Struniri

= نهج البلاغة = 

Predica 97

Pricinile înfrângerii celor din al-Kufa

Chiar dacă Allah îl păsuieşte pe cel ce asupreşte, acesta tot va fi prins şi nu va avea parte de scăpare. Allah îl urmăreşte cum păşeşte pe calea sa, precum şi locul în care se va înăbuşi gâtlejul cu sughiţuri.

Pe Cel în mâna Căruia se află sufletul meu! Aceşti oameni vă vor birui nu pentru că ar avea vreun drept mai de seamă, ci fiindcă ei se zoresc înspre ceea ce este greşit, împreună cu cel ce le este în frunte, iar voi sunteţi înceţi atunci când este vorba de dreptul meu.

Noroadele au început a se teme de asuprirea ocârmuitorilor lor, în vreme ce mie a început a îmi fi teamă de asuprirea supuşilor mei.

V-am chemat la război, însă voi nu aţi venit. V-am prevenit, însă voi nu mi-aţi dat ascultare. V-am chemat şi în taină şi pe faţă, însă voi nu mi-aţi dat răspuns. V-am dat povaţă sinceră, însă voi nu aţi primit-o. Sunteţi voi, oare, cei prezenţi aidoma absenţilor şi sclavii aidoma stăpânilor? Eu vă propovăduiesc pilde de înţelepciune, însă voi vă îndepărtaţi de ele, tot astfel cum vă dau şi poveţe cuprinzătoare, iar voi vă ţineţi departe de ele.

Eu vă îmboldesc la luptă împotriva răzvrătiţilor, însă până să ajung la capătul vorbelor mele, văd că voi vă împrăştiaţi precum ajutoarele lui Saba. Voi vă întoarceţi la locurile voastre şi vă amăgiţi unul pe celălalt prin sfaturile voastre. Eu vă îndrept dimineaţa, însă vă întoarceţi la mine seara, tot atât de încovoiaţi ca şi spatele unui arc. Cel ce v-a îndreptat a istovit, în vreme ce cei ce au a se îndrepta au ajuns să fie de neîndreptat.

O, vai acelora ce sunt prezenţi cu trupul, însă absenţi cu mintea, cu patimi fel de fel! Ocârmuitorii lor sunt puşi la încercare. Ocârmuitorul vostru îl ascultă pe Allah, însă voi nu i-aţi dat ascultare, în vreme ce ocârmuitorul poporului Siriei nu dă ascultare lui Allah, însă poporul ei îi dă lui ascultare. Pe Allah! Îmi doresc ca Mu’awwiyah să facă schimb cu mine, precum dinarii se schimbă cu dirhami, aşa încât el să ia de la mine zece dintre voi, şi să îmi dea unul de la ei.

Felul de a fi al celor din al-Kufa 

O, voi oameni din al-Kufa! Eu am cunoscut printre voi trei lucruri şi încă două pe deasupra: sunteţi surzi, deşi aveţi urechi, muţi, deşi vorbiţi, şi orbi, deşi aveţi ochi. Voi nu sunteţi nici sprijinitori sinceri la luptă, şi nici fraţi de nădejde la nenorocire. Întina-vi-s-ar mâinile! O, voi cei aidoma cămilelor rămase fără păstori, care atunci când sunt strânse dintr-o parte, se răsfiră în cealaltă. Pe Allah! Parcă văd că dacă războiul se înteţeşte, iar lupta este în toi, voi veţi ţine deoparte de fiul lui Abu Talib, aidoma femeii căreia a ajuns să i se vadă goliciunea. Cu siguranţă, sunt într-o limpezime de la Domnul meu, pe calea profetului meu, pe drumul cel bun pe care îl urmez întru tocmai.

Chemarea la ascultarea celor din familia Profetului 

Uitaţi-vă la cei din familia Profetului . Ţineţi calea lor. Călcaţi-le pe urme, căci niciodată nu vă vor lipsi de îndrumare, şi niciodată nu vă vor lăsa în năruire. Dacă ei şed, şedeţi şi voi, iar dacă ei se ridică, vă ridicaţi şi voi. Nu le-o luaţi înainte, căci atunci vă veţi rătăci, şi nici nu rămâneţi în urma lor, căci atunci veţi fi năpăstuiţi.

