10. Şi leul a fost răpus

= Partea a X-a =

***

De multe ori Abbas  l-a rugat pe imamul Husayn  să-i permită să lupte.

De fiecare dată, însă, imamul Husayn  i-a răspuns :

– Abbas, tu eşti căpitanul armatei mele, eşti purtătorul stindardului meu!

Atunci însă Sekina (numită şi Ruqayya), fiica în vârstă de patru ani a lui Husayn , a venit cu un burduf gol de apă adresându-se unchiului ei:

– Îmi este sete, unchiule Abbas!

Abbas  i-a cerut permisiunea imamului Husayn  de a aduce apă pentru Sekina. Husayn  i-a dat voie să plece, după care Abbas  a luat burduful pentru apă, l-a pus pe stindard şi l-a îmbrăţişat pe Husayn .

Imamul i-a spus :

– Frate vreau un dar de la tine, vreau sabia ta.

Abbas  i-a dat sabia şi a plecat înarmat doar cu o suliţă şi purtând stindardul.

Prin vitejia sa a reuşit să se strecoare pe malul Eufratului, doborându-i pe cei care au încercat să-l oprească. A umplut burduful, după care a luat apă în palmele sale, însă după un moment de ezitare, a aruncat apa, fără să bea. A agăţat astfel recipientul plin cu apă pe stindard şi a călărit înapoi în tabăra sa.

Pe drumul înapoi Abbas  a vorbit pentru sine :

– O, suflet al lui Abu-l-Fadl, nu-mi doresc să trăiesc după Husayn ! Vei gusta din apa rece, în timp ce Husayn stă acolo însetat, lângă corturi, fiind cât pe ce să bea din cupa morţii? Aceasta nu este calea credinţei mele, nici a celui care stăruie în convingerile sale şi în adevăr!

În acel moment Umar fiul lui Saad, a strigat :

– Nu lăsaţi ca acea apă să ajungă în tabăra lui Husayn ! şi o urmărire a început.

În goana înapoi şi profitând de o clipă de neatenţie, un ostaş căţărat într-un copac pe lângă care a trecut Abbas , a reuşit să îl surprindă pe călăreţ ieşindu-i în faţă şi tăindu-i cu sabia braţul în care ţinea stindardul. Atunci Abbas  a apucat flamura cu celălalt braţ însă un alt ostaş l-a lovit în umărul stâng retezându-i şi acel braţ. Atunci Abbas  a apucat steagul de care atârna burduful de apă între dinţi. O săgeată totuşi loveşte burduful, iar apa începe să se reverse, odată cu ea risipindu-se şi speranţele lui Abbas  de a se mai întoarce cu apa în tabără. Înconjurat din toate părţile, acesta s-a prăbuşit de pe cal în văzul tuturor, strigând :

– Salutările mele ţie! o, căpetenie a credincioşilor!

Sekina s-a rugat :

– O Allah, nu-i lăsa să-l ucidă pe unchiul Abbas! Nu am să mai cer niciodată apă ! şi înfricoşată a fugit în cort la mama sa.

Imamul Husayn  s-a îndreptat spre Abbas , găsindu-l zăcând la pământ, cu ambele braţe retezate şi cu o săgeată în ochiul drept, în timp ce sângele îi acoperea ochiul stâng.

Imediat ce Abbas   a simţit prezenţa Imamului, i-a spus :

– Comandante ! De ce te-ai deranjat să vii? Te rog întoarce-te şi ai grijă de Sekina !

– Dragul meu frate, toată viaţa m-ai slujit pe mine şi pe copiii mei. Pot să fac ceva pentru tine acum, în acest ultim moment al vieţii tale?

Abbas   a răspuns :

– O, padişahule, te rog să-mi cureţi ochiul de sânge pentru a-ţi vedea chipul cel drag înainte de a muri!

Imamul Husayn  i-a curăţat sângele, apoi Abbas   a spus :

– Stăpâne, te rog să nu-mi duci trupul în tabără, pentru că nu vreau ca Sekina să mă vadă în această stare!

Imamul Husayn  l-a sărutat pe frunte şi i-a spus :

– O Abbas, vreau şi eu să-ţi cer ceva. Niciodată nu te-am auzit strigându-mă „frate”, aş vrea să te aud numindu-mă astfel măcar o singură dată.

Abbas i-a rostit atunci cu o ultimă suflare :

– Frate …

Husayn  i-a spus :

– O Abbas, scumpul meu frate, ce ţi-au făcut? Cine a mai rămas acum să lupte de partea mea?!

După aceasta, Abbas  , fiul în vârstă de 34 de ani al Imamului Ali , şi-a dat duhul. Husayn  a luat burduful de apă al Sekinei şi stindardul, aducându-le în tabără. Ajuns la cortul lui Zeineb, i-a dat acesteia stindardul şi s-a aşezat în tăcere, nemaiputând rosti niciun cuvânt.

***

VA URMA