Întâlnire cu moartea

= Rumi =

956

Un om de spiţă-aleasă veni-ntr-o zi în fugă,

în faţa unui rege, să-i spună a sa rugă.

957

Avea obrazul palid şi buze vineţii.

Şi-l întrebă monarhul: ”Ce s-a-ntâmplat? Ia zi!”

958

Răspunse-ndată omul: ”Văzui pe-al Morţii înger.

Privitu-m-a cu ură, încât şi-acuma sânger.”

959

Şi regele îi spuse: “Ce-ai vrea să fac atunci?”

Răspunse omu-acela: “Dă-i vântului porunci,

960

tu, păzitor al vieţii, ca-n Indii să mă poarte,

şi-ajuns acolo poate că voi scăpa de moarte.”

963

Făcu monarhu-ntocmai, ca pe-acel om să-l scape.

Şi vântu-l duse-n Indii, trecându-l peste ape.

964

A doua zi, la ceasul de sfat şi cumpănire,

el pe Heruvul Morţii îl întrebă cu-uimire:

965

“De ce omu-acela privitu-l-ai cu ură,

de l-ai făcut să plece, speriat peste măsură?”

966

Heruvu-a spus: “Cu ură, când l-am privit eu, oare?

Pe-o uliţă-ntâlnindu-l, privii doar cu mirare,

967

căci Domnul îmi dăduse poruncă şi temei”:

“Chiar azi ai grijă-n Indii tu duhul să i-l iei!”

970

De cine fugi? De tine? Ar fi cu neputinţă.

De cine fugi? De Domnul? O, ce nesăbuinţă!

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s