Tratarea rănilor

Îndrumarea Profetului cu privire la tratarea rănilor şi a tăieturilor

În Sahihan se relatează că Sahl bin Sa’d a fost întrebat cum anume au fost tratate rănile Trimisului lui Allah  în bătălia de la Uhud. Sahl a spus :

„Faţa Profetului a fost rănită, dintele i s-a rupt, iar coiful pe care îl purta a fost strivit de cap. Fatima, îl spăla de sânge în timp ce Ali  îi turna apă pe mâini cu scutul său. Când Fatima şi-a dat seama că sângerarea nu se oprea, a luat o rogojină arsă (din frunze de palmier), a introdus cenuşa în rana Trimisului lui Allah , iar sângerarea a încetat.”

Cenuşa din frunze de palmier arse este foarte eficientă în oprirea sângerării, deoarece constituie un agent puternic de uscare şi afectează cel mai puţin rana deschisă. Alte remedii eficiente de uscare a pielii au un efect puternic de ardere a pielii şi accentuează fluxul sanguin intensificând sângerarea. Cenuşa din frunze de palmier, aplicată simplu sau amestecată cu oţet, opreşte sângerarea nasului.