Ajutoare

= نهج البلاغة =

Predica 6

(ومن كلام له (عليه السلام

لمّا أشير عليه بألاّ يتبع طلحةَ والزبيرَ ولا يُرصدَ لهما القتال

[وفيه يبين عن صفته بأنه (عليه السلام) لا يخدع]

 = ţinută pentru a sfătui ca Talha şi Zubayr să nu fie urmăriţi pentru luptă =

Cunoaşterea şi asuprirea lui

Pe Allah ! Eu nu voi fi precum hiena care se face că doarme într-un huruit neîncetat de pietre până ce vine la ea cel ce o caută sau stă la pândă ca să-l dovedească. Eu însă mă voi bate cu cei ce întorc spatele adevărului cu ajutorul celor ce merg către el, mă voi bate cu cei care nu dau ascultare şi cu cei ce se îndoiesc cu ajutorul celor care mă ascultă şi mi se supun, până când îmi va sosi ziua. Pe Allah ! Eu am fost fără încetare lipsit de dreptul meu din ziua în care Trimisul lui Allah  a murit şi până astăzi.

***

Predica 178

(ومن خطبة له (عليه السلام

في الشهادة والتقوى

[وقيل: إنّه خطبها بعد مقتل عثمان في أول خلافته]

= ţinută la începutul califatului său după uciderea lui Uthman =

Cunoaşterea lui Dumnezeu

Nimic nu Îl frământă (ca să uite ceva), timpul nu Îl schimbă, niciun loc nu Îl poate cuprinde, limba nu Îl poate descrie. Nimic nu Îi scapă; nici numărul stropilor de ploaie, al stelelor de pe cer, al vântoaselor în văzduh, şi nici târâşul furnicilor pe stânci şi nici locul de repaos al firelor de praf în noaptea întunecată. El ştie locurile unde cad frunzele şi mişcarea tainică a pupilelor ochilor.

Eu mărturisesc că nu există dumnezeu în afară de Allah, Cel ce nu are egal, asupra Căruia nu există nici o îndoială, a Cărui religie nu poate fi lepădată, a Cărui creaţie nu poate fi negată. Mărturia mea este a unui om cu intenţie dreaptă, cu lăuntrul curat, cu credinţa sinceră, cu fapte bune greu atârnânde. Mărturisesc, de asemenea, că Muhammad  este robul şi trmisul Său, ales dintre făpturile Sale ca să Îi desluşească adevărurile Sale, ales pentru onorurile Lui şi preferat pentru soliile Sale. Prin el semnele călăuzirii s-au luminat, iar bezna orbirii (rătăcirii) s-a împrăştiat.

Prevenirea asupra acestei lumi

O, oameni ! Lumea aceasta îl amăgeşte pe cel ce îşi pune nădejdea în ea şi care este ispitit de către ea. Ea nu este darnică cu cel ce o doreşte, şi pune stăpânire pe cel ce încearcă să o ia în stăpânire. Pe Allah ! Nimeni nu a fost lipsit de plăcerile vieţii după ce s-a bucurat de ele, doar ca urmare a păcatelor pe care le-au săvârşit, căci, cu siguranţă, Allah nu este nedrept cu robii Săi. Atunci când, însă, năpastele se abat asupra lor, iar plăcerile dispar, ei se întorc către Allah cu intenţii curate şi cu simţământul în inimi că El le va înapoia tot ceea ce a plecat de la ei şi îi va lecui de toate relele.

Mă tem pentru voi să nu fi căzut iarăşi în necunoaştere. În trecut aveaţi înclinaţie pentru anumite lucruri, pentru care nu vă laud; însă dacă situaţia voastră trecută revine, atunci sunteţi fericiţi. Eu nu pot doar să mă străduiesc; dacă ar fi să vorbesc, aş spune doar ca Allah să vă ierte faptele voastre trecute.

***

Predica 180

A da celor din Kufa ceea ce merită

Slavă lui Allah pentru porunca pe care a hotărât-o şi pentru orice faptă pe care a făcut-o posibilă şi pentru punerea mea la încercare cu voi. O, obşte ce nu-mi dă ascultare când îi poruncesc şi nu-mi răspunde când o chem! Dacă vă este bine, vă pierdeţi în dispute, însă când sunteţi duşi la război, vă dovediţi a fi slabi. Dacă oamenii se strâng în jurul unui imam, îl luaţi în zeflemea, iar dacă vi se înfăţişează ceva dorit, îi întoarceţi spatele. Alţii să nu aibă tată (vai de duşmanul vostru)! Ce ajutor mai aşteptaţi să luptaţi pentru dreptul vostru? Moarte şi înjosire veţi avea ! Pe Allah ! Când ziua morţii mele va veni, şi va veni negreşit, mă va despărţi de voi.

Eu vă caut tovărăşia, însă mă simt singur cu voi.

***

Predica 181

(ومن كلام له (عليه السلام

وقد أَرسل رجلاً من أصحابه، يَعْلَمُ له عِلمَ [أحوال] قوم من جند الكوفة، همّوا باللحاق بالخوارج،

:وكانوا على خوف منه (عليه السلام)، فلمّا عاد إليه الرجل قال له

أأمِنُوا فَقَطَنُوا، أم جبنوا فَظَعَنُوا؟

 فقال الرجل: بل ظَعَنُوا يا أَميرالمؤمنين

(فقال (عليه السلام

Emirul drept-credincioşilor l-a trimis pe unul din oamenii săi să îi aducă veşti despre un grup din oştirea sa de la al-Kufa care se hotărâse să treacă de partea kharig-iţilor, însă se temea de el. Când omul s-a întors, emirul drept-credincioşilor l-a întrebat :

– Se simt tari şi rămân sau se simt slabi şi pleacă?

Omul i-a răspuns :

– Au plecat, o, emir al credincioşilor!

Atunci el  a spus :

A da ce merită celor amăgiţi de kharig-iţi

Mila lui Allah să rămână departe de ei cum a rămas de tamud-iţi. Luaţi aminte ! Când lănciile se vor abate asupra lor, iar săbiile le vor izbi capetele, atunci le va părea rău de ceea ce au făcut. Astăzi Diavolul i-a împrăştiat, iar mâine îi va lăsa de izbelişte, părăsindu-i. Plecarea lor de la calea cea dreaptă, întoarcerea la rătăcire şi orbire, respingerea adevărului şi afundarea lor în greşeală sunt de ajuns.