamenii din Kufa). Cercetarea s-a făcut în fiecare moschee şi ei toţi l-au lăudat; dar, în moscheea lui Bani Abs, un om s-a ridicat în picioare. Numele său era Usama ibn Qatada, iar plângerea lui era că Abu Sa’d nu a luat parte la expediţie, nu a împărţit capturile cu dreptate şi nu a judecat drept. La acestea, Sa’d a zis:

Voi face trei rugăciuni în ce-l priveşte. Allah, dacă acest slujitor al Tău este un mincinos şi caută faima, prelungeşte-i viaţa şi fă ca vremea nenorocirii lui să fie mai lungă şi loveşte-l cu încercări.

După aceea, când omul în cauză era întrebat despre starea lui, el zicea:

Sunt un bătrân lovit de încercări şi de blestemele lui Sa’d.

Cu acordul povestitorului, Abdul Malik ibn Umar a relatat:

L-am văzut pe acest om cu sprâncenele acoperindu-i ochii de bătrâneţe, cum umbla fără ţintă, necăjind şi glumind cu fetele.

1513

Anas a relatat că doi dintre însoţitorii Trimisului lui Allah  au plecat de la casa lui prin întunericul nopţii şi au zărit de parcă în faţa lor erau două lumini, iar când s-au despărţit, fiecare dintre ei avea o lumină în faţa lui până ce a ajuns acasă.

1515

Ibn Umar a relatat:

Nu l-am auzit niciodată pe Umar povestind ceva despre care el bănuia că va fi astfel şi aşa; şi să se dovedească a fi astfel şi aşa cum gândise el.