Cea nepieritoare

= Rugăciunea lui Husayn =

دعاء

I. Rugă pentru ziua de Arafah

Slavă lui Allah

a Cărui hotărâre nimeni nu o poate anula

şi al Cărui dar nimeni nu-l poate stăvili.

Nici o plăsmuire a vreunui creator nu este ca plăsmuirea Sa

şi El este Mărinimos şi le cuprinde pe toate.

El a dat fiinţă feluritelor creaturi nemaivăzute

şi a desăvârşit, prin înţelepciunea Sa, tot ceea ce a plăsmuit.

Vestitorii nu sunt ascunşi de El,

iar ceea ce se încredinţează Lui nu se pierde.

El îi răsplăteşte pe toţi cei care împlinesc ceva, îmbunătăţeşte viaţa celor mulţumiţi

şi se milostiveşte de toţi cei care se smeresc.

El pogoară binefaceri

şi Cartea atotcuprinzătoare

care răspândeşte lumină.

El aude rugile,

îndepărtează nenorocirile,

îi ridică pe unii în rang

şi îi doboară pe tirani.

Pentru că nu există nici o altă divinitate, în afară de El,

nimic nu este egal cu El,

Nimic nu este asemenea lui

El este Auzitorul, Văzătorul (42:11)

Cel Subtil, Cel Atoateştiutor

şi El este Atotputernic (5:120)

O, Dumnezeule, Tu eşti ţinta căutărilor mele,

depun mărturie cu privire la suveranitatea Ta,

recunoscându-Te pe Tine ca Domn al meu

şi la Tine mă voi întoarce.

Tu m-ai creat, prin binecuvântarea Ta, mai înainte ca

eu să fiu ceva despre care să se poată aminti.

Tu m-ai creat din pământ,

apoi m-ai aşezat în rărunchii (înaintaşilor mei)

ocrotindu-mă de nesiguranţa sorţii

şi de asprimile vremurilor şi ale veacurilor.

Am fost un călător, din rărunchi în pântece,

dintr-un timp străvechi

al vremurilor şi al veacurilor trecute.

În blândeţea, bunătatea şi milostivirea Ta faţă de mine,

Tu nu m-ai trimis în împărăţia celor necredincioşi,

în ţara celor care au rupt legământul faţă de Tine

şi care i-au socotit mincinoşi pe trimişi,

ci m-ai trimis acolo unde există călăuzire,

pe care ai orânduit-o pentru mine,

uşurându-mi drumul şi crescându-mă

pe calea călăuzirii.

Şi, înainte de aceasta, Tu ai fost Bun cu mine,

m-ai plăsmuit în îndurarea Ta

şi mi-ai dăruit multe binecuvântări.

M-ai creat la început dintr-o picătură de sămânţă lepădată

şi m-ai făcut să locuiesc în trei întunecimi,

înconjurat de carne, sânge şi piele.

Martor plămădirii mele nu m-ai făcut,

nici nu mi-ai încredinţat nimic în ceea ce

mă priveşte.

Apoi m-ai scos în lume, ca să am parte de îndrumarea

pe care ai orânduit-o pentru mine,

de o călăuzire deplină şi desăvârşită.

Tu m-ai ocrotit în leagănul

în care mă aflam, prunc fiind,

mi-ai asigurat hrana,

un lapte îndestulător şi hrănitor

şi ai pus în inima doicilor dragoste pentru mine.

Tu le-ai încredinţat răspunderea creşterii mele

mamelor pline de compătimire,

m-ai ocrotit de nenorocirile pricinuite de jinn-i

şi m-ai ferit de orice fel de surplus sau de lipsuri.

Tu eşti Preaînalt, o, Milostive ! O, Cel Îndurător !

Apoi, când am început să vorbesc,

ai desăvârşit mulţimea binecuvântărilor Tale

faţă de mine,

m-ai crescut an de an,

până la desăvârşirea fiinţei mele

şi până când am prins putere,

mi-ai arătat dovada existenţei Tale,

Insuflându-mi cunoaşterea despre Tine,

uimindu-mă cu minunile înţelepciunii Tale

şi trezindu-mi conştiinţa în faţa minunăţiilor

creaţiei Tale,

pe care le-ai înmulţit şi risipit în Cer

şi pe pământ,

şi m-ai învăţat să-Ţi mulţumesc şi să Te pomenesc,

şi m-ai făcut să mă supun şi să mă închin Ţie,

căci Tu m-ai făcut să pricep ce-au adus

ai Tăi trimişi

şi m-ai făcut să accept cu uşurinţă ceea ce-Ţi este

Ţie pe plac.

