Nemulţumiri

= نهج البلاغة =

Predica 205

(ومن كلام له (عليه السلام

كلّم به طلحة والزبير بعد بيعته بالخلافة

وقد عتبا من ترك مشورتهما، والاستعانة في الامور بهما

= după ce i-au jurat credinţă emirului drept-credincioşilor la primirea califatului, Talha şi az-Zubayr i-au reproşat că nu i-a consultat şi nici nu le-a cerut ajutorul în treburile statului =

Înfruntarea ocârmuitorilor ce au încălcat legământul

Amândoi vă încruntaţi pentru lucruri mărunte, însă treceţi cu vederea lucruri de seamă. Aţi putea să-mi spuneţi despre vreun lucru asupra căruia aveaţi dreptul, iar eu v-am împins la o parte? Sau despre vreo parte cuvenită pe care eu am ţinut-o departe de voi? Sau despre vreun musulman care mi-a cerut dreptate, iar eu am fost prea slab sau prea neştiutor, sau am greşit în hotărârea luată?

Pe Allah, eu nu am avut nici o dorinţă de a primi califatul, şi nici vreun interes pentru guvernare, ci voi înşivă m-aţi chemat şi m-aţi pregătit pentru el. Când califatul a venit la mine, am privit în Cartea lui Allah şi la tot ceea ce Allah a pus în ea pentru noi. El ne-a poruncit să luăm hotărârile şi eu l-am urmat. Am făcut aşa cum Profetul   a arătat în tradiţie. În această privinţă, nu am nevoie de părerea voastră şi nici de părerea altora, numai dacă nu este vreo poruncă pe care eu nu o cunosc, atunci vă cer sfatul vouă şi fraţilor mei musulmani. Dacă ar fi fost astfel, nu v-aş fi refuzat pe voi şi pe alţii în afara noastră.

În ceea ce priveşte cererea de egalitate (la împărţirea părţilor din averea comună a musulmanilor), eu nu am luat o hotărâre după propria mea părere şi nici după vreo patimă stăpânitoare pe mine. Eu am găsit însă, şi voi doi ar trebui să găsiţi de asemenea, că ceea ce Profetul  a adus a fost desăvârşit. Aşadar, eu nu am nevoie de voi pentru a stabili o parte care a fost stabilită de către Allah şi asupra căreia şi-a pus hotărârea. Pe Allah, nici voi doi şi nici alţii nu vor avea nici o favoare de la mine în această privinţă. Să ne ţină Allah inimile noastre şi inimile voastre întru adevăr şi să ne dea nouă şi vouă deopotrivă putinţa de a răbda.

= apoi emirul drept-credincioşilor a adăugat : Allah să-l miluiască pe bărbatul care atunci când vede adevărul îl ajută, iar când vede nedreptatea o respinge, ajutând adevărul împotriva celui ce greşeşte =

(ثم قال (عليه السلام

رَحِمَ اللهُ رَجُلاً رَأَى حَقّاً فَأَعَانَ عَلَيْهِ، أَوْ رَأَى جَوْراً فَرَدَّهُ، وَكَانَ عَوْناً بِالْحَقِّ عَلَى صَاحِبِهِ

***

Predica 206

(ومن كلام له (عليه السلام

 وقد سمع قوماً من اصحابه يسبّون أهل الشام أيام حربهم بصفين

în timpul bătăliei de la Siffin, emirul drept-credincioşilor, auzind că unii din oamenii săi se poartă urât cu sirienii, a spus :

Buna-cuviinţă în război

Urăsc faptul că voi sunteţi dintre cei ce îi înjură pe alţii, dacă le-aţi descrie faptele, dacă le-aţi aminti de starea în care sunt, ar fi mult mai potrivit decât vorba (deşartă) şi mult mai convingător decât motivarea. În loc să îi înjuraţi, mai bine aţi spune : Dumnezeule! Salvează sângele nostru şi sângele lor, pune împăcarea între noi şi ei, călăuzeşte-i, îndepărtându-i de la rătăcire aşa încât cel necunoscător să afle adevărul, iar cel ce are aplecare spre răzmeriţă şi duşmănie, să se întoarcă de la ele.

***

Predica 207

(وقال (عليه السلام

في بعض أيام صفين وقد رأى الحسن (عليه السلام) يتسرع إلى الحرب

într-una din zilele bătăliei de la Siffin, emirul drept-credincioşilor l-a văzut pe fiul său, al-Hasan  grăbindu-se la luptă, şi a spus :

Necesitatea păstrării imamatului

Struniţi-l pe acest tânăr în locul meu, căci mă poate duce la ruină! Nu aş putea să îi trimit la moarte pe aceştia doi, căci astfel s-ar putea întrerupe stirpea Trimisului lui Allah .

***

Predica 208

(ومن كلام له (عليه السلام

قاله لمّا اضطرب عليه أصحابه في أمر الحكومة

= spusă atunci când însoţitorii săi şi-au arătat nemulţumirea faţă de sentinţă =

Nemulţumirea faţă de neascultarea locuitorilor din al-Kufa

O, voi oameni ! Treburile dintre mine şi voi au fost aşa cum mi-am dorit până când războiul v-a suflat în faţă. Pe Allah ! I-a luat pe unii dintre voi şi i-a lăsat pe alţii, însă l-a slăbit şi pe duşmanul vostru. Ieri eram osânditor, iar astăzi sunt osândit, ieri îi despovăţuiam (pe oameni să nu greşească), astăzi sunt despovăţuit. Vouă vă place să rămâneţi în această lume, iar eu nu vă pot duce către ceea ce urâţi.

***

Predica 218

ومنه

(في ذكر السائرين إلى البصرة لحربه (عليه السلام

= pentru cei care au mers la Basra să lupte împotriva emirului drept-credincioşilor =

Dezvăluirea trădării celor ce au rupt legământul

Ei au înaintat asupra ofiţerilor mei şi asupra păzitorilor casei musulmanilor (tezaurul public), care este încă în mâna mea, şi asupra locuitorilor unui oraş care îmi dau mie ascultare şi care mi-au jurat credinţă mie. Ei i-au răzleţit în cete, apoi au aţâţat o ceată dintre cete asupra mea, ceată ce i-a atacat pe cei ce mă urmează. Au ucis apoi o altă ceată prin viclenie, în vreme ce altă ceată a ridicat sabia asupra lor şi s-au bătut cu ei până când l-au întâlnit pe Allah, ca iubitori ai adevărului.

***

Predica 219

(ومن كلام له (عليه السلام

لمّا مر بطلحة وعبدالرحمن بن عتاب بن أسيد وهما قتيلان يوم الجمل

= ţinută de emirul drept-credincioşilor atunci când a trecut pe lângă trupurile lui Talba bin Ubaydullah şi al lui Abd ar-Rahman bin Attab bin Asid, ucişi amândoi în timpul bătăliei Cămilei =

Regretul pentru cei morţi

Abu Muhammad (Talha) zace aici departe de ţinutul lui. Pe Allah ! Nu îmi place că cei din tribul Quraiş zac morţi sub stele. Eu i-am prins pe cei ai lui Abd Manaf, însă ocârmuitorii clanului Banu Jumah mi-au scăpat. Ei şi-au întins gâturile către o treabă ce nu era pe măsura lor şi ca atare le-au fost frânte înainte să ajungă la ţintă.