Repere

= نهج البلاغة = 

Predica 28

Cunoaşterea lumii acesteia

Aşadar acum, lumea aceasta şi-a întors spatele şi şi-a vestit plecarea în vreme ce lumea de apoi a răsărit, vestindu-şi apropierea. Astăzi este ziua pregătirii, pe când mâine este ziua întrecerii. Locul spre care se purcede este raiul, iar locul pieirii este iadul. Nimeni nu primeşte căinţa pentru greşeli înainte de moarte? Nimeni nu face fapte bune înainte de ziua încercării? Ţine minte, cu siguranţă trăieşti zile de nădejde, în urma cărora sălăşluieşte moartea. Acela care făptuieşte orice în zilele de nădejde ce îi preced moartea, va avea parte de roade, iar moartea nu îi va pricinui vreun rău. Însă cel ce nu făptuieşte nimic în zilele cele cu nădejde, atunci când moartea este aproape, nu are parte decât de pierdere, în vreme ce moartea însăşi îi aduce rău. Ai grijă, şi fii acelaşi şi în vremurile cele cu farmec şi în cele cu temeri. Şi nu uita, n-am văzut nicicând ca cel ce râvneşte după rai să aibă parte de adormire, tot astfel cum nici cel ce se teme de iad nu poate adormi. Şi nu uita, cel ce nu îşi fructifică foloasele, trebuie să fie atins de răul greşelii, iar cel ce nu urmează cu tărie calea pe care este îndrumat, va fi călăuzit greşit, pe calea pierzaniei. Asemenea, nu uita că ţi s-a tot spus să mergi vârtos înainte, fiind învăţat şi cum să faci această călătorie. Mă tem pentru voi din două pricini: urmarea patimilor şi lungirea nădejdiilor. Chivernisiţi-vă în această lume cu tot ce vă poate salva mâine (în Ziua Judecăţii).

***

Predica 40

(ومن كلام له (عليه السلام

„في الخوارج لما سمع(عليه السلام) قولهم: „لا حكم إلاّ لله

ţinută atunci când emirul drept-credincioşilor a auzit spusa kharig-iţilor că „nu există judecată în afara celei a lui Dumnezeu”

Necesitatea guvernării

Hotărârea este corectă, însă ceea ce (cred ei că) înseamnă este greşit. Este adevărat că hotărârea îi aparţine lui Allah, însă aceşi oameni spun că menirea de a cârmui este numai a lui Allah. Adevărul este că oamenii nu au scăpare de un cârmuitor curat sau destrăbălat. Credinciosul săvârşeşte fapte (bune) sub ocârmuirea sa, în vreme ce necredinciosul se bucură de plăcerile lumeşti. În timpul domniei, Allah va face ca totul să ajungă la soroc. Prin cel ce cârmuieşte, dările sunt strânse, duşmanul alungat, drumurile ocrotite, iar dreptul celui slab este luat de la cel puternic până când cel curat se bucură de pace şi are parte de pavăză împotriva (opresiunii celui) mârşav.

:وفي رواية أُخرى أنّه(عليه السلام) لمّا سمع تحكيمهم قال: حُكْمَ اللهِ أَنْتَظِرُ فِيكُمْ , وقال

أَمَّا الاْمْرَةُ الْبَرَّةُ فَيَعْمَلُ فيها التَّقِيُّ، وَأَمَّا الاْمْرَةُ الْفَاجرَةُ فَيَتَمَتَّعُ فِيهَا الشَّقِيُّ، إلى أَنْ تَنْقَطِعَ مُدَّتُهُ، وَتُدْرِكَهُ مَنِيَّتُهُ

într-o altă versiune: atunci când emirul drept-credincioşilor a auzit spusa kharig-iţilor la aflarea judecăţii amintite, a spus:

Sunt în aşteptarea hotărârii lui Allah în ceea ce vă priveşte.

Apoi a continuat:

Cât despre buna ocârmuire, cel pios face fapte bune, în vreme ce sub o ocârmuire rea, cel josnic are parte de bucurii până la sfârşitul zilelor sale, când îl ia moartea.

***

Predica 42

Prevenire asupra lungirii nădejdiilor şi a urmării patimilor

O, voi oameni ! Cel mai mult mă tem pentru voi din două pricini: urmarea patimilor şi lungirea nădejdiilor. Cât despre faptele bizuite pe patimi, acestea vă împiedică de la adevăr, iar cât despre lungirea nădejdiilor, aceasta vă face să uitaţi lumea ce va să vie. Se cuvine să ştiţi că această lume se mişcă vârtos şi nimic din ea nu rămâne în afara unei rămăşiţe precum cea lăsată pe fundul unui vas de către cel care toarnă.

Luaţi aminte că lumea cealaltă vine! Ambele (lumi) au fii, fiţi voi fii lumii celeilalte, şi nu fiţi fiii acestei lumi, căci în Ziua Judecăţii fiece fiu se va agăţa de mama sa. Astăzi este ziua faptei, şi nu a socotelii, în vreme ce mâine este ziua socotelii şi nu a faptei.

