= Rumi =
2113
Profetul, părăsindu-l, cel trunchi-rezemătoare
plângea asemeni unei fiinţe gânditoare.
2114
Îl întrebă Profetul: „Ia spune-mi, ce-ai păţit?”
şi el îi spuse: „Sânger de când ne-am despărţit”.
2115
„Ţi-am fost o vreme reazim. Acum de mine fugi,
căci sprijnit de-o strană, spui ale tale rugi”.
2116
Îi zise-atunci Profetul: „Te-ai vrea curmal boltit,
Ca roadele-ţi s-ajungă-n Apus şi Răsărit?”
2117
„Sau să te facă Domnu-n cea lume chiparos,
Cu frunza mereu verde şi flori care miros?”
2118
„Vreau ce înveşniceşte o viaţă, asta-i tot!”
„Atunci, dacă nu-ţi pasă, rămâi ce eşti, un ciot!”
2119
Luă Profetul trunchiul şi-l îngropă în glie,
ca-n Ziua Învierii, ca oamenii, să-nvie.
Islamica Republică 