= Rumi =
987
Pe ape se tot duce ulciorul închis bine,
căci aerul ce-l umple deasupra îl menţine.
988
De vântul pustiirii lăuntrul de ţi-e plin,
pe faţa apei lumii, tihnit pluti-vei lin.
989
De-ar fi ca-ntreaga lume s-o ai în stăpânire,
vezi, inima ţi-ar spune că n-are preţuire.
990
Tu inima ţi-o închide, pecetluind-o bine,
şi umple-o doar cu boarea cunoaşterii divine.
***
Tâlcurile muştei
1082
Se socotea o muscă destoinic marinar,
de-un fir de pai purtată pe udu-unui măgar.
1083
„Numitu-le-am – ea spune – corabie şi mare.
O, cât de mult gândi-am l-această-asemănare!”
1084
„Corabie şi mare – priviţi-le deci bine!
Un bun cârmaci şi sfetnic găsi-veţi doar în mine!”
1085
Şi, conducându-şi pluta, înainta pe „mare”,
şi-o socotea întinsă şi fără de hotare.
1088
Ca musca-i cel ce-i schimbă Coranului tot miezul:
închipuirea-i udul şi paiul îi e crezul.
1089
Atunci când o să-şi schimbe părerea musca noastră,
o va preface Soarta în pasăre măiastră.
Islamica Republică 