Înmulţirea încercărilor

***

Sporirea dezbinării

Cel mai vechi sens al cuvântului fitna (dezbinare, stricăciune) descrie procesul de purificare al aurului. În limbaj obişnuit, cuvântul fitna se referă la toate încercările prin care trece un om, încercări ce pot să-l conducă fie spre fapte bune, atunci când rezistă tentaţiilor de orice fel, dovedindu-şi astfel tăria de caracter, fie spre fapte rele, cedând astfel ispitelor lumeşti.

De asemenea, cuvântul fitna se traduce şi prin: intrigă, răzvrătire, desfrâu, neînţelegere, conflict, tulburare şi tumult.

Cea mai grea încercare este probarea credinţei şi integrităţii umane prin lucruri cu care fiecare credincios în parte va intra în contact. În această viaţă lumească, unii sunt încercaţi prin rău, în timp ce alţii prin bine. Dacă dovedim că suntem adevăraţi credincioşi, atunci am trecut cu succes examenul vieţii.

Allah Preaînaltul a spus :

21:35

Fiecare suflet trebuie să guste moartea. Noi vă încercăm cu răul şi cu binele, în chip de ispită, şi la Noi vă veţi întoarce.

Fiecare suflet va gusta moartea atunci când se va separa de trup. Sufletul va ştii că această viaţă a fost doar un examen, iar deosebirile vor fi potrivite în Ziua Judecăţii. Sufletul e nemuritor, însă atunci când se separă de trup gustă moartea. În acest examen, calităţile şi credinţa ne sunt testate prin diverse căi. Dacă dovedim că suntem cu adevărat credincioşi, atunci am trecut cu succes de încercările oferite. Oricum, ne vom întoarce la Allah şi atunci viaţa noastră va fi apreciată la propria ei valoare.

Simpla mărturisire a credinţei nu este suficientă. Trebuie testată şi încrecată în adevăratul tumult al vieţii. Încercarea va fi făcută în diferite împrejurări, prin relaţiile cu oamenii şi mediul înconjurător, pentru a vedea dacă putem îndura şi dacă-L putem pune pe Allah mai presus de noi înşine.

Multe păreri de rău, durere şi sacrificii de sine pot fi necesare pentru a ne curăţi, precum focul din creuzetul unui aurar ce înlătură impurităţile.

Spune Allah Preaînaltul :

29:2

Oare socotesc oamenii că vor fi lăsaţi în pace dacă vor spune : Noi credem ! şi că ei nu vor fi încercaţi ?

Abu Huraira a povestit că Trimisul lui Allah  a zis :

„În curând va veni un timp în care vom fi ispitiţi şi atunci pentru cel ce şede va fi mai bine decât pentru cel ce stă în picioare, iar pentru acesta din urmă va fi mai bine decât pentru cel ce merge, iar cel ispitit va fi nimicit. Aşadar, cine găseşte un adăpost departe de încercări, să se adăpostească.”

Profetul  ne-a explicat că aceste ispite şi încercări apar cu scopul de a ne determina să luăm măsuri împotriva lor în această viaţă, perfecţionându-ne astfel caracterul.

Cu acordul lui Huzaifa bin al-Yaman s-a relatat :

„Oamenii îl întrebau pe Trimisul lui Allah  despre vremuri bune, însă eu îl întrebam despre vremurile de restrişte, temându-mă ca nu cumva să mă ajungă.

I-am zis :

– Trimis al lui Allah , eram stăpâniţi de ignoranţă şi răutate şi Allah ne-a dăruit acest timp bun datorită islamului. Va veni vreme grea după aceasta minunată?

Răspunsul Profetului  a fost afirmativ; atunci am întrebat din nou:

– Şi va fi urmată de o vreme bună?

Profetul  a spus:

– Da, însă în ea va fi ascuns răul.

– Ce fel de rău? am întrebat din nou.

Trimisul lui Allah  a zis :

– În acest timp se vor înmulţi oamenii ce vor urma o altă cale decât a mea şi vor căuta o altă călăuzire decât a mea. Veţi cunoaşte şi binele şi răul.

Am întrebat :

– Va veni vreme rea după aceasta bună?

Răspunsul a fost din nou afirmativ.

– Da, va veni o vreme când oamenii vor sta în picioare la porţile Iadului. Cei ce vor răspunde la chemarea lor, îi vor arunca în focul Iadului.

Eu am zis :

– Trimis al lui Allah, descrie-mi aceşti oameni.