Ai fost Binevoitor faţă de mine în toate acestea, prin ajutorul şi bunătatea Ta.

Apoi din moment ce m-ai creat din cel mai bun pământ,

nu ai dorit, Dumnezeule, ca să am parte de o

binecuvântare, fiind lipsit de cealaltă.

Mi-ai oferit hrană felurită,

multe veşminte

şi copleşitoarea, minunata Ta milostivire,

bunătatea Ta veşnică faţă de mine.

Iar în cele din urmă, când ai desăvârşit fiecare binecuvântare faţă de mine

şi de la mine ai alungat necazurile toate,

ignoranţa şi îndrăzneala mea nu Te-au împiedicat

să mă călăuzeşti spre ceea ce mă va apropia

de Tine

sau să mă faci să reuşesc să mă apropii de Tine.

Căci Ţie de m-am rugat, Tu mi-ai răspuns ;

dacă Ţi-am cerut, mi-ai dat ;

dacă Ţi-am dat ascultare, Ţi-ai arătat mulţumirea faţă de mine,

iar dacă Ţi-am mulţumit, mi-ai dăruit

şi mai mult.

Prin toate acestea Ţi-ai desăvârşit binecuvântările şi bunătatea faţă de mine.

Aşadar a Ta fie toată Mărirea ! A Ta fie toată Mărirea !

Căci Tu eşti, Slăvitule, Cel Care dă la iveală şi Cel Care

duce înapoi şi Vrednic (eşti) de laudele toate !

Sfinte sunt numele Tale şi fără de măsură sunt

darurile Tale.

Aşadar, pe care dintre binecuvântările Tale,

Dumnezeule, aş putea să le înşir, socotindu-le

şi amintindu-le ?

Pentru care dintre darurile Tale aş putea

să-Ţi mulţumesc ?

Din moment ce ele, Doamne,

sunt mai multe decât ar putea număra

cei care socotesc

sau decât ceea ce pot dobândi prin cunoaştere

cei ce se încred în memoria lor.

Nenorocirile şi încercările ce de la mine le-ai întors

şi depărtat, o, Dumnezeule,

mai multe au fost decât sănătatea şi fericirea care

mi-au fost date.

Şi mărturisesc, Dumnezeule,

prin sinceritatea credinţei mele,

prin neclintirea convingerilor mele,

prin mărturisirea Unicităţii Tale pure şi clare

prin ceea ce este ascuns adânc în conştiinţa mea,

prin legăturile căilor luminii ochilor mei,

prin liniile frunţii mele,

prin deschizătura nărilor mele prin care respir,

prin laturile nasului cele moi,

prin căile urechilor

şi prin buzele ce acoperă şi apasă,

prin mişcările limbii când vorbesc,

prin întâlnirea dinapoi a fălcilor,

prin mătcile dinţilor mei,

prin locul în care îmi înghit hrana

şi prin care beau,

mărturie dau prin ceea ce poartă creierul meu,

şi prin căile goale ale vânelor din ceafă,

prin ceea ce se află în coşul pieptului meu,

prin ceea ce-mi susţine aorta,

prin locurile de care se prinde învelitoarea inimii mele,

[şi mărturie dau] prin bucăţelele de carne

ce-nconjură ficatul,

prin tot ceea ce cuprind coastele mele,

prin încheieturile articulaţiilor,

prin încordarea membrelor mele mărturie dau,

prin vârfurile degetelor,

prin carnea mea,

prin sângele meu,

prin pielea mea,

prin nervii mei,

prin trecătoarea aerului, şi prin oasele mele

mărturie dau,

prin creierul meu,

prin vinele mele

şi prin toate mădularele mele,

Şi prin ce s-a împletit deasupra lor în zilele când

eram un prunc alăptat la sân şi prin ce pământul

a-ndepărtat de la mine;

dau mărturie prin somnul meu,

prin umbletul meu,

prin nemişcarea mea,

prin mişcările plecăciunilor şi prosternărilor mele,

mărturisesc prin toate acestea că,

Oricât aş fi îndurat şi oricât m-aş fi străduit,

timp de veacuri şi epoci întregi,

chiar dacă viaţa mea ar fi fost prelungită

foarte mult,

tot nu aş putea să-Ţi întorc mulţumiri

Nici măcar pentru o singură binecuvântare dintre

toate binecuvântările Tale,

decât prin îndurarea Ta,

care doar ea în sine mă obligă să-Ţi mulţumesc

cu o recunoştinţă nesfârşită şi reînnoită mereu

şi cu o veşnică şi vie slăvire.

