Arborele revelaţiei

Este cunoscut că profeţii transmit omenirii vorbele, poruncile şi prohibiţiile Creatorului, precum şi alte lucruri pe care El îi mandatează să le comunice.

Dar care este mijlocul pe care Allah l-a ales pentru a le transmite lor toate acestea?

Aceasta este revelaţia, wahy, unde wahy înseamnă în limba arabă transmiterea unui mesaj în taină şi grabnic. De aceea, sunt numite prin cuvântul wahy: gestul, semnul făcut în grabă, vorba şoptită în şoaptă, scrierea, transmiterea unui sens în sufletul trimisului, inspiraţia, fie prin instinct, fie prin lumina divină şi viziunea bună, limpede. Toate aceste fenomene sunt numite în limba arabă prin termenul wahy. Întâlnim cuvântul wahy folosit de Allah cu sensul său lingvistic în următoarele situaţii.

Allah Preaînaltul a revelat:

16:68

Şi [iată ce] le-a revelat Domnul tău albinelor : Faceţi-vă case în munţi, în pomi şi în ceea ce ei făuresc!

6:121

Diavolii îi vor ispiti pe aliaţii lor să se certe cu voi. De le veţi da ascultare, veţi fi şi voi politeişti.

***

În sensul jurisprudenţei, însă, prin wahy se are în vedere transmiterea de către Allah a unor cuvinte sau al unui sens către trimişii sau profeţii Săi, astfel încât profetul sau trimisul să dobândească informaţia exactă pe care i-o transmite Allah. În felul acesta, wahy ca termen de legislaţie religioasă include câteva elemente:

primul element – constă în transmiterea (unui mesaj) de către Allah Atotputernicul.

al doilea element – profetul sau trimisul primeşte această ştiinţă divină, concentrându-şi gândurile şi sentimentele asupra informaţiei care i se transmite, fără ca voinţa şi opţiunea acestuia să poată interveni în conţinutul a ceea ce i se transmite sau în rostirea a ceea ce i se transmite, dacă ceea ce i se revelează este rostit.

al treilea element – cuvintele sau sensul, care se transmit prin revelaţie ocupă în sufletul profetului sau trimisului poziţia de ştiinţă adevărată şi exactă primită de la Allah, fără ca în sufletul său să existe vreun fel de ezitare sau îndoială în această privinţă.

al patrulea element – fenomenul revelaţiei este o lege divină graţie căreia toţi profeţii şi trimişii receptează informaţia care li se transmite.

Să citim vorbele lui Allah Preaînaltul care se adresează lui Muhammad  :

4:163

Noi ţi-am trimis ţie revelaţia aşa cum le-am trimis şi lui Noe şi profeţilor de după el. Le-am trimis şi lui Avraam, Ismail şi Isaac, Iacob şi seminţiilor, lui Iisus, Iov, Ionas, Aaron şi Solomon, şi i-am dat Noi psalmii lui David.

Sau să citim descrierea rostirii Coranului de către Muhammad  :

53:3-4

Nu rosteşte nimic după pofta lui. El [coranul] nu este decât o revelaţie pogorâtă.

Şi a grăit Allah Preaînaltul, înfăţişând lipsirea voinţei profetului sau a opţiunii sale faţă de conţinut sau de rostire a ceea ce i se transmite lui prin revelaţie :

10:15

Şi când li se citesc lor versetele Noastre desluşite, zic aceia care nu nădăjduiesc în întâlnirea cu Noi : Adu alt Coran decât acesta! sau schimbă-l! Spune : Nu am eu căderea să-l schimb prin puterea mea! Eu nu fac decât să urmez ceea ce îmi este revelat. Eu mă tem, dacă mă răzvrătesc împotriva Stăpânului meu, de pedeapsa unei Zile cumplite!

Şi a mai revelat Allah, înfăţişând revelaţia trimisă de El îngerilor :

8:12

[Aduceţi-vă aminte] când Domnul vostru le-a revelat îngerilor : Eu sunt cu voi ! Întăriţi-i, aşadar, pe cei care cred! Eu voi arunca spaima în inimile celor care nu cred!

Şi a grăit Allah în legătura cu arhaghelul Gavriil (a.s.):

53:10

Şi i-a revelat robului său ceea ce i-a fost revelat.

[în sensul că Allah i-a revelat robului Său Gavriil, ca înger credincios al revelaţiei, ceea ce i-a fost transmis lui Muhammad]

Pe cale de consecinţă se pot înţelege următoarele :

• că Allah este cel care revelează.
• că oamenii cărora li se transmite revelaţia sunt aleşi pentru profeţie.
• că modalitatea de informare divină a îngerilor sau a oamenilor este revelaţia.
• că fenomenul revelaţiei este simţit ca atare de către toţi profeţii şi trimişii şi că prin intermediul ei primesc mesajele divine, fără ca Muhammad  să fie nou în această privinţă.
• că ceea ce transmite pot să fie cuvinte rostite sau scrise sau sensuri care pot fi exprimate în cuvinte de către profet şi că voinţa celui ales pentru a i se transmite revelaţia nu se poate amesteca în conţinutul sau rostirea revelaţiei care i se transmite.

