Lumină şi culoare

= Rumi =

1121

Cum poţi vedea că roşul şi verdele se-mbină

de nu vezi înainte a soarelui lumină?

1122

Dar absorbită-i mintea când vede o culoare,

ce ca un văl ascunde lumina, când apare.

1123

Cum însă bezna nopţii culorile le tăinuie,

pricepi că vezi culoarea cât timp lumina dăinuie.

1124

Nu vezi culoarea fără lumina din afară.

Culorii din lăuntru la fel i-e dat s-apară.

1125

Lumina din afară-i din stele şi din soare.

Cea din lăuntru vine din Veşnica splendoare.

1126

Lumina care-ndrumă a ochilor lumină,

menit-a fost ca-n oameni din inimă să vină.

1127

A inimii lumină-n Cel Sfânt are sorginte,

şi nu-i nicicum lumina din simţuri şi din minte.

***

Ulcioare şi talazuri suntem

1109

O, câte lumi ascunde eternul Duh în sine!

O, cât de largă-i marea acelei Minţi divine!

1110

Iar ale noastre forme gonesc pe-această mare,

plutind pe faţa apei precum nişte ulcioare.

1111

Plutesc cât timp sunt goale pe ale mării unde,

şi-ndată ce se umplu încep să se cufunde.

1112

Ascuns rămâne Duhul şi lumea doar apare.

Suntem talazul mării sau spuma-i trecătoare.

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s