Cu adevărat, dacă m-aş alătura celor care socotesc,

dintre creaturile Tale,

gata să numere mereu întinderea

binecuvântărilor Tale,

cele trecute sau viitoare,

prin numere n-am fi în stare s-o cuprindem sau

să-i aflăm limitele.

Nu, niciodată!

Şi cum oare s-ar putea face?!

Căci Tu de veste ai dat în grăitoarea-Ţi Carte,

rostitoare de adevăr:

Dacă aţi vrea să număraţi binefacerile lui Allah, nu le-aţi putea socoti (14:34)

Cartea Ta, o, Dumnezeule, Mesajul Tău,

spus-a Adevărul!

Iar profeţii Tăi şi trimişii Tăi au transmis revelaţia Ta

pe care le-ai pogorât-o

şi religia pe care ai stabilit-o pentru ei

şi prin ei.

Şi mărturisesc, Dumnezeule,

prin străduinţa şi prin hărnicia mea

şi în măsura supunerii şi a puterilor mele

şi zic, ca un credincios având neclintirea

convingerilor sale:

Laudă lui Allah! El nu şi-a dăruit Lui Însuşi fii

pentru a avea un moştenitor,

El nu are pe nimeni alături în împărăţia Sa

care să I se poată împotrivi în ceea ce făptuieşte El

El nu are oblăduitor în faţa umilirii (17:111)

care să-L ajute în ceea ce plăsmuieşte El.

Aşadar, slavă Lui! Slavă Lui!

Dacă ar fi şi alţi dumnezei în afară de Allah

în ceruri şi pe pământ,

acestea ar fi atunci cuprinse de stricăciune (21:22)

şi ar fi năruite.

Slavă lui Allah, Cel Unic, Singurul,

Allah ! Absolutul ! Care nu naşte şi nu Se naşte şi nimeni nu-I este asemenea (112:2-4)

Slava e a lui Allah,

o laudă precum cea cu care Îl slăvesc îngerii

aflaţi în apropierea Sa

şi profeţii trimişi de El.

Şi fie ca Allah să-l binecuvânteze pe cel ales de el,

pe Muhammad, pecetea profeţilor,

şi să-i binecuvânteze familia sa plină de virtuţi

şi credincioasă Ţie

şi să-Şi pogoare pacea Sa asupra lor!

(Apoi Husayn a început a se ruga fierbinte şi, în vreme ce lacrimi şiroiau din ochii săi, el s-a cufundat şi mai mult în rugăciune, apoi a rostit):

O, Dumnezeule, fă-mă să mă tem de Tine

aşa cum m-aş teme dacă Te-aş vedea,

dă-mi fericirea care vine din evlavia faţă de Tine,

nu mă lăsa să fiu nefericit datorită nesupunerii

faţă de Tine,

hotărăşte prin a Ta poruncă ce-i mai bine

pentru mine

Şi binecuvântează-mă prin a Ta judecată

ca să nu-ndrăgesc grăbirea acelor lucruri pe

care Tu le-ai întârziat

şi nici amânarea acelor lucruri pe care Tu

le-ai grăbit !

O, Dumnezeule, dăruieşte sufletului meu mulţumirea,

inimii mele neclintirea credinţei,

faptelor mele – sinceritatea,

ochilor mei – lumina

şi înţelegerea profundă a religiei.

Fă-mă să mă bucur de mădularele trupului meu,

fă ca auzul şi văzul meu să fie cei doi moştenitori ai mei,

ajută-mă să-l înfrunt pe cel care mă nedreptăţeşte

şi să-mi văd dreptatea şi dorinţele împlinite,

alinându-mi astfel ochii.

