Uhud

Bătălia de la Uhud

În al treilea an al Hijrei necredincioşii din Mecca s-au îndreptat spre Medina fiind conduşi de Abu Sufyan împreună cu trei mii de luptători (potrivit altei relatări cinci mii). Această oaste a quiraş-iţilor s-a confruntat cu musulmanii în apropierea muntelui Uhud, în afara Medinei.

În această bătălie, Profetul Muhammad  sallallaahu `alayhi wa sallam ( may Allaah exalt his mention ) a adunat în linia de luptă, să ţină piept inamicului, şapte sute de musulmani. La începutul bătăliei musulmanii au început să avanseze, însă, după câteva momente, datorită greşelilor tactice apărute din lăcomie, oastea islamului a fost depăşită. În acest răstimp necredincioşii s-au năpustit din toate părţile, iar musulmanii s-au pomenit, deodată, înconjuraţi de săbii.

În această bătălie, musulmanii au suferit pierderi grele. Hamza  may Allaah have mercy upon him, unchiul Profetului  sallallaahu `alayhi wa sallam ( may Allaah exalt his mention ), împreună cu alţi 70 de ucenici ai Profetului   sallallaahu `alayhi wa sallam ( may Allaah exalt his mention ) care erau în mare parte susţinători, au fost martirizaţi. Muhammad  sallallaahu `alayhi wa sallam ( may Allaah exalt his mention ) fusese rănit la cap şi îşi pierduse unul dintre dinţii din faţă. Atunci, luptătorul din rândul necredincioşilor care l-a lovit în umăr pe Profet  sallallaahu `alayhi wa sallam ( may Allaah exalt his mention ) a strigat: „L-am omorât pe Muhammad”. Auzind aceasta armata islamului s-a risipit. Numai Ali  may Allaah be pleased with him şi alţi câţiva oameni au rămas neclintiţi lângă Trimisul lui Allah  sallallaahu `alayhi wa sallam ( may Allaah exalt his mention ). Aceştia au fost ucişi dar Ali  may Allaah be pleased with him a opus rezistenţă duşmanilor până la sfârşitul zilei şi l-a susţinut pe Trimisul lui Allah  sallallaahu `alayhi wa sallam ( may Allaah exalt his mention ).

***

Ali’s  may Allaah be pleased with him valour in Uhud:

Neglect of the Prophet’s orders changed the victory at Uhud into a defeat, the details of which we have already seen. That was a very hard time for the Muslims. They were simply caught between the two groups of the enemy, and many were killed. The Prophet  sallallaahu `alayhi wa sallam ( may Allaah exalt his mention ) was surrounded by the enemy, who spread the rumor that he had died. Most of the Sahabah lost their balance of mind at this rumour, and that was the main case of their confusion.

Ali  may Allaah be pleased with him says:

„We were surrounded by the enemy, and I could not see the Prophet  sallallaahu `alayhi wa sallam ( may Allaah exalt his mention ). I first searched for him among the living and then among the dead, but I could not find him. I said to myself, ‘it is impossible for him to flee from the battlefield’. It seems that Allah is angry with us due to our sins, and He has lifted him up to the heavens. There is no way left for me except to jump into the enemy lines and fight till I am killed’. I therefore attacked the enemy, clearing them with my sword till I caught sight of the Prophet  sallallaahu `alayhi wa sallam ( may Allaah exalt his mention ). I was very happy and was sure that Allah had been protecting him through His angels. I approached him and stood by his side. Meanwhile an enemy contingent advanced to attack the Prophet  sallallaahu `alayhi wa sallam ( may Allaah exalt his mention ). He said to me, ‘Ali go and check them’. I fought and repulsed them single-handed, killing quite a few of them. After this, yet another group came to attack him. He again called out, ‘Ali go and check them’. I fought with that group again single-handed and put them to their heels.”

It was on this occasion that Jibraeel (a.s.) came and praised Ali  may Allaah be pleased with him for his valour and his devotion to the Prophet  sallallaahu `alayhi wa sallam ( may Allaah exalt his mention ) which said:

إنّه منّي و أنا منه” – ‘Ali belongs to me and I belong to him’.

At this Jibraeel (a.s.) remarked:

و أنا منكما” – ‘and I belong to you both’.

***

În ultimele ore, cei care fugiseră din armata islamului s-au adunat încă o dată în jurul Trimisului lui Allah  sallallaahu `alayhi wa sallam ( may Allaah exalt his mention ) şi s-au pregătit de bătălie. Armata lui Abu Sufyan însă considerase drept suficient acest succes relativ şi încetase lupta pornind în altă direcţie.

După o vreme necredincioşii au fost cuprinşi de regretul că nu au continuat bătălia până la victoria finală, având ocazia de a lua drept sclavi pe copiii şi femeile musulmanilor sau prădându-le bunurile. Ei începuseră să se sfătuiască în privinţa unui nou atac asupra Medinei, dar au primit ştirea că oştile musulmanilor îi urmăreau să continue lupta. Aflând vestea că Muhammad chemase la arme răniţii sub conducerea lui Ali, mai-marii idolatrilor s-au speriat, abandonând ideea reîntoarcerii la Medina şi plecând în grabă spre Mecca.

Cu toate că musulmanii au suferit mult la Uhud, în fapt, momentul s-a încheiat în folosul islamului şi al musulmanilor care au aprofundat o importantă învăţătură din nefericita urmare a încălcării poruncilor profetice. Renunţând la bătălie, ambii potrivnici au făgăduit să poarte anul următor o altă bătălie, din nou la Badr, în aceeaşi perioadă. Când a sosit sorocul, Profetul  sallallaahu `alayhi wa sallam ( may Allaah exalt his mention ) a mers la Badr împreună cu un grup de-al său, dar idolatrii pe fondul unor superstiţii s-au temut să vină.

Aşadar după această bătălie musulmanii au dobândit experienţă în ciuda pierderilor, devenind foarte bine pregătiţi şi înregistrând cuceriri în toate părţile peninsulei, cu excepţia zonei ce aparţinea de Mecca şi Ta’if.

2 gânduri despre „Uhud

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s