El  a zis :

– Sunt oameni cu înfăţişarea noastră ce vorbesc acelaşi grai.

Eu am întrebat :

– Trimis al lui Allah, ce îmi sugerezi să fac dacă voi trăi în acel timp?

Atunci Profetul  a spus :

– Să rămâi alături de comunitatea şi de conducătorii musulmani.

Şi eu am mai spus :

– Dar dacă nu va exista nici comunitate? Dacă nu va exista, nici comunitate, nici conducători?

El  a zis :

– Îndepărtează-te de aceşti factori, chiar dacă vei mânca rădăcini de copaci în junglă până vei muri.”

S-a relatat cu acordul lui Abdul-Rahman bin Abd Rabb al-Ka’ba :

„Am intrat în moschee în momentul în care Abdullah bin Amr al-As şedea la umbra Ka’bei, în timp ce oamenii se strânseseră în jurul său. M-am apropiat şi am şezut lângă ei. Abdullah a zis :

L-am însoţit pe Trimisul lui Allah  într-o călătorie, alţii se întreceau la vânătoare, alţii îşi hrăneau animalele, când am fost înştiinţaţi că a intrat timpul de rugăciune. Ne-am strâns în jurul Trimisului lui Allah  şi el ne-a spus :

– Datoria fiecărui profet de dinaintea mea a fost de a-şi călăuzi adepţii spre ceea ce ştia el că este bine şi de a le povesti despre ceea ce ştia că este rău. La început, această frăţie a voastră va avea momentele ei de linişte şi în ultima etapă a existenţei sale va fi încercată prin tentaţie şi neajunsuri. În această perioadă vor fi încercări năprasnice, una după alta, fiecare şi mai însemnată decât cea de dinainte. Când peste ei va veni o nenorocire, credinciosul va spune : aceasta va duce la sfârşitul meu. Când se va termina, va veni încă una şi credinciosul va spune : când se va termina şi aceasta va veni sfârşitul, dar va veni încă una şi credinciosul va spune: cu siguranţă, ăsta-mi va fi sfârşitul. Cine doreşte să se îndepărteze de focul Iadului şi să intre în Grădina Paradisului trebuie să moară cu credinţă în Allah şi în Ziua de Apoi şi trebuie să-şi trateze semenii aşa cum ar dori să fie el tratat. Cel ce este credincios unui calif trebuie să-i acorde din toată inima sprijinul (adică să-i fie întru totul loial atât prin fapte, cât şi prin cuget). Trebuie să fie totalmente supus. Dacă un altul vine (şi pretinde califatul), disputându-i autoritatea pe nedrept, musulmanii trebuie să nu-l urmeze.

Povestitorul spune: M-am apropiat de el şi i-am zis :

– Poţi să-mi spui un jurământ făcut de Trimisul lui Allah  ?

El a arătat cu mâinile spre urechile şi inima sa şi a zis :

– Urechile mele au auzit şi mintea mea a reţinut.

I-am zis :

– Acest văr al tău, Mu’awwiya, ne-a poruncit să ne irosim pe nedrept averile unii altora şi să ne ucidem, însă Allah a zis :

4:29

O, voi cei care credeţi ! Nu vă mâncaţi averile voastre unii altora pe nedrept, doar dacă este un negoţ [legal], cu buna voastră învoială! Şi nu vă sinucideţi ! Allah este Îndurător cu voi.

Povestitorul a spus că (auzind acest lucru) Abdullah bin Amr bin al-As a păstrat tăcerea pentru un timp şi apoi a spus:

– Supune-te lui aşa cum se supune el în faţa lui Allah şi, nu te supune lui, dacă asta înseamnă să nu te supui lui Allah.”

Trimisul lui Allah  ne-a avertizat despre fiecare semn tumultos ce va veni până în Ziua de Apoi, împărţindu-le chiar în semne violente şi semne blânde.

Chiar dacă Profetul  ne-a avertizat de semnele ce vor apărea înainte de venirea Ceasului, acestea vor cauza uneori rătăcirea de la calea cea dreaptă a islamului. Aşadar, porunciţi omenirii să facă numai fapte bune înainte de a fi loviţi de nenorociri.

Cu acordul lui Abu Huraira, s-a relatat că Profetul  a zis :

„Fă numai fapte bune înainte de a fi lovit de nenorociriri ce vor fi precum o parte a nopţii întunecate. În timpul acestei perioade tumultoase, un om va fi dimineaţa credincios şi necredincios seara sau va fi credincios seara şi necredincios dimineaţa şi îşi va vinde credinţa pentru bunuri lumeşti.”