O, Dumnezeule, îndepărtează necazurile,

acoperă-mi defectele,

iartă-mi greşelile,

înlătură diavolul meu,

şterge-mi datoria

şi dă-mi, Dumnezeule, locul cel mai de seamă

în lumea de apoi şi în astă lume!

O, Dumnezeule, a Ta este Lauda toată,

pentru că m-ai creat şi m-ai făcut să aud şi să văd

şi a Ta este toată Slăvirea

pentru că m-ai plăsmuit şi m-ai făcut o creatură

nevătămată,

arătându-Ţi astfel îndurarea faţă de mine,

în vreme ce Tu n-aveai trebuinţă de facerea mea.

Doamne, din moment ce m-ai creat

şi apoi mi-ai îndreptat fiinţa ;

Doamne, deoarece m-ai crescut

şi mi-ai desăvârşit înfăţişarea ;

Doamne, întrucât mi-ai făcut tot binele

şi mi-ai dat bunăstare şi pace în suflet ;

Doamne, fiindcă m-ai păzit

şi mi-ai dat cununa izbândei ;

Doamne, din moment ce m-ai binecuvântat

şi apoi m-ai călăuzit ;

Doamne, pentru că m-ai ales

şi mi-ai dat din fiecare lucru bun ;

Doamne, întrucât mi-ai dat să mănânc şi să beau ;

Doamne, fiindcă m-ai îmbogăţit

şi m-ai îndestulat ;

Doamne, din moment ce m-ai sprijinit

şi m-ai înălţat ;

Doamne, fiindcă m-ai înveşmântat

cu al Tău acoperământ curat,

netezindu-mi calea prin lucrarea Ta întreagă,

binecuvântează-l pe Muhammad şi binecuvântează neamul lui Muhammad,

ajută-mă să înfrunt potrivniciile vremurilor,

nenorocirile din timpul nopţii şi al zilei,

izbăveşte-mă de grozăviile acestei lumi

şi de caznele lumii de apoi

şi cruţă-mă de răul ce-l fac

pe pământ răufăcătorii !

O, Dumnezeule, iar cât priveşte lucrurile de care

eu atât mă tem,

scapă-mă de ele

şi cât priveşte lucrurile de care caut să mă feresc,

păzeşte-mă de ele !

Veghează-mi sufletul şi credinţa,

apără-mă în timpul călătoriilor mele,

dă-mi un moştenitor al familiei şi al averii mele,

binecuvântează-mă în cele ce mi-ai dăruit,

ajută-mă să am sufletul smerit,

înalţă-mă în ochii oamenilor,

Păzeşte-mă de relele venite din partea oamenilor

şi a jinn-ilor,

nu mă necinsti din pricina păcatelor mele,

nu mă ruşina pentru tăinuitele mele metehne,

nu mă încerca pentru faptele mele,

nu mă lipsi de binecuvântările Tale

şi nu mă încredinţa altcuiva în afară de Tine !

Dumnezeule, în a cui seamă să mă laşi ?

În seama vreunei rude ? Aceasta s-ar depărta de mine.

În seama vreunui străin? Acesta s-ar uita la mine fără bucurie.

Ori în seama acelora ce m-ar privi cu-ngâmfare?

Dar Tu eşti Domnul meu şi Stăpânul treburilor mele.

Ţie mă voi plânge în surghiunul meu şi în pribegia

mea, când sunt departe de casă,

iar cel căruia i-ai dat putere asupra mea

mă dispreţuieşte.

Dumnezeule, nu-Ţi coborî aşadar mânia asupra mea!

Dacă Te mânii pe mine,

nu-mi va purta nimeni de grijă.

Slavă Ţie!

Paza Ta este mult mai cuprinzătoare,

aşadar, Te rog pe Tine, Doamne,

în numele luminii Feţei Tale, prin care sunt

luminate cerurile şi pământul,

prin care sunt înlăturate întunecimile

şi prin care au fost îndreptate faptele neamurilor

din vechime şi ale celor de mai târziu,

să nu mă laşi să mor în timp ce mânia Ta

este asupra mea,

Nu-Ţi coborî furia împotriva mea !

Caut plăcerea Ta şi să-Ţi fiu pe plac

ca să fii Mulţumit de mine înainte de aceasta.

