= Partea a XVII-a =
***
Certurile din curtea palatului aduseră din ce în ce mai mulţi oameni până când întregul alai se mută în moschee unde confruntarea dintre rudele rămase ale Profetului 
şi prinţul omeiad continuă:
Iezid s-a întors către Ali ibn Husayn, singurul descendent rămas, spunându-i:
– Ei bine, tu cine crezi că este câştigătorul acestui război?
Imamul Zaynul Abidin 
a răspuns:
– Iezid, victoria poate aparţine doar celor care sunt pe calea corectă. Uită-te la tine şi apoi uită-te la tatăl meu, Husayn. Tatăl meu, care ai poruncit să fie ucis cu atâta brutalitate, a fost nepotul Profetului; Iezid tu eşti nepotul lui Abu Sufyan, care a fost duşmanul Trimisului lui Allah şi al islamului, exact ca tine.
Iezid a chemat în grabă un orator să vorbească la amvon împotriva strămoşilor imamului Zaynul Abidin . Când acesta şi-a terminat discursul, Ali al-Sajjad s-a ridicat şi, după ce l-a slăvit pe Allah Atotputernicul şi a transmis salutul de pace Profetului Muhammad , a spus:
– Oameni buni! Cei care mă cunosc, mă ştiu, iar cei care nu mă cunosc, să mă recunoască! Sunt fiul Meccăi şi al Minei. Sunt fiul Safei şi al Marwei. Sunt fiul celui care a fost înălţat şi care s-a ridicat atât de sus, încât a ajuns dincolo de înălţimile la care se află Sidratul Muntaha. El a fost adus atât de aproape de Domnul său, la o distanţă de două măsuri sau chiar mai puţin. Sunt fiul celui din spatele căruia s-au rugat îngerii din ceruri în perechi. Sunt fiul celui ucis pe nedrept. Sunt fiul celui decapitat. Sunt fiul celui căruia nu i s-a dat apă până la ultima sa răsuflare. Sunt fiul celui care s-a rostogolit în propriul sânge în nisipurile din Kerbala. Sunt fiul celui al cărui turban şi mantie au fost jefuite. Sunt fiul celui care a fost plâns de îngerii din ceruri. Sunt fiul celui al cărui cap a fost pus în vârful suliţei şi adus ca dar. Sunt fiul celui ale cărui femei (din familia sa) au fost luate prizoniere şi purtate din Iraq până în Siria!
Vorbind în continuare imamul a strigat oamenilor:
– Oameni buni! Lăudat fie Allah, Cel care ne-a încercat şi care ne-a dăruit ştiinţa bunei călăuziri, a dreptăţii şi a evlaviei şi care a dat semnul devierii de la credinţă duşmanilor noştri. Atotputernicul Allah ne-a acordat şase privilegii nouă, celor care suntem ai Casei Profetului: cunoaşterea, puterea de a îndura, curajul, generozitatea, dragostea şi respectul pentru noi în inimile credincioşilor.
Când Iezid a observat că oamenii care ascultau cuvântarea se agită, a poruncit muezinului să recite chemarea la rugăciune, pentru a nu scăpa situaţia de sub control. Când Iezid a rostit mărturisirea de credinţă cu privire la Profet (aşhadu anna Muhammadan rasulullah), Ali ibn Husayn a mers către el şi l-a înfruntat în faţa tuturor spunând:
– O, Iezid, spune-mi dacă Muhammad a fost bunicul tău sau al meu? Dacă spui că a fost bunicul tău, atunci eşti un mincinos, iar dacă spui că a fost bunicul meu, atunci de ce l-ai ucis pe tatăl meu şi le-ai luat captive pe femeile neamului nostru?
După aceasta imamul a coborât printre oameni spunând:
– Oameni buni!
Iar cum oamenii îl priveau a proclamat:
– Este cineva printre voi al cărui tată sau bunic să fi fost Trimisul lui Allah ?
În acel moment audienţa a izbucnit în plâns.
***
VA URMA
Islamica Republică 