6. Declaraţia

= Partea a VI-a =

***

În dimineaţa zilei de 10 Muharram, după rugăciunea de dimineaţă, Umar, fiul lui Saad, a condus atacul împotriva Imamului Husayn , poziţionându-i pe Amr, fiul lui al-Haj al-Zubaidi, în regimentul din partea dreaptă a armatei, iar pe Şimr, fiul lui Zil-Jawshan, în regimentul din partea stângă. Conducerea infanteriei i-a fost încredinţată fiului lui Rubay, iar stindardul i-a fost încredinţat sclavului Durayd.

Husayn  şi-a organizat mica armată formată din cei 72 de ostaşi în trei flancuri,  încredinţând conducerea flancului din dreapta lui Zuhayr, fiul lui al-Qayn, iar conducerea flancului din stânga lui Habib, fiul lui Mouzaher. Stindardul i-a fost încredinţat fratelui său, Abbas .

Apoi Imamul Husayn  împreună cu câţiva companioni ai săi s-au apropiat de armata inamică, iar Burayr, fiul lui Khudar al-Hamadani, s-a adresat acesteia :

– Temeţi-vă de Allah ! Familia Profetului Muhammad  este acum în mâinile voastre, iar aceia sunt copiii, copilele şi femeile casei sale.

Ce aveţi de spus?

Răspunsul a fost :

– Vrem să-i prindem şi să-l lăsăm pe Ubayd, fiul lui Ziyad, să decidă ce să facă cu ei.

Burayr a răspuns :

– Nu acceptaţi să se întoarcă de unde au venit? Dezastrul să se abată asupra voastră, cetăţeni ai Kufei! Aţi uitat toate scrisorile şi jurămintele de credinţă făcute în faţa lui Dumnezeu? Voi aţi invitat familia Profetului  ! Fie ca Allah să vă pedepsească în Ziua de Apoi !

– Nu ştim despre ce vorbeşti ; a fost răspunsul după care au început să lanseze săgeţi.

Văzând acestea Imamul Husayn  li s-a adresat el insuşi :

– Locuitori ai Kufei, amintiţi-vă chipul meu şi vedeţi cine sunt, apoi treziţi-vă! Întrebaţi-vă dacă este drept să mă ucideţi şi să distrugeţi onoarea femeilor din casa mea. Nu sunt eu fiul fiicei Profetului vostru? Nu sunt eu fiul succesorului acestuia, Imamul Ali , verişorul Profetului  şi primul care a crezut în revelaţia sa de la Allah? Nu este Hamza , căpetenia martirilor, unchiul tatălui meu? Nu aţi auzit cuvintele pe care Profetul  mi le-a spus, că eu, împreună cu fratele meu, suntem căpeteniile tinerilor din Rai? Aveţi ceva să-mi reproşaţi în legătură cu vreo persoană ucisă de mine, sau în legătură cu bani luaţi pe nedrept de mine, sau în legătură cu vreo pedeapsă pentru rănile cuiva?

Răspunsul a fost tăcerea.

– În numele lui Allah, mă cunoaşteţi? a strigat Imamul.

– Da, este nepotul Profetului  , au răspuns ei.

A continuat Husayn  :

– Ştiţi că Muhammad este bunicul meu?

Ştiţi că Ali, fiul lui Abu Talib, este tatăl meu?

Ştiţi că Fatime, fiica Profetului  , este mama mea?

Ştiţi că Khadija, fiica lui Khuwayled, prima femeie care a crezut în islam, este bunica mea?

Ştiţi că aceasta este sabia Profetului  ?

Nu este turbanul pe care îl port turbanul Profetului  ?

Vai de voi!

Aţi strigat după ajutor, iar noi ne-am grăbit să venim, dar voi v-aţi întors sabia credinţei împotriva noastră. V-aţi aliat cu duşmanii voştri, fără ca aceştia să vă fi oferit nici un fel de dreptate sau speranţă. Fie ca soarta voastră să fie la fel de tragică precum faptele voastre! Ne-aţi părăsit în mijlocul luptei şi aţi alergat după plăcerile acestei vieţi!

***

Umar, fiul lui Saad, a început să se teamă că această cuvântare a Imamului Husayn  ar putea să-i facă pe oameni să se răzgândească şi i-a ordonat sclavului său, Durayd, să ridice stindardul :

– O, Durayd, fii martorul meu în faţa prinţului că eu am fost primul care a luptat împotriva lui Husayn!

Şi el a fost într-adevăr primul care a lansat săgeata împotriva taberei lui Husayn .

***

VA URMA