Învăţăcelul zbanghiu

= Rumi =

327

Îi spuse-un dascăl unui învăţăcel zbanghiu:

„Te du şi-adu-mi butelca ce-o am de când mă ştiu!”

328

Zbanghiu-i spuse: „Două butelci stau pe-un butuc,

pe care dintre ele ai vrea să ţi-o aduc?”

329

Dar dascălul: „N-am două butelci sub acoperiş.

Nu mai vedea mai multe ! Nu mai privi cruciş!”

330

Zbanghiul îi răspunse: „O, nu mă mai certa”.

Iar dascălul: „Ia una şi sparge-o de podea”.

331

Părându-i că sunt două butelci, el sparse una.

Atunci nu mai rămase în cameră niciuna.

332

Când spartă fuse una, şi cealaltă pieri.

Zbanghiu ajungi din rele deprinderi şi mânii.

333

Şi pofta şi mânia îl fac pe om zbanghiu.

Fac cugetul să fie nedrept şi zurbagiu.

334

Virtutea se ascunde când poftele se-ndeasă.

Din inimă vin văluri ce peste ochi se lasă.

335

De ia un jude mită când judecă-o pricină,

Cum poate să mai ştie-atunci cine e de vină?

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s