= Partea a XI-a =
***
După Abbas, a venit rândul lui Ali Akbar 
, fiul în vârstă de 18 ani al imamului Husayn 
, să lupte.
Tobele din armata inamică se puteau auzi din ce în ce mai tare. Ali Akbar (Ali mare) era supranumit şi Ahmad-e Thani (al doilea Muhammad), datorită asemănării sale izbitoare cu Trimisul lui Allah 
. La plecarea sa, imamul Husayn a spus :
– Doamne, îl trimit să lupte pe calea Ta pe cel care seamănă cel mai mult cu Profetul Muhammad ; de oricâte ori doream să aruncăm o privire la chipul celui care a plecat dintre noi (chipul Profetului ), priveam la chipul acestui tânăr; Doamne! Husayn are un singur Ali Akbar, iar acesta este trimis să se sacrifice pe calea Ta; dacă aş fi avut mai mulţi fii ca el, i-aş fi oferit pe toţi pe calea Ta!
Când Ali Akbar şi-a făcut apariţia pe câmpul de luptă, inamicii au fost atât de impresionaţi de asemănarea sa izbitoare cu Profetul , încât cei care îl întâlniseră se întrebau dacă nu e chiar Trimisul lui Allah însuşi, întors în această lume să-l apere pe nepotul său, Husayn . Ali Akbar s-a adresat gloatelor, reamintindu-le că tatăl său este imamul Husayn şi nepotul Profetului .
Umar, fiul lui Saad, le-a strigat soldaţilor săi să nu-l asculte pe băiat şi le-a ordonat să-l atace fără milă. În cele din urmă după ce se avântă în luptă, Ali Akbar se prăbuşeşte cu o rană mortală la piept. Imamul Husayn s-a grăbit spre el găsindu-l rănit şi sângerând peste măsură.
Ali Akbar se stingea din viaţă în braţele tatălui său, care atunci a exclamat :
– Doamne, va fi suficient pentru Husayn al tău dacă vei accepta acest sacrificiu şi dacă vei fi mulţumit cu acest preţ umil!?
***
Aflat pe câmpul de luptă singur, în mijlocul inamicilor, Husayn a auzit chemarea lui Zeineb. Întors în tabăra sa şi intrând în cortul lui Zeineb, Imamul Husayn l-a găsit pe fiul său, Ali Asghar (Ali mic), în vârstă de numai şase luni, stingându-se din cauza setei în leagănul său. Mama acestuia, Rabab, nu putea să-l ajute cu nimic, nemaiavând nicio picătură de lapte din cauza deshidratării. Imamul Husayn l-a luat în braţe şi i-a spus mamei sale că-l va arăta duşmanilor, poate aceştia vor avea milă de prunc şi-i vor da nişte apă.
– O, oameni buni, dacă în opinia voastră Husayn este vinovat de vreun păcat sau de vreo crimă, acest bebeluş inocent nu v-a rănit cu nimic ! Nici măcar nu poate vorbi, nu a spus nimic împotriva voastră sau a emirului vostru din Damasc. Îi veţi potoli setea cu câteva picături de apă? Dacă mă suspectaţi că cer apă pentru mine însumi, în numele lui, îl voi lăsa aici, dacă vreţi. Voi pleca încet şi puteţi să mi-l daţi înapoi, după ce îi veţi potoli setea.
Umar, fiul lui Saad, temându-se că oamenii săi se vor revolta şi vor trece de partea lui Husayn, i-a poruncit unei brute fără inimă, pe nume Hurmula să intervină. Acesta a lansat o săgeată ce a străpuns braţul imamului oprindu-se în gâtul bebeluşului, stropindu-l pe faţă pe Husayn .
Ali Asghar murise şi el în braţele tatălui său.
Imamul s-a întors cu pruncul în tabără, pregătindu-se şi adunându-şi ultimele puteri pentru a o întâlni pe Rabab, mama bebeluşului. Când Rabab a văzut faţa stropită de sânge a lui Husayn , a întrebat :
– Ce i-au făcut fiului meu? I-au dat măcar o picătură de apă înainte să-l ucidă?
Husayn i-a răspuns :
– Am insistat să-i dea apă, dar în loc de asta l-au udat cu sânge.
Rabab l-a rugat pe Husayn să-l înmormânteze pe Ali Asghar cu propriile lui mâini. Acesta a săpat o groapă în nisipul fierbinte al deşertului, folosindu-şi sabia, spunând :
– Atotputernice Allah, fii martorul meu că mi-am făcut datoria până la sfârşit!
***
VA URMA
Islamica Republică 