= Rumi =
327
Îi spuse-un dascăl unui învăţăcel zbanghiu:
„Te du şi-adu-mi butelca ce-o am de când mă ştiu!”
328
Zbanghiu-i spuse: „Două butelci stau pe-un butuc,
pe care dintre ele ai vrea să ţi-o aduc?”
329
Dar dascălul: „N-am două butelci sub acoperiş.
Nu mai vedea mai multe ! Nu mai privi cruciş!”
330
Zbanghiul îi răspunse: „O, nu mă mai certa”.
Iar dascălul: „Ia una şi sparge-o de podea”.
331
Părându-i că sunt două butelci, el sparse una.
Atunci nu mai rămase în cameră niciuna.
332
Când spartă fuse una, şi cealaltă pieri.
Zbanghiu ajungi din rele deprinderi şi mânii.
333
Şi pofta şi mânia îl fac pe om zbanghiu.
Fac cugetul să fie nedrept şi zurbagiu.
334
Virtutea se ascunde când poftele se-ndeasă.
Din inimă vin văluri ce peste ochi se lasă.
335
De ia un jude mită când judecă-o pricină,
Cum poate să mai ştie-atunci cine e de vină?
Islamica Republică 