Învăţăminte

= نهج البلاغة = 

Predica 145

Descrierea acestei lumi

O, voi oameni! Voi sunteţi, în acestă lume, ţinta săgeţilor morţii. Fiece înghiţitură înseamnă o înecare, iar fiece îmbucătură, o sufocare. Voi nu aveţi parte de nici un folos din aceasta, decât renunţând la un altul; nimeni dintre voi nu înaintează în vârstă nici măcar cu o zi decât pierzând-o din viaţa sa. Nimic nu se adaugă la ceea ce el mănâncă dacă nu mişcorează ceea ce este, deja, acolo. Şi nici un semn nu se iveşte pentru el dacă nu dispare un alt semn. Şi nimic nou nu are a fiinţa dacă ceea ce este nou nu îmbătrăneşte. Şi nici o recoltă nu se iveşte dacă nu a fost strânsă o altă recoltă. Duse sunt rădăcinile acelora cărora noi le suntem vlăstare. Cum poate, oare, trăi o mlădiţă după moartea rădăcinii sale?

Criticarea născocirilor

Nu se aduce nici o născocire dacă nu se renunţă la o tradiţie! Păziţi-vă de născociri şi fiţi statornici pe drumul cel larg. Cu siguranţă, căile vechi şi bătătorite sunt cele mai bune, iar căile noi, cele mai rele.

***

Predica 147

Ţelul trimiterii Profetului  sallallaahu  `alayhi  wa  sallam ( may  Allaah exalt his mention )

Allah l-a trimis pe Muhammad  sallallaahu  `alayhi  wa  sallam ( may  Allaah exalt his mention ) cu adevărul, astfel încât el să îi aducă pe robii Săi de la închinarea către idoli la închinarea către El, de la ascultarea Diavolului, la ascultarea Sa. L-a trimis cu Coranul, pe care i l-a desluşit şi i-a dat înţelepciunea sa, ca robii să Îl cunoască pe Domnul lor, căci ei nu Îl cunoşteau, să Îl recunoască, căci se lepădau de El, şi să Îl primească, căci ei refuzau (să creadă în) El. Aşadar, El li s-a dezvăluit lor prin Cartea Sa, fără ca ei să Îl fi văzut, ci doar prin puterea pe care le-a arătat-o şi prin teama de pedeapsa Sa. Şi cum i-a nimicit El pe cei pe care a dorit să îi distrugă prin nenorocirile Sale, şi cum i-a secerat pe cei pe care El a vrut să îi secere prin năpastele Sale!

Prevestire a viitorului

Cu siguranţă, va veni o vreme, după mine, când nimic nu va fi mai ascuns decât adevărul, nimic nu va fi mai pe faţă decât zădărnicia şi nimic mai mult decât hulirea lui Allah şi a trimisului Său. Pentru oamenii acelei vremi, nimic nu va fi mai lipsit de valoare decât Coranul psalmodiat aşa cum se cuvine a fi psalmodiat, şi nimic nu va fi mai preţuită decât răstălmăcirea lui. În cetăţi, nimic nu va fi mai urât decât cuviinţa, şi nimic mai îndeobşte acceptat decât necuviinţa.

Cei ce poartă Cartea o vor arunca, iar cei ce o ştiu pe dinafară o vor uita. În acele zile, Coranul şi oamenii lui vor fi alungaţi, surghiuniţi. Ei îşi vor fi unii altora prieteni ce vor merge laolaltă pe o singură cale, însă nimeni nu le va oferi adăpost.

Prin urmare, la această vreme, Coranul şi oamenii lui vor fi printre oameni, însă nu printre ei, vor fi cu ei, însă nu cu ei, căci rătăcirea nu se potriveşte cu călăuzirea, chiar dacă sunt puse laolaltă. Oamenii se vor aduna întru dezbinare şi se vor despărţi întru adunare, ca şi cum ei ar conduce Cartea, şi nu Cartea i-ar conduce pe ei. Din ea nu le va rămâne decât numele ei, iar ei nu vor şti nimic altceva decât scrierea ei şi cuvintele ei. Înainte de aceasta, ei îi vor năpăstui pe cei drepţi, iar părerile adevărate ale acestora cu privire la Allah ei le vor numi false, iar fapta cea bună, o vor pedepsi precum fapta cea rea. Cei de dinaintea voastră au fost daţi pieirii în ciuda nădejdilor lor mari şi a soroacelor date uitării. Cea făgăduită lor, ce nu îngăduie iertare, şi nu primeşte căinţă, a căzut asupra lor aducând nenorocirea şi pedeapsa.

