Lucruri ascunse

= نهج البلاغة = 

Predica 187

Vestire a viitorului sângeros

Luaţi aminte! Pe tatăl meu şi pe mama mea! Puţini sunt cei ale căror nume sunt cunoscute în cer şi necunoscute pe pământ. Băgaţi de seamă! Voi vă aşteptaţi ca treburile să vă meargă prost, legăturile voastre să se rupă, cei de jos vor ajunge să poruncească. Aceasta se va întâmpla când lovitura de sabie asupra unui credincios va fi mai uşoară decât un dirham pentru eliberarea lui. Aceasta se va întâmpla când răsplata unui cerşetor va fi mai mare decât cea a dăruitorului. Aceasta va fi când vă veţi îmbăta, însă nu cu băutură, ci cu bunăstare şi îndestulare, când veţi jura fără constrângere şi veţi minţi fără stingherire. Aceasta se va întâmpla când nenorocirile vă vor răni aşa cum şaua răneşte cocoaşa cămilei.

Cât de lungă va fi această suferinţă, cât de departe va fi nădejdea de a scăpa de ea?

***

Predica 174

Darea în vileag a lui Talha şi a pretenţiilor sale

Mie nu mi-e teamă de ameninţarea cu războiul şi nici nu mă înspăimânt de lovituri, căci eu sunt în făgăduinţa lui Allah de a mă apăra. Pe Allah! Talha s-a grăbit cu sabia scoasă să răzbune sângele lui Othman , de teamă că atunci când se va cere sânge pentru sângele lui Othman , să nu-i ceară sângele lui, căci spre el bate bănuiala, căci nimeni din popor nu ar fi ţinut mai mult s-o facă. Aşadar, el a vrut să încurce lucrurile adunându-i pe unii în jurul său ca să semene confuzie şi îndoială.

Pe Allah! În privinţa lui Othman , el nu a acţionat în nici unul din cele trei feluri în care putea acţiona. Dacă fiul lui Affan  greşea, aşa cum credea Talha, el trebuia să îi sprijine pe cei ce l-au ucis, sau să să ţină departe de susţinătorii acestuia. Dacă Othman   era victimă a nedreptăţii, atunci Talha ar fi trebuie să fie între cei ce îi ţineau (pe atacatori) departe de el sau între cei care se dezvinovăţeau. Dacă ar fi avut îndoieli asupra acestor două privinţe, atunci ar fi avut obligaţia să îl părăsească pe Othman , să se dea deoparte şi să îi lase pe ceilalţi oameni (să negocieze cu el după voia lor). Dar el nu a mers pe nici una din aceste trei căi, ci a venit cu ceva ce nu îşi avea rostul şi cu dezvinovăţiri şchioape.

***

Predica 188

Sfatul de a fi pioşi

Vă povăţuiesc, o, oameni să vă temeţi de Allah şi să-i aduceţi laude multe pentru binefacerile Sale asupra voastră, pentru încercările Sale la care vă supune. Câte binefaceri v-a hărăzit prin încercările Sale la care vă supune. Câte binefaceri v-a hărăzit prin grija milei Sale. Aţi săvârşit greşeli vădite, însă El v-a acoperit. Purtarea voastră impune pedeapsa Lui, însă El v-a mai dat un răgaz.

Pomenirea morţii

Vă povăţuiesc, de asemenea, să vă amintiţi de moarte şi să vă micşoraţi nepăsarea faţă de ea. De ce sunteţi nepăsători faţă de Cel căruia îi pasă de voi? La ce vă aşteptaţi de la el (de la îngerul morţii) cel care nu vă mai dă nici un răgaz? Este de ajuns un propovăduitor care să vă amintească de morţii pe care i-aţi văzut cu ochii voştri, care au fost duşi la mormintele lor, însă nu călare, şi au fost coborâţi în ele, însă nu ei înşişi au coborât. Pare ca şi cum n-ar fi trăit niciodată în această lume, iar lumea de dincolo le-ar fi fost întotdeauna cămin. Ei au lăsat pustiu locul unde au trăit, iar acum locuiesc în locul pe care-l socoteau pustiu. Ei sunt îngrijoraţi de ceea ce au lăsat în urmă şi nu le-a păsat de locul în care s-au dus. Acum nu mai pot scăpa de răul făcut, nici de a adăuga ceva la binele săvârşit. Ei sunt legaţi de această lume care i-a amăgit. Ei au încredere în ea, însă ea îi izgoneşte.

