= Partea a VII-a =
***
În amiaza zilei de 10 Muharram, Hurr şi-a chemat fiul şi i-a spus :
– Suntem pierduţi şi ne aflăm pe drumul spre Iad. Încă mai este timp. Am decis să mă alătur lui Husayn şi să-i cer iertare. Vrei să mă însoţeşti sau rămâi unde eşti?
Fiul a fost de acord cu tatăl, iar slujitorul lui Hurr i-a însoţit. Hurr împreună cu fiul acestuia şi cu slujitorul său credincios au plecat către tabăra lui Husayn apropiindu-se încet de Imam.
Al-Mouhajer, fiul lui Awss, l-a întrebat :
– Ce vrei să faci ? Vrei să lupţi cu Husayn ?
Hurr a început să tremure şi Mouhajer i-a spus în continuare :
Îmi stârneşti îndoieli. Jur pe Allah că nu te-am văzut aşa în nici o situaţie, iar dacă cineva m-ar fi întrebat cine este cel mai curajos om din Kufe, nu aş fi ales niciodată pe altcineva în afară de tine. Dar ce s-a întâmplat cu tine astăzi?
– Pentru numele lui Allah, trebuie să aleg între Rai şi Iad şi nu voi alege niciodată altceva decât Raiul, chiar dacă ar fi să fiu tăiat în bucăţi şi ars.
Hurr s-a înfăţişat în faţa imamului Husayn cu lacrimi în ochi, cerându-i iertare :
– O, Imamul meu, îmi pare atât de rău că te-am forţat să vii la Kerbala ! Te rog, permite-mi să lupt alături de tine. Aş fi onorat dacă mi-ai permite să-mi dau viaţa înainte ca cineva dintre voi să fie ucis. Mi-am adus fiul pentru a se jertfi alături de mine, apărându-i pe fiii tăi.
Imamul Husayn a primit acest jurământ al lui Hurr
cu mare emoţie, iar atunci când lupta a început, Hurr
a fost primul care s-a avântat în luptă, fiind ucis după ce s-a luptat cu mare curaj şi a doborât cam patruzeci de duşmani. Imamul Husayn
s-a grăbit către acesta, găsindu-l cu o rană mare la cap şi sângerând puternic. Husayn
şi-a luat eşarfa, care aparţinuse mamei sale, Fatime
, şi i-a bandajat rana, curăţându-i ochii de sânge.
Hurr l-a întrebat pe Imamul Husayn
:
– M-am descurcat bine ? Eşti mulţumit ?
Ultimele cuvinte pe care acesta le-a auzit au fost cuvintele Imamului Husayn :
– Mama ta a făcut alegera corectă atunci când te-a numit -cel liber- (hurr).
***
VA URMA