Ibn Mas’ud a relatat că Trimisul lui Allah 
a zis: „Cel ce-şi loveşte obrajii, îşi sfâşie hainele şi urmează căile şi obiceiurile din zilele ignoranţei, nu este de-al nostru.”
1667
Atiyya a relatat: „Când venea vremea să facem legământul de credinţă, Trimisul lui Allah îl primea, cu condiţia să nu jelim.”
1668
Nu’man ibn Başir a relatat că atunci când Abdullah ibn Rawaha şi-a pierdut cunoştinţa, sora lui a început să plângă şi să ţipe: „Vai! pentru muntele ce se află printre oameni”, vai pentru cutare şi cutare lucru.
Când şi-a revenit în simţiri, el a zis: „Am fost întrebat dacă ceea ce ai spus despre mine îmi este pe plac”.
1671
Asid ibn Abi Asid a relatat că o femeie ce făcuse legământ de credinţă la mâna Trimisului lui Allah a zis : „Printre lucrurile pentru care Trimisul lui Allah ne-a pus să jurăm că ne vom supune, a fost să nu ne ciupim feţele, să nu jelim, să nu ne sfâşiem hainele şi să nu ne lăsăm părul despletit.”
Islamica Republică 