Poveţe înţelepte

O, voi, oameni! Cel ce caută povaţă de la Allah îşi găseşte călăuzirea, iar cel îşi însuşeşte cuvântul Său drept călăuză este condus spre ceea ce este cel mai drept, căci cel ce îl iubeşte pe Allah se simte în siguranţă, iar potrivnicul său simte teamă. Nu se cade ca acela ce Îi cunoaşte măreţia să aibă parte de măreţie, însă măreţia acelora ce Îi cunosc măreţia constă în umilirea lor dinaintea Lui, iar siguranţa celor ce ştiu ce este puterea Lui înseamnă să I se supună. Nu vă îndepărtaţi de adevăr, asemenea celui sănătos care se teme de cel râios, sau cel teafăr, de cel beteşugit.

Să ştiţi că nu veţi cunoaşte nicicând călăuzirea dacă îl veţi şti pe acela ce a părăsit-o, şi nu veţi respecta legământul  Coranului, dacă nu veţi şti cine l-a încălcat, şi nu vă veţi ţine de el, dacă nu veţi şti cine l-a lăsat deoparte.

Meritele celor din familia Profetului  sallallaahu  `alayhi  wa  sallam ( may  Allaah exalt his mention )

Căutaţi toate acestea la cei ce le au, căci ei sunt viaţa cunoaşterii şi moartea necunoaşterii. Ei sunt cei ce, prin poruncile lor, vă vor dezvălui cunoaşterea, tăcerea lor vă va arăta cuvântarea lor, iar felul lor de a fi pe dinafară vă va dezvălui lăuntrul lor. Ei nu încalcă legea, şi nu se ceartă asupra ei, iar printre ei există un martor vrednic şi un grăitor tăcut.

***

Predica 148

Trăsăturile lui Talha şi az-Zubayr

Fiecare dintre aceştia doi îşi doreşte califatul şi îl trage către sine, împotriva celuilalt. Ei nu s-au prins de-a lungul frânghiei care duce la Allah, şi nici nu se îndreaptă către El prin vreun mijloc. Amândoi îşi poartă răutatea unul către celălalt. În curând, masca aceasta va fi înlăturată. Pe Allah! Dacă ei izbândesc în ceea ce doresc, unul va scăpa de celălalt, unul se va ridica asupra celuilalt. Partea cea rebelă s-a ridicat. Unde sunt, oare, cei ce caută binele, căci au fost, deja, hotărâte căile şi li s-au dat şi veştile? Căci fiecare rătăcire are o noimă, tot astfel cum şi în fiece încălcare a făgăduinţei există o tălmăcire greşită. Pe Allah! Eu nu voi fi precum cel ce ascultă cum cineva se loveşte peste faţă de durere, îl aude pe cel ce aduce vestea morţii, îl mai şi vizitează pe bocitor şi, totuşi, nu învaţă nimic din aceasta.

***

Predica 149

Moartea

O, voi, oameni! Fiece om se va întâlni cu cea de care fuge cât mai departe. Către soroc este mânat fiece suflet, iar fuga de el înseamnă chiar a îl prinde. Câte zile, oare, am petrecut în cercetarea tainei acestui lucru, însă Allah nu a îngăduit decât ascunderea lui. Vai! Această ştiinţă rămâne ascunsă.

Sfaturile emirului drept-credincioşilor

Luaţi aminte! Sfatul meu este să nu îi faceţi lui Allah semeni, iar cât îl priveşte pe Muhammad  sallallaahu  `alayhi  wa  sallam ( may  Allaah exalt his mention ), să nu lăsaţi să se piardă tradiţia sa.

Păstraţi aceşti doi stâlpi şi aprindeţi aceste două făclii. Atâta vreme cât nu sunteţi dezbinaţi, nici un rău nu va veni asupra voastră. Fiecare dintre voi are a-şi purta propria povară, iar celor neştiutori le-a fost uşurată. Domn milostiv, religie dreaptă, imam învăţaţ! Ieri am fost tovarăşul vostrul, astăzi vă sunt învăţătură, iar mâine vă voi părăsi. Fie ca Allah să îmi ierte şi mie, şi vouă!

Dacă piciorul îţi rămâne neclintit în acest loc alunecos, atunci este bine. Dacă piciorul alunecă, aceasta se petrece fiindcă suntem la umbra ramurilor, sub trecerea vânturilor şi dedesubtul acoperământului norilor ale căror straturi sunt împrăştiate în cer, şi ale căror urme au dispărut pe pământ. Eu v-am fost vecin. Trupul meu v-a ţinut tovărăşie un număr de zile, însă curând voi veţi găsi la mine doar un trup golit, înţepenit după atâta mişcare, tăcut după atâta vorbă; liniştea mea, ochii închişi, nemişcarea mădularelor, toate, să vă fie învăţătură de minte! Căci mai degrabă este povaţă aceasta, pentru cei ce trag învăţăminte decât orice vorbă bine meşteşugită, decât orice spusă auzită. Eu plec de la voi precum cel ce este dornic să întâlnească (pe cineva). Mâine veţi privi la zilele mele, şi atunci vi se vor dezvălui tainele mele lăuntrice şi mă veţi înţelege după ce locul îmi va fi fost gol, şi altcineva se va fi ridicat în dregătoria mea.

