Bine şi rău

= نهج البلاغة = 

din Predica 32

Soiurile oamenilor după plecarea Profetului 

Oamenii sunt de patru feluri. Printre aceştia, este acela a cărui stricăciune nu este oprită decât de nimicnicia sa, de tăişul său tocit, de trebuinţele traiului sau căpătate cu ţârâita.

Apoi, este acela care îşi scoate sabia din teacă, îşi trâmbiţează răul, îşi adună oamenii, şi cei călare şi cei pe jos, pregătit pentru orice împrejurare, lăsând de izbelişte religia pentru vremelnicii de care profită, pentru vreo cohortă pe care s-o conducă, pentru un amvon la care să urce. Cât de rău este un asemenea negoţ în care să vezi lumea aceasta ca preţioasă, dând-o pe ceea ce este de la Allah pentru tine.

Tot printre aceşti oameni, este şi acela ce râvneşte la lumea cealaltă prin fapte menite acestei lumi. El este liniştit din fire, face paşi mărunţi (pentru a ţine calea de mijloc), îşi ridică poalele veşmântului când merge (pentru a-l păstra neîntinat), se împodobeşte pentru a fi de încredere, şi ia ocrotirea lui Allah ca pavăză pentru neascultare.

Apoi, mai sunt şi aceia pe care slăbiciunea şi lipsa de mijloace i-a împiedicat să cucerească pământuri. Aceasta îi face să-şi păstreze locul, ceea ce ei numesc împăcare, îmbrăcând straiele renunţării, chiar dacă nicicând nu au avut nici în clin, nici în mânecă cu aceasta.

Cei pioşi într-o obşte sluţită

Şi mai rămân unii oameni, puţini, pe care amintirea întoarcerii lor (către Allah, în Ziua Judecăţii) îi ţine cu ochii aplecaţi, iar amintirea reînvierii îi stoarce de lacrimi. Unii dintre aceştia sunt temători şi fug (de lume) şi se împrăştie; unii sunt înspăimântaţi şi supuşi; alţii sunt tăcuţi, ca şi cum li s-ar fi pus botniţă; sunt şi din cei care se roagă cu sinceritate, în vreme ce unii îşi poartă amarul şi durerea, aceia pe care teama i-a învăluit în nimicnicie şi decădere, drept pentru care înoată în (o mare de) apă amară, au gurile ferecate, şi inimile măcinate. Ei au propovăduit până s-au vlăguit, au fost oprimaţi şi au decăzut, fiind ucişi până ce numărul lor s-a tot împuţinat.

Se cuvine ca, în ochii voştri, lumea să fie mai măruntă decât scoarţa salcâmului sau firul de lână. Căutaţi îndrumare de la cei ce au fost înaintea voastră, înainte ca cei ce vă vor urma să ia îndrumare de la voi, şi ţineţi-vă departe, pricepând şi răul pe care ea îl întrupează, căci îi seceră chiar şi pe cei care au fost mai legaţi de ea decât voi înşivă.

***

Predica 110

Roadele credinţei

Cel mai bun mijloc prin care cei ce caută apropierea de Allah este credinţa în El şi în trimisul Său, luptând pe calea Sa, căci aceasta este culmea cea măreaţă a islamului, să creadă în cuvântul ce arată că Allah este Unul, căci ţine de natura lăuntrică, să săvârşească rugăciunea, căci aceasta este temelia obştii, să plătească dania, căci aceasta este o datorie obligatorie, să postească în luna Ramadan, căci acesta este scutul împotriva pedepsei, să împlinească pelerinajul mare la casa lui Allah (adică Ka’ba) şi pelerinajul mic, căci aceste două fapte alungă sărăcia şi spală păcatele, să aibă cinstire faţă de rude, căci aceasta sporeşte bogăţia şi lungeşte sorocul, să dea de pomană în taină, căci aşa se îndreaptă greutăţile şi să dea de pomană şi pe faţă, căci astfel se pune la adăpost de o moarte rea, şi să dea daruri (oamenilor), căci aceasta îi salvează de la a fi socotit un om de nimic. Amintiţi-vă fără încetare de Allah, căci aceasta este cea ma bună amintire, şi jinduiţi spre ceea ce El a făgăduit celui pios, căci făgăduinţa Lui este cea mai adevărată făgăduinţă. Urmaţi calea profetului vostru, căci aceasta este cea mai aleasă cale. Urmaţi tradiţia profetului vostru, căci este cea mai dreaptă dintre toate tradiţiile.

Valoarea Coranului

Învăţaţi Coranul, căci acesta este cel mai bun cuvânt şi înţelegeţi-l temeinic, căci este primăvara inimilor. Tămăduiţi-vă cu lumina lui, căci este tămăduirea piepturilor. Psalmodiaţi-l frumos, căci este cea mai frumoasă povestire. Cu siguranţă, învăţatul care nu făptuieşte potrivit ştiinţei sale, este precum neştiutorul buimac care nu se trezeşte din neştiinţa sa, ba chiar mai mult, căci pentru el dovada este mai limpede, durerea mai de neînlăturat, iar dinaintea lui Allah va avea dojană mai mare.

