Însuşiri

= نهج البلاغة =

Predica 35

(ومن خطبة له (عليه السلام

بعد التحكيم وما بلغه من أمر الحكمين وفيها حمد الله على بلائه، ثمّ بيان سبب البلوى

= ţinută după judecata cu privire la primirea califatului =

Necesitatea aducerii de laude

Slavă lui Allah ! În pofida faptului că vremurile ne-au adus nenorociri distrugătoare şi întâmplări covârşitoare, eu mărturisesc că nu este dumnezeu în afară de Allah, Unul, fără de seamăn, Căruia nu Îi stă alături nici un alt dumnezeu în afară de El Însuşi, iar Muhammad  este robul şi trimisul Său.

Pricinile înfrângerii celor din al-Kufa

Iată că acum, cu siguranţă, neascultarea Sfătuitorului Milostiv, Cunoscătorului Priceput aduce cu sine dezamăgire şi dă naştere la părere de rău.

V-am povăţuit cu privire la această judecată şi v-am înfăţişat părerile mele ascunse, dacă poruncile lui Qasir ar fi fost îndeplinite, însă voi le-aţi nesocotit (poruncile), aidoma unor duşmani înverşunaţi şi a unor răzvrătiţi nesupuşi, până când sfătuitorul a început să se îndoiască de ale lui păreri, iar scânteia spiritului său nu s-a mai aprins. Drept urmare, poziţia mea şi a voastră au ajuns să fie precum spune poetul din Hawazin :

„V-am dat poruncile mele la Mun’aragi-l-liwa însă nu aţi văzut cele ce erau bune în povaţa mea până nu a venit amiaza zilei următoare (când a fost prea târziu)”.

***

Predica 36

(ومن خطبة له (عليه السلام

في تخويف أَهل النهروان

= despre sperierea celor din Nahrawan =

Strădania de a-i călăuzi pe duşmani

Vă previn că veţi fi ucişi la cotitura acestui  râu, în acest ţinut îngust şi nu veţi avea nici o dezvinovăţire dinaintea Domnului vostru, şi nici o putere vădită nu veţi avea alături. Aţi ieşit din căminele voastre şi apoi v-a învăluit hotărârea dumnezeiască. V-am povăţuit despre această judecată, însă mi-aţi dat în lături povaţa, întocmai celor potrivnici şi duşmani, până ce mi-am îndreptat părerile înspre dorinţele voastre. Sunteţi, voi, capete lipsite de minte şi înţelepciune! Rămâne-r-aţi fără de tată! Nu v-am făcut să aveţi parte de vreo nenorocire şi nu v-am voit răul.

***

Predica 45

(ومن خطبة له (عليه السلام

 وهو بعض خطبة طويلة خطبها يوم الفطر وفيها يحمد الله ويذم الدنيا

= parte dintr-o predică mai lungă ţinută de sărbătoarea Încheierii Postului =

Obligaţia de a Îi mulţumi lui Dumnezeu

Slavă lui Allah, mulţumită milosteniei Căruia, nimeni nu îşi pierde nădejdea, nimeni nu este lipsit de mărinimia Sa, nimeni nu este dezamăgit de iertarea Sa şi nimeni nu Îl poate preamări pe măsură. Milostenia Sa nu are hotar, iar iertarea din partea Lui nu se pierde în veci.

Felul de a înfrunta lumea aceasta

Lumea aceasta este un sălaş a cărui pieire a fost hărăzită, iar locuitorilor săi plecarea din ea le este scrisă în soartă. Ea este plină de dulceaţă şi de verdeaţă. Ea se zoreşte către cel ce o caută şi se lipeşte de inima celui ce o priveşte.

Aşadar, plecaţi de aici cu cele mai bune provizii pe care le aveţi ! Nu căutaţi în ea mai mult decât ce vă este îndeajuns şi nu cereţi de la ea mai mult decât îmbucătura trebuincioasă.

