Trunchiul de palmier din moschee

= Rumi =

2113

Profetul, părăsindu-l, cel trunchi-rezemătoare

plângea asemeni unei fiinţe gânditoare.

2114

Îl întrebă Profetul: „Ia spune-mi, ce-ai păţit?”

şi el îi spuse: „Sânger de când ne-am despărţit”.

2115

„Ţi-am fost o vreme reazim. Acum de mine fugi,

căci sprijnit de-o strană, spui ale tale rugi”.

2116

Îi zise-atunci Profetul: „Te-ai vrea curmal boltit,

Ca roadele-ţi s-ajungă-n Apus şi Răsărit?”

2117

„Sau să te facă Domnu-n cea lume chiparos,

Cu frunza mereu verde şi flori care miros?”

2118

„Vreau ce înveşniceşte o viaţă, asta-i tot!”

„Atunci, dacă nu-ţi pasă, rămâi ce eşti, un ciot!”

2119

Luă Profetul trunchiul şi-l îngropă în glie,

ca-n Ziua Învierii, ca oamenii, să-nvie.

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s