Nu există altă divinitate în afară de Tine, Domn al Pământului Sfânt,

al Locului Sfânt,

şi al Casei celei Vechi

asupra căreia coborât-ai binecuvântări

şi pe care ai făcut-o un loc de credinţă şi de pelerinaj pentru omenire.

O, Cel Care, prin a Sa îndurare, iartă păcatele cele mai mari !

O, Cel Care-mi asigură hrana în vremea necazului meu !

O, Cel Care-mi ţine tovărăşie în singurătatea mea!

O, Cel Ce eşti sprijinul meu în nenorocirea mea!

O, Binefăcătorul meu care mă umpli de binecuvântări!

O, Dumnezeul meu şi Dumnezeul înaintaşilor mei,

Avraam, Ismael, Isaac şi Iacob!

Domnul Lui Gavriil, al lui Mihail

şi al lui Serafiel !

Domnul lui Muhammad, Pecetea Profeţilor,

şi al casei sale, al celor aleşi !

Cel Care a revelat Tora, Evanghelia, Psalmii şi Legea

şi Pogorâtor al literelor Kaf, Ha, Ya, Ayn, Sad, Ta,

Ha’, Ya-Sin şi al înţeleptului Coran!

Tu eşti peştera în care mă adăpostesc când

drumurile mă sufocă în ciuda lărgimii lor

şi când pământul, cu toată întinderea sa, este prea strâmt pentru mine.

A Ta Îndurare de n-ar fi, m-aş număra şi eu printre

cei pieritori,

Tu eşti Cel Care-mi şterge greşelile.

Dacă nu ai fi Tu Cel Care să mă acopere,

aş fi printre cei făcuţi de ocară ;

Tu mă întăreşti, ajutându-mă împotriva

vrăjmaşilor mei

şi de n-ai fi fost reazemul meu, aş fi fost şi eu

printre cei învinşi.

O, Cel Care stăpâneşte măreţia şi slava,

astfel că prin puterea Lui sunt puternici prietenii Săi !

O, Cel înaintea căruia toţi regii îşi pun jugul smereniei

de teama puterii Lui copleşitoare!

El ştie trădarea ochilor şi ceea ce ascund inimile (40:19)

şi cele nevăzute aduse de vremuri şi de soartă.

O, Cel despre Care nimeni nu ştie cum este,

în afară de El Însuşi!

O, Cel despre Care nimeni nu ştie ce este,

în afară de El Însuşi!

O, Cel pe Care nu-L cunoaşte nimeni,

în afară de El Însuşi!

O, Cel Care a aşezat uscatul pe apă şi a făcut ca aerul

să formeze cerul!

O, Cel Căruia Îi aparţin cele mai nobile Nume!

O, Cel a Cărui bunătate nu se va micşora niciodată!

O, Cel Care ai făcut ca Iosif să fie dus în deşert,

apoi l-ai scos din fântână

şi l-ai făcut rege după ce fusese rob!

O, Cel Care l-ai făcut să se întoarcă la Iacob după ce

ochii săi se albiră de mâhnirea care-l copleşise (12:84) !

O, Cel Care a înlăturat necazul şi suferinţa lui Iov

şi l-a împedicat pe Avraam să-şi jertfească fiul,

după ce ajunsese la o vârstă înaintată şi i se scursese viaţa !

O, Cel Care a răspuns rugii lui Zaharia

şi i l-a dăruit pe Ioan,

nelăsându-l singur şi fără urmaşi!

O, Cel Care pe Iona din burta peştelui l-a scos!

O, Cel Care a despărţit marea pentru fiii lui Israel,

iar apoi de rău i-a mântuit

şi i-a înecat pe Faraon şi oştirile sale!

O, Cel Care trimite vânturi vestitoare ale milei Sale!

O, Cel care nu Se grăbeşte să pedepsească pe acelea

dintre creaturile Sale care nu I se supun!

O, Cel Care i-a izbăvit pe vrăjitori după ce aceştia Îl tăgăduiseră îndelung!

Înainte de aceasta, ei se bucuraseră de binecuvântările Lui,

se hrăniseră din proviziile date de El

şi se închinaseră altcuiva în afară de El.

Ei I se împotriviseră, Îl tăgăduiseră,

socotindu-i mincinoşi pe trimişii Săi.

O, Dumnezeule !

O, Cel Care eşti Începătorul tuturor lucrurilor şi

Făuritor fără de seamăn!