***

Predica 51

(ومن كلامه (عليه السلام

لمّا غلب أصحاب معاوية أصحابه عليه السلام على شريعة الفرات بصفين ومنعوهم الماء

= ţinută atunci când, la Siffin, oamenii lui Mu’awwiya i-au biruit pe cei ai emirului drept-credincioşilor, ocupând malurile Eufratului şi oprindu-i de a lua apă =

Îmboldirea de a pune stăpânire pe Eufrat

Ei v-au făcut să prindeţi gustul luptei. Aşadar, vouă vă rămâne fie să vă păstraţi dezonoarea şi locul cel mai josnic, fie să vă înecaţi săbiile în sânge şi să vă potoliţi setea cu apă! Moartea cea adevărată este atunci când trăiţi în supuşenie, în vreme ce viaţa adevărată este atunci când muriţi, fiind voi cei cuceritori ce îi supun pe ceilalţi. Şi luaţi aminte, Mu’awwiya este în fruntea unei mici cete de războinici, cărora nu le-a pomenit despre adevăratele fapte, iar drept urmare, ei poartă în piept dorinţa de a omorî.

***

Predica 58

Prevestirea viitorului kharig-iţilor

Potopi-v-ar furtuna să vă potopească şi nici urmă din voi să nu mai rămână! Fi-voi, oare, martor al schimbării mele în rătăcit după îmbrăţişarea credinţei şi după lupta mea alături de Trimisul lui Allah  ? căci altfel mă voi rătăci şi nu voi mai fi dintre cei călăuziţi (6:56). Aşadar, voi veţi fi nevoiţi să vă întoarceţi la locurile voastre cele cu rele şi să păşiţi iar pe urmele paşilor voştri. Şi băgaţi de seamă! Cu siguranţă veţi avea parte, după mine, de o dezonoare ce vă va copleşi, de ascuţişul sabiei, iar tradiţia ce va fi însuşită de către asupritori vă va fi lege.

***

Predica 59

(وقال (عليه السلام

لمّا عزم على حرب الخوارج

وقيل له: إن القوم قد عبروا جسر النهروان

= ţinută atunci când emirul drept-credincioşilor şi-a arătat intenţia de a lupta cu kharig-iţii, i s-a spus că aceştia trecuseră podul Nahrawan şi că se aflau în cealaltă parte =

Prevestirea asupra bătăliei cu kharig-iţii

Locul pierzaniei lor se află de această parte a râului. Pe Allah ! Nici măcar zece dintre ai lor nu vor rămâne în viaţă, în vreme ce, dintre voi, nici măcar zece nu vor pieri.

***

Predica 60

(وقال (عليه السلام

لمّا قتل الخوارج

فقيل له: يا أميرالمؤمنين، هلك القوم بأجمعهم، فقال

= atunci când kharig-iţii au fost ucişi, i s-a spus : O, emir al drept-credincioşilor, au fost ucişi cu toţii! =

Prevestire asupra continuării abaterii kharig-iţilor

Nu, nu încă ! Pe Allah ! Ei se află încă în şalele bărbaţilor şi în pântecele femeilor. De fiecare dată când va apărea un ocârmuitor dintre ai lor, el va fi nimicit, până ce ultimul dintre ei va deveni tâlhar, jefuitor.

***

Predica 61

وقال (عليه السلام) فيهم

Sfârşitul luptei cu kharig-iţii

Nu vă mai luptaţi cu kharig-iţii după mine, căci acela care caută adevărul, însă nu îl nimereşte, nu este ca acela care caută deşertăciunea şi dă peste ea.

***

Predica 62

Imamul Ali  şi nepăsarea sa în faţa morţiii

Cu siguranţă, am asupra mea pavăza puternică a lui Allah. Când îmi va sosi ceasul, va pleca de la mine şi mă va lăsa morţii. La ceasul acela, nici o săgeată nu va da greş şi nici o rană nu se va vindeca.

***

Predica 67

(ومن كلام له (عليه السلام

في معنى الانصار

(قالوا: لمّا انتهت إلى أميرالمؤمنين (عليه السلام) أنباء السقيفة بعد وفاة رسول الله(صلى الله عليه وآله

قال(عليه السلام): ما قالت الانصار؟

قالوا: قالت: منا أمير ومنكم أمير، قال عليه السلام

ţinută atunci când au ajuns la emirul drept-credincioşilor veştile despre cele petrecute la Saqifa după moartea Trimisului lui Allah  iar el a întrebat :

– Ce au spus susţinătorii?

I s-a răspuns că au zis :

– Un ocârmuitor de la noi şi un ocârmuitor de la voi.

Respingerea îndoielilor quiraş-iţilor

De ce nu le-aţi replicat susţinătorilor şi de ce nu le-aţi spus că Trimisul lui Allah  a lăsat ca dorinţă ca oricine este bun printre susţinători să fie musai bine omenit, în vreme ce acela ce este rău să fie neapărat iertat?

