Ulciorul inimii

= Rumi =

987

Pe ape se tot duce ulciorul închis bine,

căci aerul ce-l umple deasupra îl menţine.

988

De vântul pustiirii lăuntrul de ţi-e plin,

pe faţa apei lumii, tihnit pluti-vei lin.

989

De-ar fi ca-ntreaga lume s-o ai în stăpânire,

vezi, inima ţi-ar spune că n-are preţuire.

990

Tu inima ţi-o închide, pecetluind-o bine,

şi umple-o doar cu boarea cunoaşterii divine.

***

Tâlcurile muştei

1082

Se socotea o muscă destoinic marinar,

de-un fir de pai purtată pe udu-unui măgar.

1083

„Numitu-le-am – ea spune – corabie şi mare.

O, cât de mult gândi-am l-această-asemănare!”

1084

„Corabie şi mare – priviţi-le deci bine!

Un bun cârmaci şi sfetnic găsi-veţi doar în mine!”

1085

Şi, conducându-şi pluta, înainta pe „mare”,

şi-o socotea întinsă şi fără de hotare.

1088

Ca musca-i cel ce-i schimbă Coranului tot miezul:

închipuirea-i udul şi paiul îi e crezul.

1089

Atunci când o să-şi schimbe părerea musca noastră,

o va preface Soarta în pasăre măiastră.

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s