Îndemnuri

= نهج البلاغة = 

din Predica 87

Pretinşii învăţaţi

Celălalt om este acela care îşi zice învăţat, însă nu este. El strânge neştiinţă de la cei neştiutori şi rătăciri de la cei rătăcitori. El întinde oamenilor o capcană (făcută) din frânghiile înşelăciunii şi din spusa deşartă. El ia Coranul după ale lui păreri, iar binele îl subjugă propriilor sale patimi. El îi face pe oameni să se simtă în siguranţă chiar şi când au mari păcate, iar crimele cele grave le vede drept uşoare. El spune: „mă opresc în faţa îndoielilor”, însă, de fapt, se cufundă în ele; el mai spune: „eu stau departe de născocirile asupra religiei”, însă, de fapt, sălăşluieşte printre ele. Chipul îi este chip de om, însă inima îi este inimă de fiară. El nu cunoaşte poarta bunei călăuziri ca să o urmeze, şi nici poarta rătăcirii ca să se ţină departe de ea. Acesta este un mort printre vii.

Trăsăturile celor din casa Profetului  

„Unde plecaţi” (81:26) şi „De ce vă întoarceţi de la El?” (6:95, 10:34, 35:3, 40:62). Steagurile (cele spre călăuzire) stau drepte, semnele sunt limpezi, iar farurile luminătoare sunt înălţate. Încotro te îndrepţi tu, fără ţintă, şi cum de poţi orbecăi atâta vreme cât îi ai alături pe urmaşii Profetului ? Ei sunt hăţurile Binelui, semnele Religiei, limbile Adevărului.

Dă-le lor aceeaşi însemnătate pe care o dai şi Coranului, şi vino către ei (spre a-ţi ostoi setea de călăuzire) precum cămila cea însetată care se apropie de izvorul cu apă.

O, voi oameni, luaţi aminte la ce spune cel de pe urmă dintre profeţi, că „acela dintre noi care moare nu este mort, iar acela dintre noi care putrezeşte nu este putrezit”. Nu spuneţi ceea ce nu înţelegeţi, căci cel mai mare adevăr stă în ceea ce voi tăgăduiţi.

Imamul Ali  se descrie pe sine însuşi

Alegeţi-l pe cel împotriva căruia voi nu aveţi argument. Eu sunt acela. Nu am trudit eu, oare, printre voi bizuindu-mă pe nestematul cel mare (Coranul) şi nu v-am lăsat vouă nestematul cel mic (urmaşii Profetului )? Nu am înfipt printre voi steagul credinţei şi nu v-am arătat hotarele îngăduitului şi ale opritului? V-am înveşmântat în straiele robusteţii întru dreptatea mea şi v-am aşternut (covorul) cuviinţei prin vorba şi prin fapta mea.

Prin mine însumi v-am făcut să vedeţi nobilele purtări. Nu vă daţi cu părerea pentru ceea ce ochiul nu poate vedea, iar mintea nu poate concepe.

Prevestire asupra a ceea ce li se va întâmpla omeiazilor

Ca cineva să creadă că lumea este legată de omeiazi, revărsând daruri asupra lor, ducându-i spre izvorul cu apă limpede spre a se adăpa, iar bicele şi săbiile lor nu se vor ridica asupra acestui popor – oricine gândeşte astfel se înşeală. Mai sunt doar câţiva stropi din bucuriile vieţii, stropi pe care ei îi vor sorbi, pentru ca mai apoi să verse totul.

***

Predica 88

Factorii nimicirii oamenilor

Cu siguranţă, Allah nu a frânt grumazul niciunui tiran nesupus decât după ce i-a lăsat şi timpul şi prilejul (cuvenit), şi nici nu a pus la loc osul rupt al cuiva din popoarele lumii până ce El nu a adus asupră-i nenorocire şi nu l-a pus la încercare.

Chiar şi numai suferinţele şi amarurile ce vă vor lovi sau v-au lovit deja sunt îndeajuns spre a vă sluji drept învăţăminte. Nu toţi cei care au inimă au şi minte, nu toţi cei care au urechi şi aud, nu toţi care au ochi şi văd.

