1551

Sumura ibn Jundab a relatat:

Trimisul lui Allah  îi întreba adesea pe însoţitorii lui dacă vreunul dintre ei a avut vreo viziune. Dacă unul dintre voi avea o viziune o povestea şi el o tălmăcea după voia lui Allah.

Într-o zi eu am povestit:

În seara asta am avut un vis în care a venit la mine o femeie. Eu am însoţit-o şi am dat peste un om care zăcea pe spate şi deasupra lui stătea un om cu o piatră de mărimea capului său, cu care îl lovea în cap. Când îl lovea, piatra se rostogolea şi el se ducea după ea s-o prindă şi nu se întorcea la omul acesta până ce capul nu i se vindeca şi căpăta starea de dinainte. Atunci se întorcea din nou la el şi îl lovea.

Am întrebat ce era asta, iar ei mi-au spus să plec de-acolo.

Am mai văzut un om şezând şi unul în picioare, cu un fier încârligat în mână, pe care îl băga în falca celuilalt şi scormonea în ea până ce îi ajungea la ceafă şi la fel făcea şi cu cealaltă falcă. După ce se vindeca această falcă, el o lua de la început.

Am întrebat ce era asta şi ei mi-au zis să plec de-acolo.

Atunci am pornit mai departe până ce am ajuns la o groapă cu un cuptor, sub care ardea focul. Înăuntru se aflau bărbaţi şi femei goale care ţipau când focul de dedesubt ajungea la ei.

Am întrebat ce era asta şi ei mi-au zis să plec de-acolo.

Atunci am mers mai departe şi am ajuns la un râu de sânge în mijlocul căruia stătea un om, iar pe mal era un om ce avea nişte pietre dinaintea lui. Cel ce se afla în râu înainta, iar când voia să iasă afară, celălalt îi arunca o piatră în gură şi îl trimitea înapoi de unde venise; şi de câte ori voia să iasă afară, îi arunca o piatră în gură şi el se întorcea de unde plecase.

Am întrebat ce era asta şi ei mi-au zis să plec de acolo.

Atunci am plecat şi am ajuns la un om înfricoşător de urât care se afla lângă un foc pe care îl aţâţa şi alerga continuu în jurul lui.

Am întrebat ce era asta? Ei mi-au zis să merg mai departe până ce am ajuns la o grădină plină cu flori de primăvară, iar în mijlocul grădinii se afla un om atât de înalt că nu-i puteam vedea capul, de parcă era ascuns în nori, iar în jurul lui erau adunaţi o grămadă de copii.

Am întrebat ce erau aceştia? Ei mi-au zis să merg mai departe şi m-au dus la un copac enorm. Însoţitorii mei mi-au cerut să urc în el şi am urcat cu toţii. Am găsit un oraş ce era construit din cărămizi de aur şi argint, puse alternativ. Am ajuns la poarta oraşului şi am cerut să fie deschisă iar poarta s-a deschis în faţa noastră. Am intrat înăuntru şi am văzut oameni care aveau o jumătate de trup de o frumuseţe minunată, cât nici n-ai fi gândit, iar cealaltă jumătate era îngrozitor de urâtă. Prin mijlocul oraşului curgea un pârâu. Apa era de un alb strălucitor. Însoţitorii mei au zis oamenilor: Mergeţi şi înotaţi în pârâu. Ei s-au dus, iar când au venit înapoi la noi, urâţenia lor dispăruse iar ei deveniseră frumoşi în întregime.

Cei doi însoţitori ai mei mi-au zis: aceasta este Grădina Edenului şi este locuinţa ta.

Mi-am ridicat mâna şi în ea ţineam un palat ca un nor alb şi ei au repetat: Aceasta este locuinţa ta.

Eu le-am zis: Allah să vă binecuvânteze pe amândoi. Acum lăsaţi-mă să intru.

Ei au zis: Nu încă, dar negreşit vei intra.

Eu le-am zis: Am văzut multe lucruri ciudate în noaptea asta. Ce înseamnă tot ceea ce am văzut?

Ei au zis: Omul pe care l-ai văzut că i se lovea capul era un om care a învăţat Coranul de pe rost, dar l-a uitat. El nu l-a băgat în seamă şi nu a lucrat potrivit învăţăturilor sale în timpul zilei. Ceea ce ai văzut i se va face până în Ziua Învierii. Ei au mai zis că omul pe care-l văzusem că i se scormoneau fălcile, era un mincinos care purta minciuna peste tot. Ceea ce am văzut, i se va face până în Ziua Învierii. Cei pe care-i văzusem în cuptor, preacurviseră. Acela pe care l-am văzut că era bătut cu pietre în râu era un cămătar. Bătrânul pe care-l văzusem la tulpina arborelui era Avraam iar băieţii din jurul lui erau copiii ce muriseră în starea lor firească precum musulmani.

Câţiva dintre cei ce se aflau în jurul Trimisului lui Allah  l-au întrebat: Se vor afla şi copiii necredincioşilor printre ei? Trimisul lui Allah  a zis: Da.

Cei ce erau pe jumătate frumoşi şi pe jumătate urâţi, erau oameni care amestecaseră purtarea cuvioasă cu cea păcătoasă, dar Allah îi iertase. Cel ce aţâţă focul era paznicul Iadului. Prima casă în care am intrat era lăcaşul credincioşilor sinceri şi această casă era lăcaşul martirilor. Unul dintre ei mi-a spus că el era Gavriil, iar celălalt era Mihail. Ei mi-au zis să-mi ridic capul şi atunci am văzut ceva ca un nor alb, iar ei mi-au zis că aceea era locuinţa mea. I-am rugat să mă lase se intru în casa mea, dar ei mi-au zis că timpul ce-l mai aveam de trăit nu se sfârşise încă, dar când se va sfârşi, voi intra în locuinţa mea.

***

1569

Aişa a relatat că Trimisul lui Allah  a zis:

Nu ocărâţi morţii, căci ei ajuns la sfârşitul călătoriei lor. Ei au dobândit ceea ce aşteptaseră.