= Rumi =
956
Un om de spiţă-aleasă veni-ntr-o zi în fugă,
în faţa unui rege, să-i spună a sa rugă.
957
Avea obrazul palid şi buze vineţii.
Şi-l întrebă monarhul: ”Ce s-a-ntâmplat? Ia zi!”
958
Răspunse-ndată omul: ”Văzui pe-al Morţii înger.
Privitu-m-a cu ură, încât şi-acuma sânger.”
959
Şi regele îi spuse: “Ce-ai vrea să fac atunci?”
Răspunse omu-acela: “Dă-i vântului porunci,
960
tu, păzitor al vieţii, ca-n Indii să mă poarte,
şi-ajuns acolo poate că voi scăpa de moarte.”
963
Făcu monarhu-ntocmai, ca pe-acel om să-l scape.
Şi vântu-l duse-n Indii, trecându-l peste ape.
964
A doua zi, la ceasul de sfat şi cumpănire,
el pe Heruvul Morţii îl întrebă cu-uimire:
965
“De ce omu-acela privitu-l-ai cu ură,
de l-ai făcut să plece, speriat peste măsură?”
966
Heruvu-a spus: “Cu ură, când l-am privit eu, oare?
Pe-o uliţă-ntâlnindu-l, privii doar cu mirare,
967
căci Domnul îmi dăduse poruncă şi temei”:
“Chiar azi ai grijă-n Indii tu duhul să i-l iei!”
970
De cine fugi? De tine? Ar fi cu neputinţă.
De cine fugi? De Domnul? O, ce nesăbuinţă!
Islamica Republică 