***

Predica 111

Prevenire asupra iubirii acestei lumi

Aşadar, acum eu cu siguranţă vă previn asupra acestei lumi, căci ea este dulce, şi verde, plină de ispite şi plăcută în bucuriile ei vremelnice. Ea stârneşte mirarea prin lucruri mărunte, este împopoţonată cu nădejdi (deşarte) şi împodobită cu amăgire. Bucuria sa nu durează, iar supărările sale nu pot fi ocolite.

Adevărul acestei lumi

Ea este înşelătoare, făcătoare de rău, schimbătoare, trecătoare, istovitoare, pieritoare, devoratoare şi distrugătoare. Când ajunge la capătul poftelor celor ce se îndreaptă înspre acolo, simţindu-se fericiţi cu ea, este întocmai precum Allah a spus “ea este asemenea apei pe care am trimis-o din cer şi pe care o sorb ierburile pământului, însă ele se prefac mai apoi în păiş uscat pe care îl împrăştie vântul. Allah asupra tuturor are putere” (18:45).

Nimeni nu are parte de bucurie în această lume, fără ca lacrimi să nu vină asupra lui după aceea, şi nimeni nu are parte de tihnă pentru burtă, fără să nu i se dăruiască şi greutăţile din spate. Nimeni nu primeşte ploaia cea blândă a tihnei, fără ca ploaia cea grea a amarului să nu îşi toarne şuvoaiele asupra lui. Stă în firea acestei lumi ca dimineaţa să sprijine un om, iar seara să nu îl recunoască. Dacă o parte a ei este dulce şi plăcută, cealaltă parte este amară şi aducătoare de durere. Nimeni nu îşi adună plăcere din prospeţimea ei, fără să nu înfrunte greutăţi din năpastele ei. Nimeni nu îşi va petrece seara sub aripa siguranţei, fără ca dimineaţa să nu se afle sub penele vârfului de aripă a fricii. Ea este amăgitoare, şi tot ce este în ea este doar amăgire. Ea este supusă pieirii şi tot ce este pe ea urmează să piară.

Cea mai bună cale de a înfrunta lumea aceasta

Nu există nimic bun în ceea ce ea oferă, în afară de pioşenie. Oricine ia puţin din ea, adună mult din ceea ce i-ar da siguranţă, în vreme ce cel ce ia mult din ea, ia mult din ceea ce îl va ruina. El se va despărţi în curând de ceea ce a adunat. Şi câţi oameni s-au bizuit pe ea, toţi au rămas îndureraţi; câţi s-au simţit liniştiţi în ea, toţi au fost doborâţi la pământ; câţi au avut prestigiu, toţi au fost umiliţi; câţi au fost mândri, toţi au fost dezonoraţi. Împărăţia sa se schimbă, traiul în ea este murdar. Apa sa cea dulce este amară. Dulceaţa sa este amară precum cactusul. Mâncăruile sale sunt otrăvite. Mijloacele sale sunt slabe. Traiul în ea este supus morţii; cel sănătos este supus bolii. Tărâmul său este hărăzit jefuirii. Cel puternic este sortit înfrângerii, iar bogatul, nenorocirii. Vecinul este supus războiului.

Învăţătură de la cei ce s-au dus

Nu locuiţi voi, oare, în casele celor de dinaintea voastră, care aveau vieţi mai lungi, fapte mai trainice, nădejdi mai mari, număr mai mare şi oştiri mai dese? Cât de mult s-au devotat ei aestei lumi şi cât de mult i-au dat întâietate! Apoi ei au lăsat-o fără nici o provizie care i-ar fi putut duce mai departe, sau (fără) spinarea (unui animal de călărie) care să îi poarte. Aţi aflat că lumea a fost întotdeauna îndeajuns de darnică, astfel încât să fie o răscumpărare pentru ei, sau să le dea vreun sprijin, sau să le fie o bună însoţire? I-a lovit mai degrabă cu necazuri, i-a năpăstuit cu nenorociri, i-a lovit cu catastrofe, i-a aruncat cu nasul în ţărână, i-a zdrobit sub copite şi a ajutat toate relele vremii împotriva lor. Aţi remarcat stânjeneala sa faţă de aceia care s-au apropiat de ea, au dobândit-o şi şi-au însuşit-o, până în clipa în care se desparte de ea pentru totdeauna. Le-a oferit ea orice altă provizie în afară de înfometare ori i-a făcut ea să stea în vreun alt loc care să nu fie îngust, le-a dat ea, oare, vreo altă lumină în afară de întuneric, iar la sfârşit le-a dăruit altceva în afară de căinţă?