Trăsăturile însoţitorilor Profetului 

I-am văzut pe însoţitorii lui Muhammad  însă eu nu văd pe nimeni să le semene. Ei şi-au început ziua cu ţărână pe creştet şi pe chip (în greutăţile vieţii) şi şi-au trecut noaptea rugându-se prosternaţi sau în picioare. Îşi apleacă ba frunţile, ba obrajii. Cu amintirea învierii, ei par a sta pe jar încins. Între ochi au bătături asemenea celor de la genunchii caprelor, urmare a îndelungilor prosternări. La pomenirea lui Allah, ochii le lăcrimează până li se udă gulerele. Ei tremură precum copacii în ziua vântului turbat de frica pedepsei şi nădăjduiesc la răsplată.

***

Predica 98

Prevestirea asupririi de către omeiazi

Pe Allah! Ei o vor duce tot aşa; nu Îi vor atribui lui Allah nimic oprit decât ca să îl dezlege, nici o învoială decât ca să o rupă, până ce nu va mai rămâne nici o casă de cărămidă şi nici un cort de lână în care să nu fi pătruns opresiunea. Faptele lor cele rele îi vor nenoroci, până când se vor auzi două mulţimi de nemulţumiţi tânguitori, unul va plânge pentru credinţa sa, iar celălalt va plânge pentru această lume, iar ajutorul unuia dintre voi către unul dintre ceilalţi va fi precum ajutorul unui rob dat stăpânului: când este de faţă îi dă ascultare, iar când stăpânul este plecat, îl vorbeşte de rău. Cel mai necăjit dintre voi va fi acela care poartă cu sine cea mai bună credinţă în Allah. Dacă Allah vă dăruieşte bunăstare, primiţi-o, iar dacă veţi fi puşi la încercare, înduraţi, căci bunăstarea este pentru cei temători (de Allah).

***

Predica 102

Descrierea Zilei Învierii

Aceea va fi o zi când Allah îi va strânge laolaltă pe cei dintâi şi pe cei din urmă pentru a judeca amănunţit cele puse la socoteală şi pentru a primi răsplata faptelor. Cu capul plecat, în picioare, sudoarea acoperindu-le feţele ca un căpăstru, în vreme ce pământul se va zgâlţâi cu ei. Cel mai privilegiat dintre ei va găsi loc să-şi pună ambele tălpi şi o deschizătură ca să respire.

Despre viitorul sângeros al Basrei

Zâzaniile vor fi precum noaptea întunecată. Caii nu vor sta pe loc, steagurile nu-i vor fi întoarse. Vor năvăli cu zăbala pusă, cu şaua pregătită. Căpetenia lor îi va conduce, iar călăreţul lor îi va mâna. Oamenii săi sunt un neam foarte câinos, rar jefuit. Cei ce vor lupta cu ei pentru calea lui Allah vor fi oameni umiliţi de către cei îngâmfaţi, necunoscuţi pe pământ, însă binecunoscuţi în cer. Vai ţie, Basra, atunci când oştirea răzbunătorilor lui Allah va năvăli peste tine, fără să stârnească praful, fără să scoată vreun zgomot. Poporul tău va fi năpăstuit de o moarte roşie şi o foamete cruntă.

***

Predica 107

(ومن خُطْبَة له (عليه السلام

في بعض أيام صفين

= rostită într-una din zilele de la Siffin =

Plângere faţă de slăbiciunea însoţitorilor săi la Siffin

Eu v-am văzut rotirea şi ruperea din rânduri. Voi aţi fost împresuraţi de oameni cruzi şi fără scrupule, de beduini din Siria, deşi voi sunteţi cei mai de seamă ocârmuitori ai arabilor şi creştetul cel mai înalt al onoarei, asemenea botului semeţ al cămilei şi a cocoaşei celei mari. Suspinul pieptului meu se poate domoli numai atunci când în cele din urmă vă voi vedea că îi împresuraţi, precum şi ei v-au împresurat pe voi, şi până când voi vedea că voi îi izgoniţi de pe locurile lor precum şi ei v-au izgnoit pe voi, ucigându-i cu săgeţi şi lovindu-i cu suliţe, astfel ca rândurile lor din faţă să se prăbuşească pe cele din spate, întocmai ca şi cămilele însetate care au fost întoarse de la adăpătoare şi alungate de la apă.