Această relatare se referă la faptul că omul nu va rămâne statornic în credinţă. Credinţa va deveni banală în comparaţie cu beneficiile materiale şi va fi vândută în schimbul câştigurilor lumeşti.

Abdullah bin Mas’ud a relatat că Trimisul lui Allah  a spus :

„Greutăţile lumii islamice vor continua până în anii 35, 36 sau 37. Dacă ei vor pieri, înseamnă că au urmat calea celor ce s-au sfârşit înaintea lor, dar, dacă îşi menţin religia, aceasta va fi menţinută timp de 70 de ani.

Am întrebat :

– Te referi la 70 de ani care rămân sau la 70 de ani care s-au scurs?

El  a răspuns :

– 70 de ani care s-au scurs.”

În această relatare, perioada de 70 de ani se întinde până în timpul califului Osman sau până la bătăliile de la Gemel şi Siffin. Există două previziuni: dacă musulmanii pier din cauza nesupunerii în faţa lui Allah, ei vor urma calea comunităţilor din trecut; iar dacă îşi păstrează religia, aceasta va fi menţinută timp de 70 de ani. Aceste previziuni se vor adeveri separat, nu în acelaşi timp.

De asemenea, Trimisul lui Allah  a stabilit locul unde aceste semne tumultoase vor avea loc.

Ibn Omar a relatat că l-a auzit pe Trimisul lui Allah  vorbind în timp se îndrepta către răsărit.

– Priviţi ! Semne tumultoase vor apărea din această parte, de acolo de unde vor apărea coarnele Satanei!

Huzaifa a relatat : „L-am pe întrebat Trimisul lui Allah , va veni o perioadă grea, precum cea de dinainte, după ce Allah ne-a binecuvântat cu aceasta bună?

El  a răspuns afirmativ iar eu am întrebat :

– Cum ne putem salva de această perioadă?

El  a replicat :

– În sabie va fi protecţia; iar eu am întrebat :

– Ce se va întâmpla până atunci?

A răspuns Trimisul lui Allah  :

– Va veni o vreme când la porţile iadului vor sta cei ce invită la foc.

Eu am întrebat :

– Mesager al lui Allah, ce se va întâmpla atunci?

Răspunsul lui  a fost :

– Dacă Allah a trimis pe pământ un calif care va fi dur cu voi şi vă va lua proprietăţile, supuneţi-vă lui, dacă nu, daţi-vă viaţa, ţinându-vă de buturuga unui copac.

Am întrebat :

– Ce va urma apoi?

El  a răspuns :

– Dajjal va veni urmat de un râu de foc. Cel ce va cădea în focul său îşi va primi cu siguranţă răsplata, povara îi va fi ridicată, căci va ajunge în rai; însă cel ce va cădea în râul său va avea parte de chin şi răsplata nu-i va fi acordată, căci va ajunge în iad.

Eu am întrebat :

– Ce va veni apoi?

El  a spus :

– Va veni Ziua de Apoi. Asta înseamnă că oamenii vor supravieţui având inimi păgâne şi vor rămâne uniţi în exterior, însă nu şi în interior. Vor fi răutăcioşi şi dezbinaţi în adâncul sufletelor lor. Ei se vor afişa ca fiind buni, însă de fapt nu vor fi aşa, afişând un „armistiţiu” care poate fi încălcat în orice moment.”

Abu Bakr a relatat că Trimisul lui Allah  a zis :

– În curând se vor ivi zgomote. Luaţi aminte ! Vor fi zgomote, iar atunci cel ce şede va fi mai fericit decât cel ce stă (în picioare) şi acesta din urmă va fi mai fericit decât cel ce aleargă. Luaţi aminte ! Când se va ivi semnul, cel ce are o cămilă să rămână cu cămila sa, cel ce are oi sau capre să rămână cu ele, iar cel ce are pământ să rămână cu acesta.

Un om a întrebat:

– Trimis al lui Allah, şi cel ce nu are nici cămilă, nici oi, nici pământ?

Profetul  a răspuns :

– Să apuce sabia şi să-i lovească muchia cu ajutorul unei pietre, apoi să încerce să găsească o cale scăpare. O, Allah, am comunicat (mesajul Tău); O Allah, am comunicat (mesajul tău)!