***

Predica 84

(ومن كلام له (عليه السلام

في ذكر عمرو بن العاص

despre pomenirea lui ‘Amru bin al-As

Felul de a fi al lui ‘Amru bin al-As

Mă uimeşte fiul lui an-Nabigah care spune oamenilor din Siria despre mine că sunt glumeţ şi că o ţin tot în petreceri şi distracţii. El a vorbit în greşeală şi cu păcat. Nu uitaţi: cea mai rea dintre vorbe este cea neadevărată. El vorbeşte şi spune minciuni. El făgăduieşte şi nu îşi ţine făgăduiala. El cerşeşte şi stă într-un toiag, însă atunci când altcineva cerşeşte de la el, el se retrage umil. El îşi încalcă legămintele şi nu ţine seamă de rudenie.

De este la bătălie, el porunceşte, îmboldeşte şi dojeneşte, însă doar până în clipa în care săbiile se pornesc. Când soseşte acea clipă, marele său şiretlic este să apară despuiat în faţa potrivnicului. Pe Allah! Cu siguranţă, amintirea morţii m-a ţinut departe de plăcere şi jocuri pe mine, în vreme ce nesocotirea lumii celeilalte l-a oprit pe el să spună adevărul. El nu i-a jurat bine credinţă lui Mu’awwiyah că a şi pus condiţia de a fi răsplătit şi de a i se socoti ca un fapt uşor părăsirea religiei.

***

din Predica 86

[…]

Sfaturi preţioase

Să facă fiecare dintre voi tot ce trebuie în zilele păsuielii sale, înainte ca sorocul să i se apropie, în răgazul ce îl are până să fie ocupat, în timp ce suflă mai înainte de a se sufoca, să aibă grijă de el însuşi şi de călătoria pe care o va face, să îşi strângă provizii din acest loc de popas pentru locul în care va sta. Aşadar, amintiţi-vă de Allah, voi, oameni, luaţi aminte la ceea ce El v-a cerut în Cartea Sa şi la privilegiile pe care El vi le-a dăruit. Cu adevărat, Allah nu v-a creat în zadar, şi nici nu v-a lăsat de izbelişte, tot astfel cum nu v-a lăsat singuri în neştiinţă şi întuneric. El v-a arătat vouă ceea ce trebuie să lăsaţi în urmă, a luat ştiinţă de faptele voastre, v-a hărăzit soroacele şi a pogorât asupra voastră Cartea asupra ta ca tâlcuire pentru toate lucrurile (16:89) şi l-a făcut pe profetul Său să trăiască pentru voi vreme îndelungată, până ce El a împlinit pentru el şi pentru voi proorocirea trimisă prin Coran, adică religia dragă Lui, dată vouă prin limba lui, şi a desluşit prin el faptele iubite de El şi cele urâte, precum şi poruncile Sale.

El v-a pus înainte pildele Sale şi şi-a revărsat iertarea asupra voastră. V-a arătat făgăduielile Sale şi v-a prevenit asupra asprei osânde. Aşadar, voi trebuie să vă ispăşiţi întru totul în zilele ce v-au mai rămas şi să nu osteniţi să suferiţi în toate aceste zile, căci aceste zile sunt mai puţine la număr decât multele zile în care aţi dat dovadă de nepăsare şi lipsă de sârg înspre poveţe-

Nu vă îngăduiţi prea multă vreme pentru voi înşivă, căci veţi ajunge pe calea celor ce fac rele şi nu fiţi uşuratici, căci aceasta vă va împinge spre păcat.

Valorile morale

O, voi, robi ai lui Allah ! Cel mai bun sfătuitor pentru sine este cel mai ascultător al lui Allah, iar cel mai înşelător pentru sine însuşi este cel ce nu dă ascultare lui Allah. Înşelat este acela care îşi înşeală propriul sine, iar cel vrednic de invidie este acela sigur în credinţă. Fericit este acela care ia învăţăminte de la alţii, în vreme ce cel nefericit este acela amăgit de propriile sale patimi şi sumeţii. Să ştiţi că şi cea mai neînsemnată făţărnicie este precum credinţa în mai multe de un Allah, iar de te însoţeşti cu oameni care se conduc după poftele lor nu este altceva decât poarta spre uitarea credinţei şi spre tărâmul Diavolului.

Ocoliţi minciuna, căci prin ea se ocoleşte credinţa. Cel ce mărturiseşte adevărul este în pragul mântuirii şi al preacinstirii, în vreme ce acela care minte este pe cale de a făptui o mârşăvie şi faptă demnă de dispreţ. Nu fiţi pizmaşi, căci aceasta înghite credinţa tot astfel precum focul înghite vreascurile uscate. Nu vă purtaţi unii altora ranchiună, căci aceasta macină (virtuţile). Aflaţi că poftele slăbesc cugetul, iar ţinerii de minte îi aduc uitarea. Minţiţi pofta, căci ea este amăgire, iar cel ce trăieşte cu ea este doar amăgit.