15. Caravana demnităţii

= Partea a XV-a =

***

Guvernatorul Kufei dăduse ordin ca străzile să fie decorate, acestea fiind ticsite de oameni, unii dintre ei batjocorind prizonierii, alţii întorcându-şi privirile la vederea capului imamului Husayn  şi simţindu-se vinovaţi că au permis să se întâmple aşa ceva tocmai lui, cel care era totdeauna gata să-i ajute atunci când aveau nevoie.

Zeineb   s-a adresat mulţimii :

– Ştiţi pe cine a ucis guvernatorul vostru? Noi suntem nepoţii Profetului vostru, Muhammad. Când guvernatorul i-a ucis pe cei dragi Profetului , cerurile au plâns, iar pământul s-a cutremurat. Voi unde eraţi atunci?

Unii oameni, dându-şi seama de greşeală, au început să plângă de ruşine. Umar, fiul lui Saad, s-a grăbit să ajungă cu caravana în interiorul curţii, observând efectul vorbelor lui Zeineb . Când Ubaydullah, fiul lui Ziad, l-a văzut pe imamul Zayn al-Abidin  în palatul său, a ordonat imediat ca acesta să fie omorât. Zeineb  s-a aşezat în faţa sa spunând :

– Va trebui să mă ucizi pe mine mai întâi. Cum îndrăzneşti să stai pe acest tron care nu-ţi aparţine de drept şi să ne insulţi? Ascultă, fiu al lui Ziyad, noi suntem nepoţii Profetului, ar trebui să-ţi fie ruşine! Tu susţii că urmezi învăţăturile Profetului , cu toate acestea, ai făcut totul ca să-i distrugi familia!

Din ce în ce mai mulţi oameni începeau să-şi dea seama că Zeineb  spune adevărul. Ubaydullah, fiul lui Ziyad, a dat ordin ca prizonierii să fie întemniţaţi. În acelaşi timp, le-a spus brutelor Şimr şi Khooli, care erau conducătorii caravanei, să se pregătească pentru a-i duce pe prizonieri la Damasc, înainte ca aceştia să mai aibă şansa de a vorbi în public. Caravana a plecat spre Siria pe 13 Muharram. Pe drum au existat unele ciocniri între forţele lui Iezid şi susţinători ai familiei Profetului , grupuri apărute încă din ziua de Aşura când padişahul a fost executat.

***

Iezid bin Mu’awwiyah bin Abu Sufyan bin Abd aş-Şams a declarat ziua sosirii lor, zi de sărbătoare. Cărţile de istorie relatează că pe 21 Rabii al-awwal, în anul 61 Hijri, într-o zi de miercuri, caravana a intrat în Damasc.

Aşteptând venirea prinşilor de la Kerbala, prinţul omeiad, aşezat pe tronul său, lovea cu o nuia capul lui Husayn  ce era aşezat pe o tăviţă în faţa lui, invocându-şi strămoşii ce fuseseră ucişi de musulmani în bătălia de la Badr – să fie martori la răzbunarea sa asupra familiei Profetului  .

Mai vezi şi filmul :

https://alternativaislamica.wordpress.com/2015/11/27/musafirul-de-vineri-film/

***

VA URMA