***

Predica 151

Întâietatea celor două mărturii

Pe Allah Îl laud şi Lui îi cer ajutorul împotriva rătăcirilor Diavolului şi a chemărilor Sale şi la El caut oblăduire de laţurile şi capcanele întinse de el. Mărturisesc că nu există zeu în afara lui Allah şi mărturisesc că Muhammad  sallallaahu  `alayhi  wa  sallam ( may  Allaah exalt his mention ) este robul şi trimisul Său, ales între aleşi. Harul său nu îşi află asemănare, pierderea nu poate fi reparată. Tot locul a fost luminat de el după bezna cea neagră, neştiinţa stăpânitoare, purtarea grosolană, când oamenii dădeau dezlegare la cele oprite, îl înjoseau pe cel înţelept, trăiau la întâmplare şi mureau în necredinţă.

Prevenirea celor din al-Kufa

O, voi, obşte a arabilor! Voi veţi fi ţintele năpastelor ce se apropie. Temeţi-vă de a vă lăsa ameţiţi de avuţii şi luaţi aminte la nenorocirile pedepsei! Ţineţi-vă tari înaintea norului de praf orbitor şi înaintea strâmbătăţii zâzaniei când îşi arată colţul, când lăuntrurile sale sunt date la iveală, când osia sa se cumpăneşte, iar piatra sa de moară se învârteşte. Ea începe cu trepte abia simţite, apoi ajunge la hidoşenie nespusă. Se înflăcărează precum un băieţandru şi lasă urme ca la lovirea cu pietre.

Opresorii o moştenesc unii de la alţii prin legământ. Primul dintre ei este ocârmuitorul celui de pe urmă, iar cel de pe urmă îi urmează celui dintâi. Ei se luptă pentru întâietate asupra acestei josnice lumi şi se năpustesc pe acest hoit urât mirositor. Curând, cel ce vine pe urmă se dezice de cel urmat, iar ocârmuitorul, de ocârmuitor. Se vor dezbina plini de ranchiună şi se vor blestema unii pe alţii ori de câte ori se vor întâlni.

Prevestirea viitorului sângeros al arabilor

După aceea, va apărea încă cineva care va stârni din nou zâzania şi va distruge şi ruinele. Inimile vor fi şovăitoare după ce au cunoscut statornicia, oamenii vor fi rău călăuziţi după siguranţă, poftele se vor înmulţi şi vor fi tot mai felurite, iar părerile vor fi tot mai confuze.

Oricine se îndreaptă către această răutate va avea parte de ruină, iar cel ce va nădăjdui către ea va fi nimicit. Ei se vor muşca unul pe celălalt, aşa cum se muşcă măgarii sălbatici unul pe celălalt când sunt în herghelie. Legătura frânghiei se va slăbi, iar chipul poruncii va orbi. În timpul acestei vremi de răutate, agerimea va scădea, iar opresorii vor prinde glas. Această zâzanie îi va nimici pe beduini cu ciocanele sale şi îi va strivi cu pieptul său. În pulberea sa, călătorii cei singuri se vor rătăci, iar călăreţii vor fi distruşi în pulberea drumului. Ea se va apropia cu amarul destinului şi va da sânge pur (în loc de lapte). Ea va înfrânge minaretele credinţei şi va zgudui zăloagele credinţei celei statornice. Cei înţelepţi vor fugi din calea ei, în vreme ce aceia ce sunt răi o vor ocroti. Ea va tuna şi va fulgera. Ea va da naştere unui grav dezastru. În toată această răutate se va uita şi legătura de rudenie, iar islamul va fi părăsit. Cel ce va rosti versuri despre ea, va fi şi el afectat de ea, iar cel ce va fugi din calea ei va fi silit să stea în ea. Dintre ei, unii vor fi martiri nerăzbunaţi, iar unii vor fi cuprinşi de teamă şi vor căuta ocrotire. Ei vor fi minţiţi cu făgăduinţe şi cu o credinţă necinstită.

Cum pot fi înfruntate zăzaniile

Să nu fiţi pietre de hotar ale zâzaniilor şi nici semne ale născocirilor, ci ţineţi-vă de frânghia asupra căreia a făcut legământ obştea şi de temeiul pe care au fost zidiţi stâlpii ascultării. Îndreptaţi-vă spre Allah ca nedreptăţiţi, şi nu vă îndreptaţi către El ca nedrepţi. Ocoliţi căile Diavolului şi locurile josnice de duşmănie. Nu vă umpleţi burţile cu bucate oprite, căci sunteţi sub ochii Celui ce v-a oprit vouă nesupunerea şi v-a înlesnit vouă calea ascultării.

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s