Respinşi de lumile-amândouă

= Rumi =

2482

Credea cu înfocare un învăţat ghiduş

că cerul e ca oul, pământu-un gălbenuş.

2483

Fu întrebat: „Cum oare-acest astru de ţărână

în mijlocul boltirii e-n stare să rămână,”

2484

„precum atârnă-n aer o lampă solitară,

şi care nici nu urcă spre-nalt, nici nu coboară?”

2485

Le spuse învăţatul: „Cum cerul îl atrage

din şase părţi odată, stă-n aer ca-n găoace.”

2486

„Magnetului asemeni e-ntreg boltitul cer.

La mijloc stă pământul precum un glob de fier.”

2487

I s-a răspuns: „Cum oare vrea cerul cel curat

spre sine să atragă pământul cel spurcat?”

2488

„Din şase părţi odată respins e-acest pământ.

La mijloc el rămâne împins de câte-un vânt.”

2489

Şi tot la fel alungă desăvârşitul duh

nevrednicele duhuri, lăsându-le-n văzduh,

2490

de lumile-amândouă respinse-ntotdeauna.

Cum rătăciră Calea, n-au parte de niciuna.

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s