O, Cel Veşnic şi fără de sfârşit!

O, Cel Viu când nimic nu avea viaţă!

O, Cel Care îi însufleţeşte pe cei morţi!

O, Cel Ce stă după fiece suflet ca martor a ceea ce agoniseşte (13:33)!

O, Cel faţă de Care mică a fost recunoştinţa mea

şi, cu toate acestea, El nu m-a lipsit de nimic!

Păcatul meu mare a fost, dar El de ocară

nu m-a făcut!

El m-a văzut săvârşind fapte de nesupunere,

dar nu m-a făcut să ajung rău famat!

O, Cel Care a avut grijă de mine în copilărie!

O, Cel Care mi-a asigurat mijloacele de trai

la maturitate!

O, Cel ale Cărui daruri nu pot fi socotite

şi ale Cărui binecuvântări nu pot fi răsplătite !

O, Cel Care a scos în calea mea ceea ce este bine

şi ceea ce este drept,

iar eu L-am răsplătit cu răutate şi neascultare !

O, Cel Care m-a condus la credinţă înainte ca să ajung să-I fiu recunoscător pentru darurile şi îndurarea Sa !

O, Cel pe Care L-am strigat când am fost bolnav,

iar El m-a vindecat;

când am fost despuiat,

iar El m-a îmbrăcat;

când am fost flămând,

iar El m-a îndestulat;

când am fost însetat,

iar El mi-a dat să beau;

când am fost batjocorit,

iar El m-a înălţat;

când am fost neştiutor,

iar El m-a învăţat;

când am fost singur,

iar El mi-a dat urmaşi;

când am fost departe,

iar El m-a făcut să mă întorc;

când am fost sărac,

iar El m-a îmbogăţit;

când am avut nevoie de ajutor,

iar El m-a sprijinit;

când am fost bogat,

iar El nimic nu mi-a luat.

Eu nu Te-am pomenit şi nu Te-am invocat pe Tine în

toate aceste împrejurări

dar Tu m-ai făcut să încep să Te chem.

A Ta este slava şi recunoştinţa !

O, Cel Care a trecut cu vederea greşelile mele,

mi-a alinat suferinţa,

mi-a ascultat rugăciunea,

mi-a acoperit defectele,

mi-a iertat păcatele,

mi-a îndeplinit dorinţele

şi m-a ajutat împotriva vrăjmaşului meu!

De ar fi să socotesc binecuvântările Tale,

darurile şi binefacerile bunătăţii Tale,

în stare nu aş fi pe toate să le-nşir.

O, Păzitor al meu !

Tu eşti Cel Care a fost Îngăduitor,

Tu eşti Cel Care m-a binecuvântat,

Tu eşti Binefăcătorul meu,

Tu eşti Cel Care a fost Bun,

Tu eşti Cel Care a fost Darnic,

Tu eşti Cel care m-a desăvârşit,

Tu eşti Cel Care mi-a dat cele trebuitoare vieţii,

Tu eşti Cel Care m-a încununat cu izbândă,

Tu eşti Cel Care m-a înzestrat,

Tu eşti Cel Care m-a îmbogăţit,

Tu eşti Cel Care m-a îndestulat,

Tu eşti Cel Care m-a adăpostit,

Tu eşti Cel Care mi-a dat îndeajuns,

Tu eşti Cel Care m-a călăuzit,

Tu eşti Cel Care m-a păzit de păcate,

Tu eşti Cel Care mi-a acoperit păcatele,

Tu eşti Cel Care m-a iertat,

Tu eşti Cel care a trecut cu vederea,

Tu eşti Cel Care mi-a făcut loc pe pământ,

Tu eşti Cel Care m-a înălţat,

Tu eşti Cel Care m-a susţinut,

Tu eşti Cel Care m-a sprijinit,

Tu eşti Cel Care m-a întărit,

Tu eşti Cel Care m-a ajutat,

Tu eşti Cel Care m-a vindecat,

Tu eşti Cel Care mi-a dat bunăstare,

Tu eşti Cel Care m-a cinstit.

Binecuvântat eşti Tu şi Preamărit !

Aşadar a Ta este slava în veci

şi către Tine se îndreaptă recunoştinţa noastră

mereu şi pentru totdeauna!

