9. Zarva

= Partea a IX-a =

***

Spre amiază, cum soarele devenise mai arzător iar căldura mai intensă, copiii au început să plângă de sete. Deşi câţiva companioni s-au apropiat de Eufrat pentru a lua apă, aceştia nu au reuşit fiind opriţi de duşman.

Cum sosise timpul pentru rugăciune, imamul Husayn  l-a rugat pe Hajjaj să dea chemarea la rugăciune (adhan) şi i-a rugat pe inamici să oprească lupta până va încheia rugăciunea. Dar al-Hosein, fiul lui Numeir, nu a acceptat. Atunci Habib, fiul lui Mouzaher, l-a atacat şi l-a pus pe fugă doar pentru a fi salvat de camarazii săi.

Imamul Husayn  le-a spus lui Zuhayr, fiul lui Qain, şi lui Sa’id, fiul lui Abdullah, să stea în faţa lui şi să-l protejeze cât timp se roagă împreună cu ceilalţi companioni ai săi. În mijlocul luptei, în ziua de Aşura, Husayn  a oferit rugăciunea în grabă datorită apropierii de un duşman ce nu arăta respect nici măcar pentru actele de adorare. La sfârşitul rugăciunii, cei doi companioni care stătuseră de strajă au fost doborâţi de ploaia de săgeţi.

După aceasta, toţi companionii săi au fost doborâţi, unul câte unul, Husayn  rămânând singur cu cei din familia sa, mai exact cu fiii lui Ali, fiii lui Jafar, fiii lui Aqil şi ai lui Hasan împreună cu proprii fii (). Primul dintre aceştia care s-a avântat în luptă a fost Abdullah, fiul lui Aqil, care a luptat până ce a fost ucis. Aun şi Muhammad erau cei doi fii ai lui Zeineb, sora imamului Husayn , care aveau zece şi respectiv nouă ani. Copiii au simţit că venise momentul de a intra şi ei în luptă, de aceea i-au cerut permisiunea mamei lor. Zeineb a mers la Husayn , spunându-i :

– Husayn, în lupta de la Siffin, Abbas avea numai zece ani. Când a văzut pe cineva care încerca să te atace, s-a repezit pe câmpul de luptă şi l-a doborât. Îţi aminteşti cât de mândru a fost tatăl nostru, Ali? Astăzi vreau să fiu şi eu mândră de fiii mei. Vreau să-i văd apărând islamul. Îmi vei acorda acest privilegiu?

Imamul Husayn  i-a răspuns :

– Draga mea soră, niciodată nu mi-ai cerut nimic, cum pot să te refuz acum?

apoi, întorcându-se către Aun şi Muhammad, le-a spus:

– Mergeţi, fiii mei şi fiţi curajoşi. În curând vă voi însoţi pe drumul spre Rai.

Cei doi băieţi au intrat în luptă, iar la un moment dat Umar, fiul lui Saad, a întrebat :

– Cine sunt aceşti copii? Luptă precum Ali bin Abi Talib!

Când i s-a spus cine erau, a poruncit ostaşilor să-i înconjoare şi să-i omoare.

La câteva minute după aceea, Aun a căzut de pe cal, urmat de Muhammad. Abbas  , împreună cu imamul Husayn , s-au grăbit spre câmpul de luptă întorcându-se cu trupurile lor. Husayn  s-a îndreptat spre cortul lui Zeineb găsind-o în prosternare şi rugându-se :

– O , Allah, te rog acceptă acest sacrificiu ! Inima îmi este plină de mândrie pentru că cei doi copii ai mei şi-au dat viaţa pentru religia Ta!

***

Qasim era cel mai tânăr dintre copiii imamului Hasan , fiind născut în anul 47 Hijri, cu trei ani înainte ca tatăl său să fie martirizat. Când Imamul Husayn  se pregătea să părăsească Medina în luna Rejeb, anul 60 Hijri, mama sa, Farwa, l-a rugat pe Husayn  să o ia pe ea şi pe Qasim cu el. Băiatul, deşi avea numai 13 ani, învăţase arta mânuirii sabiei de la Abbas   şi Ali Akbar, precum verişorii săi Aun şi Muhammad. După ce Aun şi Muhammad au căzut în luptă, Qasim a cerut şi el permisiunea de a lupta. Imamul Husayn  l-a refuzat de două ori, spunându-i că este mic şi este singurul fiu al mamei sale, dar, după multe insistenţe i-a permis totuşi să lupte. Husayn  i-a aşezat pe cap turbanul tatălui său, Imamul Hasan , şi l-a ajutat să urce pe cal.

Despre Qasim se spune că era foarte frumos iar inamicii când l-au văzut, s-au întrebat :

– Cum putem să ucidem pe cineva a cărui faţă străluceşte precum luna ?

Qasim a reuşit să doboare câţiva inamici în lupta individuală după care însă a fost înconjurat din toate părţile şi a fost lovit.

Căzând de pe cal, copilul a strigat :

– O , unchiule !

Husayn s-a grăbit spre el, l-a luat în braţe şi i-a spus :

– Nepotule, pe numele lui Allah, este foarte greu pentru unchiul tău că îl chemi, iar el nu poate să răspundă sau îţi răspunde fără să poată face nimic pentru tine !

În acel moment Qasim  a părăsit această lume.

***

VA URMA