Un om a întrebat:

– Trimis al lui Allah, ce spui dacă, în ciuda voinţei mele, sunt atras în greşeală sau într-unul dintre grupuri şi înaintez (cu acesta). Mă străpunge un om cu sabia sau mă ucide o săgeată?

El  a răspuns :

– Acela va suporta pedeapsa păcatelor sale şi ale tale şi se va număra printre locuitorii Iadului.”

Profetul  a povestit cum aceste zgomote vor începe şi apoi se vor răspândi. Omul va fi primul care va păcătui. Apoi moralitatea familiei sale se va deteriora şi această depravare se va întinde precum o boală printre vecini şi prieteni. Astfel acest cerc păcătos se va lărgi odată cu trecerea timpului. Omul a evidenţiat fiecare motiv de a se salva de astfel de zgomote prin simpla alăturare la învăţăturile Trimisului lui Allah .  Credinciosul trebuie să rămână alături de comunitatea musulmană care urmează cu stricteţe şi sub orice aspect calea propovăduită de nobilul Profetul  şi îşi ascultă conducătorii, indiferent de puterea acestora. Dacă nu există nici conducători, nici comunitate, atunci să se îndepărteze de factorii negativi şi de grupările răufăcătoare.

Neînţelegerile dintre oameni sunt mai uşor de rezolvat decât cele dintre grupuri, sau aşa cum este astăzi, dintre naţiuni. Comunitatea musulmană trebuie însă să fie mai presus de aceste grupuri sau naţiuni. Trebuie să rezolve orice fel de neînţelegeri, căci pacea este mai bună decât lupta. Bineînţeles, condiţia esenţială este că trebuie să existe cinste, dreptate şi respect pentru principiile cele mai înalte, căci islamul ia în considerare fiecare lucru drept şi legal, fără să separe problemele spirituale de cele lumeşti.

Unitatea frăţiei musulmane este cel mai mare ideal social al islamului.  Pe acest lucru s-a bazat cuvântarea Profetului  în ultimul său pelerinaj. Islamul nu este îndeajus înfăptuit până ce acest ideal nu este atins. Dacă două grupuri din comunitatea musulmană se luptă între ele, trebuie să înceteze imediat lupta şi să facă pace.

Allah Preaînaltul a zis :

49:9

Şi dacă două cete de credincioşi se ceartă între ele, voi împăcaţi-le! Dacă una dintre ele este nedreaptă cu cealaltă, atunci luptaţi împotriva celei care este nedreaptă până ce ea se întoarce la porunca lui Allah, iar când se întoarce, atunci împăcaţi-le pe ele cu dreptate şi fiţi nepărtinitori, fiindcă Allah îi iubeşte pe cei drepţi.

***

Trimisul lui Allah  a spus că zgomotul menţionat va veni precum ploaia, ce va uda fiecare locuinţă. Conform spuselor imamului Nawawi, această comparaţie a fost folosită pentru a exprima cu claritate scenele de masacru şi violenţă dintre musulmani, luptele de la Gemel şi Siffin, incidentul din Harra şi moartea califilor Osman şi Husayn.

Multe incidente şi nenorociri vor avea loc până în Ziua Învierii. Trimisul lui Allah  a prevestit multe evenimente. Când vor avea loc aceste semne, ei (oamenii) îşi vor aminti că Profetul  i-a avertizat despre ele. De exemplu, Profetul  a prezis că spre sfârşitul lumii vor avea loc bătălii cumplite. Aceste lupte vor fi între musulmani şi duşmanii acestora. De asemenea, se referă şi la războaiele civile. Profetul  a prevestit şi despre acei conducători ce vor crea grupări între comunităţi şi îi vor conduce pe musulmani pe căi greşite. El a poruncit oamenilor să se supună în orice împrejurare califului, mai ales în timp de restrişte şi de rătăcire. Această supunere nu este însă necondiţionată. Musulmanii trebuie să se supună regulilor acestora numai dacă şi atâta timp cât ei se supun lui Allah şi Trimisului Său. Dacă trebuie să se supună altor reguli, să nu facă acest lucru. Aşa spune legea islamică. Regulile sunt făcute după legea lui Allah. Conducătorii trebuie să se supună şi să pună în practică poruncile lui Allah.

În timp de război sau de rătăcire, să nu urmaţi astfel învăţăturile celor ce îndrumă spre căi greşite. Pentru om, este mai bine să rămână la casa sau să meargă spre un loc singuratic şi să-şi petreacă timpul acolo decât să urmeze calea greşită a celor rătăciţi.