= Partea a XVI-a =
***
La curtea din Damasc a prinţului omeiad Iezid bin Mu’awwiyah bin Abu Sufyan bin Abd aş-Şams, Zeineb bint Ali 
, alături de cei puţini care mai rămăseseră din familia Profetului 
, a vorbit în faţa oamenilor cu mare tristeţe:
– Sfârşitul celor care-au făcut rău a fost rău, căci ei au socotit semnele lui Allah minciuni şi le-au luat în derâdere (30:10), o, Iezid, crezi că luându-ne ostatici şi purtându-ne dintr-un loc în altul, umilindu-ne, crezi că prin asta ne ruşinezi în faţa lui Allah şi vei câştiga respect pentru tine însuţi? Acest succes aparent este rezultatul grandorii şi al puterii tale şi al statutului tău foarte înalt de care eşti mândru. Crezi că ai cucerit lumea întreagă şi că treburile-ţi sunt aranjate, iar noi suntem sub controlul tău. Şi uiţi că Allah a spus : Cei care şi-au vândut credinţa pe tăgadă cu nimic nu-L vor păgubi pe Allah, ci ei, de o osândă dureroasă vor avea parte. (3:177)
În curtea palatului s-a făcut o linişte adâncă.
Zeineb i-a amintit apoi lui Iezid că bunica acestuia şi strămoşii săi au intrat în islam numai după ce Mecca a căzut în mâinile musulmanilor. Din moment ce Mecca a fost luată fără război sau vărsare de sânge, întreaga populaţie ar fi putut fi considerată prizonierii Profetului , dar acesta, în mila sa, le-a spus “vă eliberez de lanţurile sclaviei, sunteţi liberi!” Zeineb a vrut ca Iezid să-şi aducă aminte că strămoşii săi au fost prizonieri eliberaţi de bunicul ei, Muhammad .
– Este drept, fiu al unor sclavi eliberaţi, să ai grijă de vălurile doamnelor şi ale concubinelor tale, în timp ce fiicele Trimisului lui Allah sunt ţinute prizoniere? Le-ai insultat luându-le vălurile, ai expuse feţele lor privirilor duşmanilor dintr-un oraş într-altul. Aceste doamne sunt lipsite de apărătorii lor.
Fără a se lăsa intimidată de privirea ameninţătoare a prinţului, Zeineb bint Ali i-a menţionat lui Iezid faptul că bunica acestuia, Hind, soţia lui Abu Sufyan, i-a ordonat sclavului ei african după bătălia de la Uhud să-i spintece corpul lui Hamza, unchiul Profetului , spre a-i mânca ficatul pentru a-şi potoli mânia cauzată de moartea tatălui şi a fratelui ei adusă de musulmani în bătălia de la Badr.
– Dar bineînţeles cum putem să pretindem protecţie din partea celui care muşcă din inima credincioşilor şi al cărui trup a crescut pe sângele martirilor?
Iezid vorbi în timp ce lovea cu nuieluşa un stativ pe care erau dinţii lui Husayn :
– Îmi doresc ca strămoşii mei să mă vadă astăzi şi să mă felicite şi să se roage ca mâna mea să nu slăbească niciodată!
Nepoata lui Muhammad îl înfruntă spunând:
– Îi invoci pe strămoşii tăi, sperând că aceştia îţi vor răspunde. Vei fi pus alături de ei şi atunci vei regreta şi-ţi vei dori ca limba să-ţi fi fost mută şi să nu fi spus ceea ce ai spus. Pe Allah! o, Iezid, prin uciderea lui Husayn nu ţi-ai distrus decât propria piele şi propriul trup. Vei fi adus în faţa Profetului cu crimele vărsării de sânge a descendenţilor săi şi umilirii familiei sale.
***
Între timp un bărbat sirian şi-a exprimat dorinţa de a o lua pe Sekina ca sclavă.
Zeineb a ripostat spunând:
– O, Iezid, ţi-ai pierdut orice simţ al ruşinii? Vrei să le faci sclave pe nepoatele lui Muhammad?
Prinţul omeiad strigă furios:
– Eu sunt cel puternic. Dumnezeu este mulţumit de victoria mea. El ţi-a umilit familia şi a cauzat moartea fratelui tău, Husayn.
Fiica lui Ali răspunse :
– Crezi că Allah este Cel care te-a făcut să comiţi aceste crime oribile? Îl acuzi pe Allah pentru moartea nepotului Profetului? Nu, Iezid, tu eşti cel care a cauzat toate aceste suferinţe. Crezi că ucigându-l pe nepotul Profetului ai câştigat bătălia? Nu, Iezid, nu ai câştigat. Fratele meu, Husayn, este cel care a câştigat, prin vărsarea sângelui său la Kerbala, asigurându-se că oameni răi ca tine nu vor fi lăsaţi să distrugă islamul!
Victoria nu este a ta!
Victoria este a lui Husayn!
Victoria este cu siguranţă a islamului!
***
VA URMA
Islamica Republică 