Îndemnarea de a zori către cele bune

Allah să aibă milă de voi! Grăbiţi-vă către casele voastre pe care vi s-a poruncit să le populaţi, pe care vi le-aţi dorit şi în care aţi fost poftiţi. Căutaţi săvârşirea binefacerii lui Allah asupra voastră, răbdători în a Îi da ascultare şi a vă lepăda de neascultarea Lui, căci ziua de mâine este aproape de ziua aceasta. Cât de grăbite sunt ceasurile într-o zi, cât de grăbite sunt zilele într-o lună, cât de grăbite sunt lunile într-un an, cât de grăbiţi sunt anii într-o viaţă!

***

Predica 189

Felurile credinţei

O credinţă constă în ceea ce este ferm şi stabil în inimi, o alta poate rămâne doar vremelnic în inimă şi este suflată afară la o anume vreme. Dacă trebuie ca cineva să vă scutească de ceva, aşteptaţi până când moartea se apropie de el, căci acesta este timpul pentru a fi scutit.

Pribegia şi pribeagul

Pribegia va rămâne la hotarul ei dintâi. Allah nu are nevoie de cel ce acceptă credinţa în taină sau pe faţă. Pribegia nu este hărăzită nimănui care nu cunoaşte dovada Sa pe pământ. Oricine o recunoaşte şi o pricepe poate fi un pribeag. Eliberarea de obligaţia pribegiei nu este hărăzită celui la care dovada lui Allah ajunge, auzind-o cu urechea lui, păstrând-o în inima lui.

Greutatea în ceea ce priveşte spusele

Cu adevărat, treaba noastră este grea şi îngreunată. Nimeni nu poate purta (aceste spuse) în afara unui rob credincios a cărui inimă Allah a pus-o la încercare prin credinţă. Spusele noastre nu pot fi păstrate decât de inimile sincere şi de bărbaţi cu mare putinţă de înţelegere.

Întinderea ştiinţei imamului Ali 

O, voi oameni! Întrebaţi-mă înainte de a mă pierde, căci eu cunosc mai bine căile cerului decât pe cele ale pământului, înainte ca zâzania să îşi pună piciorul pe coarda arcului (pentru a o întinde) şi să nimicească putinţa de judecată a poporului.

***

Predica 189

Datoria mulţumirii

Eu Îl slăvesc cu mulţumire pentru dărnicia Sa şi Lui îi cer ajutor pentru îndeplinirea celor cerute de drepturile Sale, Puternicul în oştire, Măreţul în glorie. Eu mărturisesc că Muhammad  este robul şi trimisul Său. El i-a chemat pe oameni să îi dea ascultare şi i-a înfrânt pe duşmanii lui Allah luptând cu ei în numele religiei Sale. Nu l-au abătut de la aceasta cei ce s-au adunat laolaltă pentru hulirea sa şi pentru încercarea de a stinge lumina sa.

Povaţa de a fi pioşi

Ţineţi la pioşenia voastră faţă de Allah, căci aceasta are o frânghie straşnică la prindere, cu neputinţă de a fi ruptă până la capăt. Zoriţi-vă către moarte şi hăurile sale, neteziţi-i calea înainte să vină, pregătiţi-vă pentru ea înainte să coboare, căci sfârşitul va fi Ziua Judecăţii. Este de ajuns un propovăduitor pentru cel ce pricepe. Ce socotea cel ce privea cu nepăsare, înainte să ştie de venirea sfârşitului, în ceea ce priveşte strâmteţea mormintelor, străşnicia singurătăţii, spaima trecerii către cealaltă lume, cruzimile groazei, frica de osânda făgăduită, astuparea mormântului şi îngrămădirea de pietre?

