Laude

= Ruga lui Zaynul Abidin  =

دعاء (prima parte)

I. Slăvirea lui Dumnezeu

Slavă lui Allah,

Cel Dintâi, înainte de Care nu a existat un început,

şi Cel din urmă, după Care nu a existat un sfârşit.

Ochii privitorilor nu reuşesc să-L vadă,

imaginaţia celor care încearcă să-L înfăţişeze nu-L poate descrie.

El într-adevăr a plăsmuit toate creaturile prin puterea Sa,

şi le-a făurit potrivit voii Sale, în chip desăvârşit.

Apoi le-a făcut să umble pe făgaşul dorit de El

şi le-a trimis pe calea dragostei Sale.

Ele nu pot da înapoi când El mână înainte,

nici nu pot să înainteze când El le opreşte.

El a împărţit (creaturilor) din proviziile Sale,

fiecărui suflet, o hrană ştiută şi măsurată de El.

Nimeni nu poate împuţina ceea ce El sporeşte

şi nimeni nu poate spori ceea ce El face să se împuţineze.

Apoi, pentru fiecare suflet, El rânduieşte o anumită durată a vieţii,

El stabileşte sorocul fiecăruia,

spre care se îndreaptă fiecare în zilele vieţii sale

şi la care ajunge după un anumit număr de ani.

Apoi, când ajunge la sfârşit,

îşi primeşte ceea ce i-a fost orânduit,

Allah îl ia la răsplată bogată,

sau la pedeapsa de temut la care l-a chemat.

„El îi va răsplăti pe cei care fac răul după ceea ce fac, precum îi va răsplăti şi pe cei care fac binele cu şi mai bine” (53:31) potrivit dreptăţii Sale.

Sfinte sunt numele Lui, iar binefacerile Sale sunt vădite.

„El nu va fi întrebat de ceea ce face,

Însă ei vor fi întrebaţi” (21:23)

Slavă lui Allah,

Căci de ar fi ascuns faţă de slujitorii Săi ştiinţa de a-L preamări pe El,

pentru bunătatea Sa neîncetată,

cu care i-a încercat,

şi pentru binefacerile Sale vădite,

pe care le-a revărsat cu dărnicie asupra lor,

ei ar umbla înconjuraţi de bunătatea Sa,

fără să-L laude,

şi şi-ar întinde mâinile spre proviziile Sale

fără să-I mulţumească.

Atunci ei ar încălca limitele umanităţii,

ar ajunge pe hotarul animalităţii,

devenind aşa cum a descris El în textul neschimbat al Cărţii Sale:

„Ei sunt asemenea dobitoacelor, ba chiar mai rătăciţi de la Cale” (25:44)

Slavă lui Allah,

pentru că ne-a dat adevărata cunoaştere despre El,

pentru că ne-a insuflat dorinţa de a-L sluji,

pentru că ne-a deschis porţile cunoaşterii suveranităţii Sale,

pentru că ne-a dat sinceritatea faţă de El în

Mărturisirea Unicităţii Sale către care ne-a condus.

Şi pentru că ne-a întors de la rătăcire şi îndoială,

în ceea ce priveşte poruncile Sale.

O slavă prin care să putem primi o viaţă lungă,

printre cei care-l preamăresc pe El,

dintre creaturile Sale,

şi prin care îi vom ajunge din urmă pe cei care au înaintat

către ceea ce este pe placul Său şi spre iertarea Sa; o slavă prin care să ne lumineze umbrele lumii dintre cele două lumi,

prin care să ne uşureze momentul Învierii

şi prin care să ne înalţe,

în locul în care vor sta Martorii,

în ziua în care fiecare suflet va fi răsplătit,

pentru ceea ce a agonisit

„Ei nu vor fi nedreptăţiţi” (45:22)

„În ziua în care stăpânitorul nu va fi de nici un folos slujitorului său” (44:41)

şi în care oamenii nu vor fi ajutaţi:

O slavă care se va înălţă de la noi până în cel mai înalt cer al Illyun-ului

şi care va fi scrisă într-o carte,

despre care pot mărturisi cei care sunt aproape

De Allah (83:20-21)

O slavă prin care ochii să ni se poată odihni

atunci când vederea va fi fulgerată,

prin care feţele să ni se lumineze,

atunci când feţele vor fi întunecate;

O slavă prin care să putem fi mântuiţi de focul arzător al lui Allah,

şi prin care să putem intra în vecinătatea ocrotitoare a lui Allah;

O slavă prin care să-i putem vedea pe îngerii din apropierea Sa

şi prin care să ne putem alătura profeţilor

şi trimişilor Săi

într-un sălaş al veşniciei din care

nu vom fi alungaţi,

într-o locuinţă a milostivirii Sale neschimbătoare.

