Epilepsia

Îndrumarea Profetului  în ceea ce priveşte tratarea epilepsiei şi posedarea spirituală

În Sahihan ni se relatează că ‘Ata bin Rabah a spus:

„Ibn Abbas mi-a zis:

Să-ţi vorbesc despre o femeie care face parte din oamenii Paradisului?

Am spus: Da.

El a zis:

Acea negresă care a venit la Profet  şi a spus:

Sufăr de crize epileptice în timpul cărora, fără să fiu conştientă, mă dezgolesc. Aşadar roagă-l pe Allah pentru mine! (să mă vindece).

Trimisul lui Allah  a spus:

Dacă doreşti, ai răbdare şi vei ajunge în Paradis sau, dacă doreşti, Îl voi ruga pe Allah să te vindece.

Ea a răspuns:

Mai degrabă voi fi răbdătoare, iar apoi a spus: continui să mă dezgolesc în timpul acestor crize, aşadar roagă-l pe Allah pentru mine să nu mai fac astfel.

Profetul  s-a rugat la Allah din partea ei; iar aceasta nu s-a mai dezgolit.”

***

Epilepsia este de două feluri; primul tip constă în imixtiunea unor factori oculţi, de multe ori de ordin spiritual, iar cel de-al doilea tip este generat de amestecurile nocive din organism ce produc dezechilibre chimice care ulterior îmbolnăvesc creierul. Doctorii observă că în majoritatea cazurilor al doilea tip este cel întâlnit, explicând astfel posibilele cauze şi modalităţile de vindecare ale acestei afecţiuni.

În ceea ce priveşte epilepsia ce constă în prezenţa unor influenţe malefice, cei mai buni doctori, precum şi înţelepţii, afirmă că, deşi rare, astfel de fenomene există. De asemenea, ei sunt de acord că vindecarea acestui tip de boală are loc prin intervenţia sufletelor drepte, elevate, ce pot neutraliza efectul răului şi manifestările sale diavoleşti. Când Hipocrate a explicat care sunt remediile necesare vindecării epilepsiei, a afirmat: „Remediile medicale sunt eficiente în tratarea epilepsiei ce rezultă din cauze chimice şi materiale. Însă în cazul epilepsiei care este rezultatul acţiunii forţelor malefice, aceste remedii nu o pot vindeca”.

Atunci când doctorii explică posibilele cauze ce generează epilepsia, desemnând anumite cauze naturale sau fizice, afirmaţia lor este adevărată doar în raport cu anumite tipuri de epilepsie, excluzând situaţiile atipice denumite, in genere, de către oameni: posedare.

Doctorii din vechime obişnuiau să numească epilepsia „boala divină”, declarând că este cauzată de forţe malefice. Pe de altă parte, Galenius şi alţi doctori au catalogat termenul de „suferinţă divină” ca fiind greşit, afirmând: „Au numit-o divină, deoarece atacă exact capul şi afectează în mod negativ creierul”. Această explicaţie aduce după sine o ignorare consimţită a existenţei sufletului şi implicit posibilitatea unei îmbolnăviri spirituale a omului.

Vindecarea epilepsiei cauzate de forţe malefice implică două lucrări: una vizează persoana afectată de epilepsie, iar cealaltă protecţia celor care o tratează.

Rolul pe care persoana afectată de epilepsie îl joacă în tratarea bolii implică întărirea inimii, sinceritatea căinţei în faţa Creatorului şi căutarea adăpostului la Allah, deopotrivă cu vorba şi inima. Acesta este situaţia în care persoana afectată de epilepsie se angajează în a respinge cu hotărâre răul şi manifestările sale. Pentru a înfrânge maleficul, este necesar ca omul-credincios să posede arme utile, adecvate, credinţă, cunoaştere şi o fire rezistentă. Dacă şi una din cele enumerate nu există, efortul va fi lipsit de eficienţă. Lucrarea devine mai dificilă atunci când persoana bolnavă nu îndeplineşte cerinţele şi continuă a se lăsa pradă răului; în acest caz, inima va fi privată de încrederea în Allah, evlavie şi conştientizarea prezenţei lui Allah, iar încercarea de a se vindeca va eşua.

Cealaltă lucrare necesară în tratamentul epilepsiei vizează persoana care tratează boala şi căreia i se cere, de asemenea, să fie înarmată cu instrumentele de luptă menţionate anterior. Când aceste arme sunt calibrate corespunzător, uneori e suficient doar să rosteşti „în numele lui Allah” sau „nu există tărie şi putere decât la Allah” ca efectul să aibă loc iar răul să fie învins.

Profetul  obişnuia să spună în asemenea cazuri:

„O, duşman al lui Allah, pleacă! Eu sunt Trimisul lui Allah.”

***

Odată am fost prezent când şeicul nostru a trimis pe cineva să alunge un spirit malefic ce posedase o persoană spunându-i: „Şeicul nostru îţi spune acestea: Ieşi afară din corp, deoarece nu ţi se permite să rămâi înăuntru!” Persoana bolnavă de epilepsie (posedată) s-a trezit din criză. Alteori şeicul citea următoarele versete în urechea persoanei afectate de epilepsie: „Oare credeţi că v-am creat pe voi fără rost şi că nu vă veţi întoarce la Noi” (al-Mu’minun 115). De asemenea obişnuia să recite Ayat al-Kursi (2:255) şi le poruncea celor care sufereau de epilepsie şi celor care vindecau epilepsia să îl recite împreună cu ultimele două capitole din Coran (113 şi 114).

Epilepsia generată de cauze fizice

Acest tip de boală afectează sănătatea şi este însoţită de spasme ce împiedică funcţionarea normală a membrelor sau mişcarea lor normală; de asemenea, ea generază dureri intense în timpul crizelor. Pe de altă parte, epilepsia este o boală cronică dificil de vindecat şi care persistă ani la rând, în special dacă persoana epileptică are mai mult de 25 de ani şi suferă de crize repetate. Hipocrate a spus că aceşti oameni vor suferi de epilepsie până la moarte.

Femeia menţionată în hadis, care suferea de epilepsie şi obişnuia să rămână fără haine în timpul crizelor, e posibil să fi suferit de o boală psihică. De aceea Profetul  i-a promis Paradisul dacă va fi răbdătoare; altfel, în cazul unei posedări, Profetul  i-ar fi cerut lui Allah vindecarea fără a îi oferi femeii o alternativă, cu alte cuvinte fără a recunoaşte existenţa unei afecţiuni psihice. Ea a ales Paradisul dar Profetul  L-a rugat pe Allah în numele ei pentru diminuarea intensităţii crizelor şi nu vindecarea ei directă.

Hadisul ne indică faptul că musulmanilor le este permis să caute remedii şi că vindecarea sufletului este în mod exclusiv legată de invocarea lui Allah, de întoarcerea la El cu credinţă sinceră; acest gen de remediu având efecte profunde asupra corpului uman, care nu pot fi comparate cu efectele oricărui medicament preparat de oameni.

Cele mai recunoscute autorităţi medicale confirmă rolul major al psihicului în vindecarea oricăror boli iar actul medical poate fi afectat de existenţa ignoranţei în chestiuni spirituale, ce poate duce la stabilirea unui diagnostic greşit, sau în cel mai rău caz, un cu totul alt diagnostic decât cel real.