Dascălul şi luntraşul

= Rumi =

2835

Urcase într-o luntre un dascăl cam trufaş.

Fudul, se întoarse deodată spre luntraş.

2836

„Gramatică-nvăţat-ai? „Vai, mi-e necunoscută”

„Atuncea jumătate din viaţa ta-i pierdută”.

2837

Mâhnitu-s-a amarnic luntraşul, dar nimic,

atunci el nu-i răspunse acelui grămătic.

2838

Un vânt zvârli deodată-acea luntre-ntr-o vâltoare.

Mai apucă luntraşul să strige-n gura mare:

2839

„Hei, tu, cel bun de gură, ia spune, ştii să-noţi?”

„O, nu!” răspunse omul prin valuri de doi coţi.

2840

„O, dascăle, pierdută ţi-e-atunci întreaga viaţă,

Căci luntrea se cufundă. Vârtejul o înhaţă”.

2841

Nu-ţi trebuie-acum reguli, ci frângerea de sine.

Aruncă-te în mare când mort eşti pentru tine.

2842

Pe mort îl poartă marea pe ale sale ape.

În schimb cel viu de mare cum ar putea să scape?

2843

Când mort pentru-ale tale dorinţi trupeşti vei fi,

atunci Divina Mare pe drept te va cinsti.

2846

Scornii povestea-acelui bărbat ce da poveţi,

ca-a frângerii de sine gramatică s-o-nveţi.

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s