Reîntoarcerea

= Rumi =

1136

Din Duh ţâşneşte forma ca leul din pădure

cum gândul iscă vorba ce-ncepe să murmure.

1137

Cuvântul ca şi glasul le naşte cugetarea,

dar cine ştie unde i se întinde marea?

1138

Când valurile vorbei simţit-ai că te-ncântă,

ai inţeles că marea-i şi ea la fel de sfântă.

1139

Din Marea-nţelepciunii vin apele gândirii,

Primind întruna forma sonoră a vorbirii.

1140

Porunca-I naşte forma, menită a dispare,

Aşa precum talazul recade-apoi în mare.

1141

Din Fără-formă forma apare şi revine :

Ai tăi suntem, o, Doamne! Ne-ntoarcem toţi la Tine!

***

Vădirea prin contrarii

1128

Cum noaptea nu-i lumină, nu vezi nici o culoare,

pe urmă, prin contrariu-i lumina îţi apare.

1129

De cum lumina-apare culoarea se arată,

şi-aceasta prin contrariul luminii-o ştii de-ndată.

1130

Cel Sfânt creat-a chinul, ca prin al său contrar,

vădit oricui să-i fie al fericirii har.

1131

Doar prin contrar devine vădit ce stă ascuns.

Contrar cum Domnul n-are, rămâne nepătruns.

1132

Căci ochii-ntăi observă lumina – apoi culoarea.

Doar prin contrar îşi poate vădi contrariul starea.

1133

Lumea prin contrariul luminii-o poţi cunoaşte,

căci pe contrar, contraru-l vădeşte, când se naşte.

1134

Lipsită de contrariu, Lumina cea divină,

nu poate prin contrariu vădită să devină.

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s