Prevenirea asupra socotirii acestei lumi ca fiind veşnică

Este, oare, aceasta ceea ce voi cereţi cu înflăcărare sau ceea ce vă tihneşte, sau spre care vă îndreptaţi cu lăcomie? Cât de rău este acest sălaş pentru acela care nu a crezut că (va fi astfel) şi nu a nutrit teamă faţă de el? Se cade să ştiţi, aşa cum bine ştiţi, că trebuie să o lăsaţi şi să plecaţi din ea. În vreme ce vă aflaţi în ea, învăţaţi de la cei care ziceau “cine este mai tare ca putere decât noi?” (41:15), însă ei au fost duşi către mormintele lor, însă nu ca cei care călăresc. Mormintele le-au fost făcute în pământ. Oasele cele vechi le-au fost vecinii, vecini care nu răspund de sunt chemaţi şi nici nu alungă necazul, şi nici nu sunt cu băgare de seamă la cei ce bocesc.

Dacă au ploaie, ei nu se simt fericiţi, iar de au parte de foamete, ei nu se dezamăgesc. Ei sunt laolaltă, însă fiecare este cu sine. Ei sunt împreună, alături, însă nu se văd unul pe celălalt. Ei sunt aproape unul de celălalt, însă nu se întâlnesc. Ei îndură, însă nu au pic de ură. Ei sunt neştiutori, iar răutatea le-a pierit de tot. Nu este pic de teamă de necaz de la ei, şi nici nădejde că vor alunga (necazurile). Ei au schimbat faţa pământului cu lăuntrul lui, lărgimea cu îngustimea, familia cu singurătatea şi lumina cu întunericul. Ei au venit aici (în această lume) tot astfel precum au şi plecat din ea, desculţi şi goi. Ei au plecat din ea cu faptele lor spre o viaţă continuă şi un cămin veşnic, aşa precum a spus Allah “aşa cum am dat la iveală făptura dintâi aşa o vom aduce înapoi. Este o făgăduială pe care o facem, o făgăduială pe care o vom împlini” (21:104).

***

Predica 116

Meritele Profetului 

Allah l-a trimis să cheme către adevăr şi să depună mărturie asupra făpturii. El a propovăduit veştile de la Domnul său fără să trândăvească şi luptându-se cu duşmanii lui Allah neobosit şi fără a căuta dezvinovăţiri. El este înainte-mergătorul pentru cel ce se teme şi vederea celui ce se lasă călăuzit.

Povaţă pentru cei iubiţi

Dacă aţi fi ştiut ceea ce eu ştiu din cele ce vă sunt învăluite în taină, negreşit aţi fi plecat oriunde aţi fi văzut cu ochii, plângând pentru faptele voastre şi certându-vă cu amărăciune şi v-aţi fi părăsit avuţiile fără nici un paznic, şi fără a vă lăsa vreun înlocuitor. Fiecăruia i-ar fi păsat atunci de sinea sa, fără a mai băga de seamă la nimeni altcineva. Voi aţi uitat, însă, ceea ce vi s-a pomenit, şi v-aţi simţit în siguranţă faţă de cea de care fuseserăţi preveniţi. Drept urmare, gândurile voastre au luat-o razna, iar treburile voastre s-au risipit.

Însuşirile martirilor dintre însoţitorii săi

Eu vreau ca Allah să facă să aibă loc separarea dintre mine şi voi şi să îmi dea mie să fiu urmat de cei care au un mai mare drept de a fi cu mine şi nu cu voi. Pe Allah! Ei sunt oameni cu gânduri binecuvântate, înţelepciune trainică şi vorbă adevărată. Ei se ţin departe de revoltă. Ei înaintează pe calea lui Allah şi aleargă pe drumul cel larg. Drept urmare, ei au dobândit veşnica viaţă ce va veni şi onorurile cele tihnite.

Prevestirea cruzimii lui al-Haggag bin Yusuf

Aveţi grijă! Pe Allah! Un bărbat înalt cu mers legănat din Banu Thaqif va fi pus peste voi. El vă va roade toată verdeaţa şi vă va topi toată grăsimea. Of, o Abu Wadahah (al-Haggag însuşi), este, oare, aceasta totul?

***

Predica 120

Meritele celor ai Casei 

Pe Allah! Eu am ştiinţă de vestirea soliilor, îndeplinirea făgăduinţelor, şi de toate cuvintele. Noi, oamenii Casei avem porţile înţelepciunii şi lumina ocârmuirii. Luaţi aminte! Cărările credinţei sunt, de fapt, una singură, iar drumurile ei sunt drepte. Cel ce le urmează împlineşte (ţelul) şi îşi atinge ţinta, iar cel ce se ţine deoparte se rătăceşte şi are parte de căinţă.

Trudiţi pentru ziua aceea pentru care sunt strânse proviziile şi când gândurile lăuntrice sunt puse la încercare. Dacă înţelepciunea unui om, pe care o poartă cu sine nu îi este de folos, minţile celorlalţi ce sunt departe de ea sunt şi de mai mic folos, iar cei ce îi sunt departe şi mai nefolositori. Temeţi-vă de focul a cărui dogoare este aprigă, al cărui hău este adânc, al cărui veşmânt este fierul şi a cărui băutură este puroiul însângerat. Luaţi aminte! Bunul renume al unui om pus de către Allah – printre oameni este mai presus decât averea moştenită de cei ce nu Îl preamăresc.