Aşadar eu, Dumnezeule, îmi mărturisesc păcatele

Rugându-Te să mi le ierţi!

Eu sunt cel care a săvârşit răutăţi,

eu sunt cel care a făcut greşeli,

eu sunt cel care a vrut să păcătuiască cu bună ştiinţă,

eu sunt cel care a fost neştiutor,

eu sunt cel care a fost nepăsător,

eu sunt cel care a fost delăsător,

eu sunt cel care s-a bizuit pe altcineva

în afară de Tine,

eu sunt cel care a păcătuit cu bună ştiinţă,

eu sunt cel care a vorbit în van,

eu sunt cel care nu şi-a ţinut cuvântul dat,

eu sunt cel care şi-a mărturisit păcatele

şi eu sunt cel care a reunoscut binecuvântările

pe care mi le-ai dat,

iar apoi m-am întors la păcatele mele.

Drept aceea, iartă-mi mie pentru acestea.

O, Cel Căruia păcatele slujitorilor Săi

nu-I pot dăuna cu nimic

şi Care n-are trebuinţă de supunerea lor!

El dă izbândă prin ajutorul şi îndurarea Sa

oricăruia dintre ei care lucrează întru dreptate.

Aşadar ale Tale sunt laudele,

Domnul şi Dumnezeul meu!

Dumnezeul meu, Tu mi-ai poruncit, iar eu nu m-am supus

şi m-ai prevenit, iar eu pe cele oprite le-am făcut !

Astfel că acum nu am nici o îndreptăţire

ca să-mi pot cere iertare,

nici vreo putere pe care să mă bizui.

Atunci prin ce mijloace să mă întorc la Tine, o,

Păzitorul meu ?

Cu ce, cu urechile mele ?

Sau cu ochii mei ?

Sau cu limba mea ?

Sau cu mâinile mele ?

Sau cu picioarele mele ?

Nu sunt acestea toate binecuvântările Tale,

de Tine date mie ?

Iar eu Te-am nedreptăţit cu fiecare dintre ele,

prin neascultarea mea, o, Păzitorul meu!

Ale Tale sunt dovezile şi mărturiile împotriva mea.

O, Cel Care mi-a ascuns păcatele în faţa părinţilor,

ca nu cumva aceştia să mă alunge

şi în faţa rudelor şi a fraţilor mei, ca nu cumva ei

să mă mustre,

şi de regi, ca nu cumva aceştia să mă pedepsească!

Că de-ar fi văzut ei la mine ce ai văzut Tu, o,

Păzitor al meu,

ei nu mi-ar fi dat nici un răgaz,

ci m-ar fi părăsit şi s-ar fi îndepărtat de mine.

Aşadar, iată-mă, Dumnezeule,

stând dinaintea Ta, Doamne,

smerit, umil, strâmtorat, dispreţuit,

nu am nici o îndreptăţire

ca să-mi pot cere iertare,

nici vreo putere pe care să mă sprijin !

Nu am nici o dovadă prin care să-mi pot

vădi nevinovăţia,

nici nu pot spune că n-am comis păcate

şi că n-am săvârşit răutăţi.

Iar tăgăduirea acestora, de-ar fi să le tăgăduiesc,

Păzitor al meu, nu mi-ar fi de nici un folos.

Şi cum de-aş putea tăgădui vreodată acestea?!

Pentru că toate mădularele mele sunt împotriva mea

mărturisitoare

de cele de mine făcute.

Şi ştiu în chip statornic şi fără nici o îndoială

că-mi vei cere socoteală pentru aceste fapte rele

şi că Tu eşti Judecătorul Cel Drept, care pe nimeni

nu nedreptăţeşte.

A Ta judecată mă prăpădeşte şi-aş vrea să fug de-a Ta dreptate.

Dacă mă pedepseşti, o, Dumnezeul meu,

este din pricina păcatelor mele

pe care le-am săvârşit după ce mi-ai arătat dovada,

iar dacă mă ierţi, este datorită îngăduinţei, îndurării şi bunătăţii Tale.

Nu este dumnezeu afară de Tine! Mărire Ţie! Eu am fost dintre nedrepţi (21:87)

Nu există altă divinitate în afară de Tine! Slavă Ţie !

Cu adevărat, sunt unul dintre cei care se roagă pentru iertare.