Cât este de mirare! Şi nu am temeiuri să nu mă mir, cu privire la greşelile acestor mulţimi care vin cu diverse argumente asupra religiei, care nu calcă pe urmele profetului lor şi nu urmează faptele locţiitorului. Ei nu cred în cele tainice şi nu se feresc de cele rele. Ei trudesc în îndoială şi merg după poftele lor. Pentru ei, binele înseamnă tot ce cred ei a fi bine, iar rău este orice consideră ei a fi rău. În spaima de lucrurile neînţelese, ei se bizuie doar pe ei înşişi. Încrederea lor cu privire la lucrurile şovăielnice stă doar în propriile lor păreri, ca şi cum fiecare dintre ei ar fi întâi-stătătorul (imamul) lui însuşi. Tot ceea ce el însuşi a hotărât este de părere că a fost hotărât din surse demne de încredere şi mulţumită unor temeiuri de nerespins.

***

Predica 92

(ومن كلام له (عليه السلام

لمّا أراده الناس على البيعة بعد قتل عثمان

ţinută atunci când oamenii au vrut să-i jure credinţă după uciderea lui Uthman

Lăsaţi-mă pe mine şi căutaţi pe altcineva. Noi avem în faţă o tamjă care are multe feţe şi culori, ceva ce nici inima nu suportă şi nici mintea nu îngăduie. Zările se întunecă, iar drumul cel mare nu mai poate fi recunoscut. Se cuvine să ştiţi că dacă vă voi răspunde, vă voi conduce după ştiinţa mea, fără a-mi păsa de ceea ce s-ar putea spune sau de cârtelile cuiva. De mă părăsiţi, sunt precum unul dintre voi. S-ar putea să vă ascult şi să mă supun vouă în ceea ce îl priveşte pe cel pe care îl veţi pune la comanda treburilor voastre. Vouă eu vă sunt mai bun ca vizir decât ca emir.

***

Predica 93

Însuşirile Imamului Ali 

Slavă lui Allah şi preamărire Lui! O, voi, oameni! Eu am lăsat deoparte revolta. Nimeni altul în afară de mine nu s-a îndreptat spre aceasta atunci când negura se mărea, iar turbarea sa se înteţea.

Întrebaţi-mă înainte de a mă pierde, căci – pe Cel care are întreaga-mi viaţă în mâinile Sale! – de mă întrebaţi despre ceva ce se află între voi şi Ceas, sau chiar şi despre grupul care ar călăuzi o sută de oameni şi ar rătăci o sută, v-aş spune atunci cine îl îndeamnă prin strigăte, cine se află în fruntea lui, cine îl mână de la spate, locurile de oprire ale animalelor de călărit, locurile de popas ale oamenilor, precum şi cine dintre ei va sfârşi ucis şi cine va pieri de moarte bună.

Când voi fi murit, veţi fi năpădiţi de vremuri grele şi întâmplări aducătoare de mâhnire, mulţi dintre cei care puneau întrebări vor amuţi, cu ochii plecaţi, iar mulţi din întrebaţi îşi vor pierde curajul.

Prevestirea zâzaniilor din viitor

Toate acestea se vor petrece la vremea când războiul vostru va merge înainte, cu poalele ridicate, când lumea aceasta se va strâmtora asupra voastră, iar zilele vă vor fi atât de cumplite, încât vi se vor părea prea lungi din pricina năpastelor, până când Allah va dărui mântuirea acelora dintre voi care vor rămâne virtuoşi.

Când zăzaniile năvălesc, ei confundă (binele cu răul), iar atunci când pleacă, ele lasă în urmă o prevenire. Ele nu pot fi cunoscute atunci când se apropie, însă pot fi recunoscute la vremea când se întorc. Ele lovesc precum rafalele de vânt, nimerind un ţinut, şi dând greş asupra altuia.