Oamenii i-au spus atunci :

– Ce ar fi împotriva lor?

Emirul drept-credincioşilor a spus atunci :

– Dacă ocârmuirea ar fi fost la ei, nu le-ar mai fi fost lăsată prin testament.

Apoi a întrebat :

  Cum au pledat quiraş-iţii?

Oamenii au răspuns :

– Ei au spus cu tărie că-şi trag obârşia din arborele Trimisului lui Allah .

Atunci emirul drept-credincioşilor a spus :

– Au invocat arborele, căruia, însă, i-au pierdut roada.

قال (عليه السلام): فَهَلاَّ احْتَجَجْتُمْ عَلَيْهِمْ: بِأَنَّ رَسُولَ اللهِ(صلى الله عليه وآله) وَصَّى بِأَنْ يُحْسَنَ إِلَى مُحْسِنِهمْ، وَيُتَجَاوَزَ عَنْ مُسِيئِهِمْ؟

قالوا: وما في هذا من الحجّة عليهم؟

فقال(عليه السلام) : لَوْ كَانَتِ الامارة فِيهمْ لَمْ تَكُنِ الْوَصِيَّةُ بِهِمْ , ثم قال: فَمَاذَا قَالَتْ قُرَيْشٌ؟

(قالوا: احتجت بأَنها شجرة الرسول (صلى الله عليه وآله

فقال (عليه السلام): احْتَجُّوا بِالشَّجَرَةِ، وَأَضَاعُوا الَّثمَرَةَ

***

Predica 71

Dojenirea poporului din Irak

O, voi, popor al Irakului ! Sunteţi întocmai femeii grele care, la împlinirea sorocului, dă naştere unui prunc mort, bărbatul îi este şi el mort, iar văduvia îi este lungă şi nu rămână decât o rubedenie îndepărtată care să o moştenească.

Pe Allah ! Eu nu am venit la voi după voia mea. Am venit la voi silit de împrejurări. Am ajuns să ştiu că voi sunteţi din cei care zic : „Orfanul spune minciuni”. Fie ca Allah să vă dea înfrângerea ! Împotriva cui spun eu, oare, minciuni? Este, oare, împotriva lui Allah? Eu sunt, însă, cel ce a crezut cel dintâi în El. Este, oare, împotriva Profetului ? Eu sunt, însă, cel dintâi care i-am jurat credinţă. Cu siguranţă, nu! Pe Allah ! Am dat glas firii mele pe care voi nu aţi preţuit-o. Vai vouă ! Eu revărs asupra voastră măsura vorbelor frumoase, fără nici o pată. Şi îmi doresc să fie vase îndeajunse de bune pentru a le păstra, şi veţi cunoaşte vestea lui după o vreme. (38:88)

***

Predica 73

(ومن كلام له (عليه السلام

قاله لمروان بن الحكم بالبصرة

قالوا: أُخِذَ مروان بن الحكم أَسيراً يوم الجمل، فاستشفع الحسن والحسين (عليهما السلام) إلى أَميرالمؤمنين (عليه السلام)، فكلّماه فيه، فخلّى سبيله

فقالا له: يبايعك يا أميرالمؤمنين؟ فقال

se povesteşte că : Marwan bin al-Hakam a fost luat prizonier în timpul bătăliei Cămilei. El le-a cerut lui Hasan şi Husayn () să mijlocească pentru el la emirul drept-credincioşilor. După ce ei i-au vorbit despre el, acesta i-a dat drumul. Atunci când i-au spus :

O, emir al drept-credincioşilor, ar vrea să-ţi jure ţie credinţă,

El  a răspuns :

Vestire tainică despre fiii lui Marwan bin al-Hakam

Nu mi-au jurat credinţă după uciderea lui Uthman? Nu am nevoie să-mi jure credinţă, pentru că ar face-o cu o palmă evreiască. Dacă îmi jură credinţă cu palma sa, o va încălca la scurt timp. Va ajunge la guvernare pentru un timp ce va dura atât cât un câine îşi linge nasul. El este tatăl a patru berbeci (care vor conduce şi ei). Poporul o să aibă parte de la el şi de la fiii săi de o zi roşie (de sânge).

