= Rumi =
2835
Urcase într-o luntre un dascăl cam trufaş.
Fudul, se întoarse deodată spre luntraş.
2836
„Gramatică-nvăţat-ai? „Vai, mi-e necunoscută”
„Atuncea jumătate din viaţa ta-i pierdută”.
2837
Mâhnitu-s-a amarnic luntraşul, dar nimic,
atunci el nu-i răspunse acelui grămătic.
2838
Un vânt zvârli deodată-acea luntre-ntr-o vâltoare.
Mai apucă luntraşul să strige-n gura mare:
2839
„Hei, tu, cel bun de gură, ia spune, ştii să-noţi?”
„O, nu!” răspunse omul prin valuri de doi coţi.
2840
„O, dascăle, pierdută ţi-e-atunci întreaga viaţă,
Căci luntrea se cufundă. Vârtejul o înhaţă”.
2841
Nu-ţi trebuie-acum reguli, ci frângerea de sine.
Aruncă-te în mare când mort eşti pentru tine.
2842
Pe mort îl poartă marea pe ale sale ape.
În schimb cel viu de mare cum ar putea să scape?
2843
Când mort pentru-ale tale dorinţi trupeşti vei fi,
atunci Divina Mare pe drept te va cinsti.
2846
Scornii povestea-acelui bărbat ce da poveţi,
ca-a frângerii de sine gramatică s-o-nveţi.
Islamica Republică 