Slavă lui Allah,

Care a ales pentru noi calităţi frumoase ale creaţiei Sale

Care ne-a dăruit lucrurile plăcute din ceea ce a pus El la dispoziţie

Şi ne-a dat meritul de a stăpâni asupra tuturor celorlalte creaturi:

Fiecare creatură a Sa este supusă nouă

prin puterea Sa

Şi se apleacă în faţa noastră, prin autoritatea Sa.

Slavă lui Allah

Care a ferecat porţile nevoilor noastre,

Lăsând-o deschisă doar pe cea care duce la El.

Aşadar, cum L-am putea preaslăvi?

Când I-am putea mulţumi cu adevărat?

Cu adevărat, când?

Slavă lui Allah,

Care a aşezat în noi organele care se dilată,

ne-a înzestrat cu cele care se contractă,

ne-a făcut să ne bucurăm de energia vieţii,

ne-a dat mădularele cu care putem munci,

ne-a hrănit cu bunătăţile puse la dispoziţie de El,

ne-a scăpat de nevoi prin binefacerile Sale

şi ne-a scăpat de nevoi prin bunătatea Sa.

Apoi, El ne-a dat poruncile Sale

ca să ne încerce supunerea faţă de El

şi ne-a oprit de la cele neîngăduite, pentru a vedea cât de recunoscători Îi suntem.

Iar noi ne-am întors de la calea poruncilor Sale

şi ne-am împotrivit Lui, neţinând seama de cele care ne-a prevenit.

Cu toate acestea, El nu s-a grăbit să ne pedepsească,

Nici să arate mânia Sa.

Nu, El a avut răbdare cu noi în mila Sa,

în dărnicia Sa,

Aşteptând să ne întoarcem (la El), prin îngăduinţa şi blândeţea Sa.

Slavă lui Allah,

Care ne-a arătat calea spre căinţă,

la care nu am fi putut să ajungem decât prin bunătatea Sa

chiar dacă aceasta ar fi singura binecuvântare

Primită de la El

Judecata Sa ar fi bună,

Binefacera Sa ar fi mare,

Iar darul primit de la El, imens,

Pentru că cei de dinaintea noastră

Nu s-au căit.

El a ridicat de pe umerii noştri

ceea ce noi nu am avut putinţa să purtăm,

ne-a încărcat numai potrivit puterilor noastre,

ne-a impus numai ceea ce este uşor

şi nu ne-a lăsat să avem vreo scuză

sau vreun pretext.

Aşadar cel care piere dintre noi,

Piere în ciuda (voii) Lui,

Iar cel fericit, care izbândeşte dintre noi, este cel care I se roagă Lui.

Iar slava Îi aparţine lui Allah,

Împreună cu toate laudele îngerilor Săi, care se află cel mai aproape de El,

cu laudele creaturilor socotite de El ca fiind cele mai nobile

şi cu laudele celor care Îi sunt pe plac;

O slavă care întrece alte laude,

Pentru că Domnul nostru e mai presus de toate creaturile Sale.

Apoi, slavă Lui pentru fiecare dintre binefacerile Sale revărsate asupra noastră şi asupra tuturor slujitorilor Săi,

Atât asupra celor din trecut, cât şi asupra celor ce vor urma,

[slavă Lui pentru] toate lucrurile

pe care le cuprinde cu ştiinţa Sa

Şi pentru toate darurile Sale,

al căror număr este dublat şi întreit neîncetat şi pentru totdeauna,

până în Ziua Învierii;

O slavă nesfârşită şi care nu va înceta,

Cu laude nenumărate,

ale cărei margini nu pot fi atinse

şi a cărei durată nu are sfârşit;

O slavă prin care vom deveni ascultători şi prin care vom căpăta îngăduinţa Sa

şi care va fi legătura noastră cu ceea ce-I

Este Lui pe plac

Şi un mijloc de a căpăta iertarea Sa,

O cale spre Grădina Sa,

O pază de mânia Sa,

care ne va feri de furia Lui,

Un sprijin care ne va ajuta să ne supunem Lui

şi o piedică în calea neascultării noastre faţă de El, un ajutor în îndeplinirea datoriilor pe care le avem faţă de El;

O slavă care ne va face fericiţi

şi ne va aşeza printre prietenii Săi fericiţi

şi ne va ridica la rangul celor care au fost martirizaţi de săbiile potrivnicilor Săi,

El este un Susţinător, Vrednic de toată lauda!