***

Predica 74

(ومن كلام له (عليه السلام

لمّا عزموا على بيعة عثمان

= ţinută de emirul drept-credincioşilor, atunci când sfatul a hotărât să-i jure credinţă lui Uthman =

Însuşirile imamului Ali

Ştiţi, cu siguranţă, că eu sunt cel mai îndreptăţit dintre oameni de a avea califatul. Pe Allah ! Atâta vreme cât treburile musulmanilor rămân neatinse şi nu există nici o opresiune în el (califat) decât împotriva mea însumi, cu totul aparte, eu o să stau liniştit, aşteptându-mi să-mi fie redat (de către Allah), ţinându-mă departe de îmbierile şi podoabele pentru care voi vă luptaţi.

***

Predica 75

(ومن كلام له (عليه السلام

لمّا بلغه اتهام بني أُميّة له بالمشاركة في دم عثمان

= ţinută atunci când a aflat că omeiazii îl învinovăţesc de participarea la vărsarea sângelui lui Uthman =

Imamul Ali  se apără pe sine însuşi

Faptul că omeiazii mă cunosc nu i-a împiedicat de a mă îndepărta, nici întâietatea mea (în primirea islamului) nu i-a oprit de a mă învinui. Cele prin care Allah v-a prevenit sunt mult mai desluşitoare decât limba mea. Eu sunt potrivnic celor ce încalcă credinţa şi celor ce se îndoiesc. Pilde vor fi puse după cartea lui Allah (pentru lămurire). Robii vor fi răsplătiţi, cu siguranţă, după ceea ce au în inimile lor.

***

Predica 77

Avertizarea omeiazilor

Omeiazii mi-au îngăduit moştenirea lui Muhammad fărâmă cu fărâmă.

Pe Allah ! Dacă o să rămân în viaţă, îi voi da la o parte aşa cum măcelarul dă la o parte praful de pe o bucată de carne.

***

 Predica 170

Felul de a călăuzi

(ومن كلام له (عليه السلام

في وجوب اتباع الحقّ عند قيام الحجّة

كلّم به بعض العرب، وقد أرسله قوم من أهل البصرة لما قرب (عليه السلام) منها ليعلم لهم منه حقيقة حاله مع أصحاب الجمل لتزول الشبهة من نفوسهم، فبيّن له (عليه السلام) من أمره معهم ما علم به أنّه على الحقّ, ثمّ قال له: بايع

فقال: إني رسول قوم، ولا أحدِث حدثاً حتى أرجع إليهم

(فقال (عليه السلام

Ai văzut ? Dacă cei din urma ta care te-ar fi trimis ca înainte-mergător să le cauţi locuri udate de ploi, iar atunci când te-ai întors să le dai vestea despre nutreţ şi apă, nu ţi-ar fi împărtăşit părerea şi s-ar fi îndreptat către ţinuturi însetate, pustii, ce ai fi făcut, oare?

El a spus :

– Eu i-aş fi lăsat şi m-aş îndrepta înspre nutreţ şi apă.

Atunci, emirul drept-credincioşilor i-a spus :

– Întinde, aşadar, mâna (şi jură credinţă)!

Bărbatul a spus :

– Pe Allah ! Cu o aşa dovadă convingătoare, eu nu mă pot abţine să nu îi jur credinţă emirului drept-credincioşilor.

أَرَأَيْتَ لَوْ أَنَّ الَّذِينَ وَرَاءَكَ بَعَثُوكَ رَائِداً تَبْتَغِي لَهُمْ مَسَاقِطَ الْغَيْثِ، فَرَجَعْتَ إلَيْهِمْ وَأَخْبَرْتَهُمْ عَنِ الْكَلاَ وَالْمَاءِ، فَخَالَفُوا إلى الْمَعَاطِشِ وَالْـمَجَادِبِ، مَا كُنْتَ صَانِعاً؟

قال: كُنْتُ تَارِكَهُمْ وَمُخَالِفَهُمْ إلى الْكَلاَءِ وَالْمَاءِ

فَقَالَ لَهُ ـ عَلَيْهِ السَّلاَمُ ـ : فَامْدُدْ إذاً يَدَكَ

فَقَالَ الرَّجُلُ: فَوَاللهِ مَااسْتَطَعْتُ أَنْ أَمْتَنِعَ عِنْدَ قِيَامِ الْحُجَّةِ عَلَيَّ، فَبَايَعْتُهُ عَلَيْهِ الْسَّلاَمُ

وَالرّجلُ يُعْرَفُ بِكُلَيْب الجَرْمِيّ