***

Profeţia şi mesajul

Cuvântul arab profeţie (nubuwwa) derivă de la naba care înseamnă ştire, veste, şi are sensul de ajungere a unor veşti de la Allah, prin intermediul revelaţiei, la acela dintre robii Săi pe care l-a ales pentru aceasta. Cuvântul este o explicaţie, aşadar, a relaţiei dintre profet şi Creator. Mesajul înseamnă împuternicirea de către Allah a unuia dintre robii Săi cu transmiterea unei legi religioase sau a unor anumite rânduieli, fiind o explicaţie, aşadar, a relaţiei dintre profet şi ceilalţi oameni. Drept urmare, mesajul este înfăţişarea unei legături între trimis şi lume, în vreme ce profeţia este înfăţişarea unei legături între profet şi Allah Preaînaltul.

Primul profet trimis de Allah Preaînaltul şi sprijnit de o revelaţie şi de rânduieli a fost Adam (a.s.), strămoşul neamului omenesc, iar ultimul profet a fost Muhammad , după care nu a mai existat alt profet.

33:40

Muhammad nu este tată nici unuia dintre bărbaţii voştri, ci el este Trimisul lui Allah şi încheietorul profeţilor, şi Allah este Atoateştiutor.

Allah Preaînaltul pomeneşte în Cartea Sa numele a 25 de profeţi trimişi. Dacă credinciosul musulman este întrebat despre unul dintre cei a căror profeţie este menţionată în Coran, el nu are dreptul să tăgăduiască faptul că el a fost profet. Aceştia sunt : Adam, Idris, Noe, Hud, Salih, Avraam, Lot, Ismail, Isaac, Iacob, Şuaib, Iov, Dhu-l-Kifl, Moise, Aaron, Solomon, David, Elia, Eliasar, Iona, Zaharia, Yahya, Iisus şi Muhammad – binecuvântarea şi pacea asupra lor!

Mai există şi alţi profeţi, la care Coranul nu se referă în amănunţime şi depre care nu se relatează nimic, ci ne vorbeşte despre ei în ansamblu şi se cuvine să credem în ei ca atare, în sensul că Allah a trimis numeroşi profeţi, la fiecare comunitate şi grup de oameni în diverse locuri şi epoci.

Allah Preaînaltul a revelat :

4:164

Poveştile câtorva trimişi ţi le-am spus Noi mai înainte, iar poveştile altor trimişi nu ţi le-am spus.

***

Cum i s-a pogorât revelaţia lui Muhammad ?

Al-Bukhari a relatat de la Aişa care a zis :

Prima revelaţie cu care a început Trimisul lui Allah a fost vedenia şi orice vedenie care i se arăta venea asemenea revărsatului zorilor.

După aceea l-a întâlnit pe Gavriil. Aceasta s-a întâmplat când se afla în peştera Hira cu puţin timp înaintea mesajului. Acesta l-a strâns de trei ori, spunându-i : „Citeşte”, dar Muhammad  i-a răspuns : „eu nu ştiu să citesc”. Şi i-a zis Gavriil (a.s) din nou : „Citeşte în numele Domnului tău care te-a creat.”

Apoi revelaţia s-a oprit pentru câteva zile iar aceasta a avut o mare înrâurire asupra lui. Oprirea revelaţiei i-a arătat lui Muhamamd  că prima întâmplare din peşteră nu s-a datorat exerciţiului spiritual pe care îl practica, ci fusese alegere divină.

Apoi, în vreme ce mergea pe una din cărările de la Mecca, revelaţia a venit la el pe neaşteptate. A afirmat Trimisul lui Allah  :

În timp ce mergeam pe drum, am auzit un glas venind din cer. Am ridicat ochii şi l-am văzut pe arhanghelul care venise la mine în peşteră, stând pe un tron între cer şi pământ. M-am speriat de el şi m-am întors [acasă], spunând : Înveliţi-mă, acoperiţi-mă!

Atunci a revelat Allah Preaînatul :

74:1-5

O, tu cel acoperit,

Ridică-te şi îndeamnă.

Pe Domnul tău preamăreşte-L,

Veşmintele tale curăţeşte-le,

Şi de nelegiuire stai departe

Revelaţia a continuat relativ liniştit fără a se mai opri. În Sahih al-Bukhari se spune, preluându-se de la Aişa că al-Haris bin Hişam l-a întrebat pe Trimisul lui Allah , zicând :

– O, Trimis al lui Allah, cum vine revelaţia la tine?

Iar Profetul  i-a răspuns :

– Uneori vine ca zăngănitul puternic de clopot şi aceasta este cea mai grea pentru mine, însă nu mă lasă fără să fi înţeles ceea ce a fost tranmis, alteori mi se înfăţişează îngerul, luând chipul unui bărbat, şi-mi vorbeşte, iar eu pricep ce spune.

Reiese din ceea ce spune Profetul  că revelaţia îi era insuflată în inimă, iar el înţelegea ceea ce i se spunea.

S-a relatat că însoţitorii Profetului  auzeau revelaţia când cobora asupra acestuia, asemenea zumzetului albinelor. Aişa ne-a descris starea lui Muhammad , atuncând primea revelaţia : L-am văzut când îi era trimisă revelaţia, într-o zi friguroasă, iar de pe frunte i se prelingeau broboane de sudoare.