Prevestirea zâzaniilor omeiazilor

Luaţi aminte! Cea mai înfricoşătoare zâzanie, după părerea mea, pentru voi este cea făcută de omeiazi, căci este oarbă şi aducătoare de întuneric. Vicleşugul său va cuprinde obştea, însă nenorocirile sale sunt îndreptate doar asupra unora. Nenorocirea îl va nimeri pe cel ce o vede limpede, şi va da greş asupra celui ce rămâne orb în faţa ei.

Pe Allah ! Voi veţi găsi, după mine, că omeiazii vă vor fi cei mai răi stăpâni, căci vor fi precum cămila cea bătrână şi nărăvaşă, care cu botul muşcă, iar cu picioarele de dinainte loveşte şi cu cele de dinapoi se năpusteşte, nestând să fie mulsă. Ei nu vă vor da pace până când nu vor lăsa dintre voi decât pe cei ce le aduc foloase şi cei ce nu îi păgubesc. Nenorocirea adusă de ei asupra voastră nu va înceta până când nu le veţi cere ajutorul aşa cum un rob cere ajutorul stăpânului său sau precum un supus, ocârmuitorului său.

Zâzania lor vă va năpădi, slută şi înfricoşătoare, fărâmiţătoare ca înainte de islam, fără de minaret călăuzitor, fără de semn îndrumător.

Sfârşitul amarnic al omeiazilor

Noi, cei din familia Profetului , suntem izbăviţi de zăzania aceasta şi nu ne numărăm printre aceia care o vor provoca. Allah o va face, apoi, să crape, precum crapă pielea, eliberându-vă prin acela dintre voi care îi va umili, îi va târî de gât, îi va sili să bea până la fund cupa amarurilor, nu le va oferi nimic altceva decât tăişul săbiilor şi nu îi va înveşmânta în nimic altceva decât în frică. La acea vreme, quraiş-iţii vor dori  cu ardoare, cu preţul întregii lumi şi a tot ce se află în ea, să mă găsească, fie doar şi o singură dată, şi fie doar pentru atâta vreme cât este nevoie pentru sacrificarea unei cămile, pentru ca eu să primesc de la ei (întru totul) ceea ce astăzi le cer doar în parte, iar ei nu îmi dau.

***

Predica 95

Vremea necunoaşterii şi binefacerea trimiterii Profetului 

Allah l-a trimis într-o vreme în care oamenii rătăceau în buimăceală, hălăduind încoace şi încolo, în păcat. Poftele îi abătuseră (de la calea cea dreaptă), iar înfumurarea îi făcuse să alunece în greşeală. Necunoaşterea îi făcuse nătângi. Ei erau răvăşiţi de nestatornicia lucrurilor şi de relele neştiinţei. Apoi Profetul  şi-a dat toată silinţa pentru a le oferi sfaturi bune, el însuşi mergător pe calea cea dreaptă şi tot el i-a chemat la înţelepciune şi bună povăţuire.

***

Predica 96

Trăsăturile lui Dumnezeu

Slavă lui Allah, Întâiul, fără de nimic înaintea-I, Ultimul, fără de nimic în urmă-I, Cel de deasupra, fără de nimic asupră-I,  Cel de dedesubt, fără nimic dedesubtul Lui.

Trăsăturile Profetului 

Locul în care sălăşluieşte este cel mai bun dintre toate locurile, obârşia sa este cea mai nobilă dintre toate obârşiile, cu comori de onoare şi leagăne ale siguranţei. Inimile celor virtuoşi s-au îndreptat către el, iar adâncul ochilor s-a întors înspre el. Prin el, Allah a îngropat ranchiuna unuia contra celuilalt şi a stins vâlvătăile revoltei. Prin el, Allah le-a dăruit iubirea frăţească şi i-a separat pe acei care se adunaseră (în necredinţă). Şi tot prin el, Allah a dat preţuire celui umil şi a dat umilinţă celui preaputernic. Vorba îi este limpede, iar tăcerea, grăitoare precum limba.