= Rumi =
1121
Cum poţi vedea că roşul şi verdele se-mbină
de nu vezi înainte a soarelui lumină?
1122
Dar absorbită-i mintea când vede o culoare,
ce ca un văl ascunde lumina, când apare.
1123
Cum însă bezna nopţii culorile le tăinuie,
pricepi că vezi culoarea cât timp lumina dăinuie.
1124
Nu vezi culoarea fără lumina din afară.
Culorii din lăuntru la fel i-e dat s-apară.
1125
Lumina din afară-i din stele şi din soare.
Cea din lăuntru vine din Veşnica splendoare.
1126
Lumina care-ndrumă a ochilor lumină,
menit-a fost ca-n oameni din inimă să vină.
1127
A inimii lumină-n Cel Sfânt are sorginte,
şi nu-i nicicum lumina din simţuri şi din minte.
***
Ulcioare şi talazuri suntem
1109
O, câte lumi ascunde eternul Duh în sine!
O, cât de largă-i marea acelei Minţi divine!
1110
Iar ale noastre forme gonesc pe-această mare,
plutind pe faţa apei precum nişte ulcioare.
1111
Plutesc cât timp sunt goale pe ale mării unde,
şi-ndată ce se umplu încep să se cufunde.
1112
Ascuns rămâne Duhul şi lumea doar apare.
Suntem talazul mării sau spuma-i trecătoare.
Islamica Republică 