Ocrotiri

= نهج البلاغة =

Predica 157

Luare aminte la cei care au fost

Slavă lui Allah care a făcut ca proslăvirea să fie cheia pomenirii Sale, pricina înmulţirii darurilor Sale, călăuză către binefacerile Sale şi către măreţia Sa.

O, voi, robi ai lui Allah ! Timpul va curge peste cei rămaşi aşa cum a curs şi peste cei care s-au dus. Timpul cel scurs nu se va întoarce; nimic din ce a fost întru el nu va dăinui întru vecie. Faptele sale cele de pe urmă sunt aidoma celor de dinainte. Necazurile sale încearcă să se întreacă unul pe celălalt. Steagurile sale vin unul după altul. Ceasul vă zoreşte din urmă precum sunt zorite cămilele cu strigăte. Cel ce este ocupat cu altceva în afara propriului său suflet va rămâne buimac în întunecimi şi încurcat în pieire. Diavolii săi îl cufundă în rătăcire şi îi împodobesc faptele sale rele. Raiul este capătul celor ce sunt în frunte (cu fapte bune), iar iadul, săvârşitorul de silnicii.

Necesitatea pioşeniei

Să ştiţi, o, voi, robi ai lui Allah, că pioşenia este un cămin trainic, ocrotitor, în vreme ce dezmăţul nu este altceva decât un cămin şubred, care nu îi apără pe oamenii săi şi nu îi este pavăză aceluia ce se adăposteşte în el. Să mai ştiţi că durerea păcatelor este alungată de pioşenie, iar ţelul de pe urmă se împlineşte prin statornicia credinţei.

O, voi, robi ai lui Allah, temeţi-vă de Allah ! Temeţi-vă de Allah în adâncul sufletelor voastre pe care le preacinstiţi şi care vă sunt atât de dragi vouă, căci Allah v-a desluşit vouă calea bunei credinţe şi v-a luminat vouă cărările ei.

Aşadar, fie nenorocirea ce nu vă lasă, fie fericirea veşnică !

Voi trebuie să adunaţi, în zilele pieirii pentru zilele veşnicirii. Voi aţi fost înştiinţaţi despre această strângere, vouă vi s-a spus să mergeţi, tot astfel cum vi s-a spus să vă grăbiţi a purcede întru aceasta. Voi sunteţi asemeni călăreţilor care stau în aşteptare, fără a şti când li se va porunci să pornească.

Aveţi grijă!

ce va face, oare, cel ce a fost zămislit pentru lumea ce va să vină, ce va face el, oare, cu această lume?

ce va face, oare, omul cu avuţia sa, de care în curând va fi lipsit, atâta vreme cât pentru acesta nu vor mai rămâne decât urmarea şi judecata?

O, voi, robi ai lui Allah ! Binele făgăduit de Allah nu trebuie lăsat în părăsire, iar răul de care El s-a ferit nu trebuie râvnit.

O, voi, robi ai lui Allah ! Băgaţi de seamă la ziua în care faptele vor fi cercetate, când cutremurele se vor înmulţi iar copiii vor încărunţi.

Să ştiţi, o, voi, robi ai lui Allah, că propriile voastre suflete vă ţin socoteala, că mădularele voastre vă sunt vouă străjeri ce păstrează (socoteala) faptele voastre şi a tuturor răsuflărilor voastre. Bezna nopţii întunecate nu vă poate ascunde de ei, tot astfel cum nici porţile cele fercate nu vă pot da ascunziş.

Grozăvia mormântului

Cu siguranţă, ziua de mâine este aproape de ziua de azi. Ziua de astăzi va pleca cu ce are în ea, iar ziua de mâine îi va urma. Este ca şi cum fiecare dintre voi a ajuns în acel loc de pe pământ în care va fi singur, locul sortit gropii lui.

Aşadar, ce ar fi, oare, de spus despre casa cea însingurată?

Despre locaşul pustiu de şedere şi despre surghiunul cel de unul singur?

Este ca şi cum sunetul Trâmbiţei v-a ajuns, Ceasul v-a prins din urmă, iar voi aţi ieşit (din mormintele voastre) pentru a merge spre judecată.

Perdelele zădărniciilor s-au dat în lături de pe voi, iar dezvinuirile voastre au tot slăbit.

Toate s-au adeverit.

Aşadar (acum) voi ar trebui să vă luaţi după pilde, să învăţaţi din frământări şi să trageţi foloase din preveniri.

***

Predica 158

Trimisul cel Mare în Coran

Allah l-a trimis după o vreme în care nu mai fuseseră trimişi. Popoarele fuseseră în adormire de mult timp, iar legămintele se slăbiseră. El le-a adus întărirea a ceea ce aveau deja, precum şi lumina pe care s-o urmeze. Acesta este Coranul. Dacă îi ceri să grăiască, el nu va grăi, însă eu vă voi vorbi despre el.

Luaţi aminte !

El cuprinde ştiinţa a ce va să vină, povestea a ceea ce a trecut, leacul bolii voastre şi rânduirea voastră.

Prevestirea viitorului întunecat al omeiazilor

La timpul acela nu va mai rămâne nici o casă şi nici un cort, fără ca opresorii să nu intre în ele, fără ca răzbunarea lor să nu le răvăşească. În ziua aceea, nimeni din ceruri nu îi va dezvinovăţi, nimeni de pe pământ nu îi va sprijini. Voi aţi ales pentru ocârmuirea (califatului) pe cineva nepotrivit şi l-aţi ridicat într-o demnitate ce nu i-a fost hărăzită. La scurtă vreme, Allah se va răzbuna pe fiecare nedrept, hrană pentru hrană şi băutură pentru băutură, aşa că li se va da colocint drept hrană, zeamă de cactus şi de limba-soacrei, teamă pe dinăuntru şi sabie pe dinafară.

Ei nu sunt nimic altceva decât dobitoace călărite de greşeli, împovărate cu păcate. Eu jur, şi iarăşi jur, că omeiazii vor trebui să scuipe califatului, tot astfel precum se scuipă o flegmă, pe care nu o vor mai gusta şi nici nu se vor mai desfăta cu gustul său, atâta vreme cât ziua şi noaptea se vor primeni una pe cealaltă.

***

Predica 159

Gospodărirea statului

Eu am trăit alături de voi, fiindu-vă bun vecin, şi mi-am dat toată silinţa să vă sprijin de la spate. Eu vă eliberez din capcana umilinţei şi din cătuşele oprimării, fiind mulţumit pentru acel mic bine (făptuit de voi) şi închizând ochii la multele voastre fapte rele pe care ochii mei le-au văzut, iar trupul meu le-a fost martor.