Temeţi-vă de Allah! Temeţi-vă de Allah, o voi robi ai lui Allah, căci lumea aceasta se poartă cu voi după legile ei, iar voi şi Ceasul sunteţi strâns legaţi. Este ca şi cum el ar fi sosit deja cu semnele sale, s-ar fi apropiat cu zoririle sale şi v-ar fi pus deja pe drumul său; sau ca şi cum v-ar urmări cu toate cutremurele sale, s-ar aşterne cu pieptul său pe pământ în vreme ce lumea s-ar goli de oameni aruncându-i din braţe. Va fi precum o zi ce a trecut sau precum o lună ce s-a scurs. Cel nou din ea se va toci, cel gras se va jigări.

Ei sunt într-un loc înghesuit, în cumplite cazne încurcate, în foc cu para aprig arzătoare, cu pălălaie în sus întinzătoare, cu flacără orbitoare, cu răsuflare dogoritoare, cu jar aţâţat, departe de-a fi domolit, cu aprindere uşoară, cu spaima făgăduinţei, cu tărie fără de goluri, cu margini întunecate, cu cazane încinse şi alte treburi îngrozitoare.

Locul celor pioşi

“Cei care se tem de Domnul lor vor fi mânaţi în cete către Rai” (39:73) – ei vor fi, de chin, feriţi, de pedeapsă, ocoliţi, de foc, ocrotiţi. Sălaşul lor le va dărui tihnă, iar ei vor fi mulţumiţi de locuinţa şi ţinutul lor. Faptele lor în lumea de aici au fost preacurate, ochii lor, înlăcrimaţi, nopţile le-au fost precum zilele din pricina evlaviei şi a căutării iertării, şi zilele, precum nopţile din pricina urâtului ce îi copleşeşte şi a însingurării. Aşadar, Allah a făcut raiul locul în care ei se vor întoarce şi răsplata ce le va fi dăruită “…căci ei sunt cei mai vrednici şi mai apropiaţi” (48:26) de o veşnică împărăţie şi o îndestulare neîncetată.

O, voi, robi ai lui Allah! Aveţi grijă la toate cele cărora dacă le luaţi în seamă câştigaţi, iar dacă le priviţi cu nepăsare, pierdeţi. Zoriţi-vă către sorocul vostru prin fapte bune, căci voi sunteţi legaţi de ceea ce aţi înfăptuit, puteţi să împrumutaţi doar din ceea ce aţi trimis înainte. Este ca şi cum v-aţi teme de venirea morţii asupra voastră şi atunci nici nu v-aţi mai întoarce la faptele bune, nici nu aţi fi spălaţi de faptele rele. Allah să ne facă pe noi şi pe voi să Îi dăm ascultare Lui şi să îi dăm ascultare trimisului Său, şi să ne îngăduie nouă şi vouă prin harul iertării Sale.

Îndrumări ostăşeşti

Staţi bine pe pământ, fiţi răbdători în încercări, nu vă mişcaţi mâinile şi săbiile după patima limbilor voastre şi nu vă grăbiţi în ceea ce Allah nu v-a făcut să vă grăbiţi, căci oricine dintre voi moare în aşternutul său având ştiinţa adevărului Domnului său, adevărul trimisului Său şi al celor din casa sa, atunci moare ca martir. Răsplata voastră stă la Allah. El îi dăruieşte răsplata Sa celui ce intenţionează să facă fapte drepte, căci intenţia ţine loc de mânuirea sabiei. Cu siguranţă, pentru orice este o vreme şi un soroc.