Asumarea

= نهج البلاغة =

Predica 17

(ومن كلام له (عليه السلام

في صفة من يتصدّى للحكم بين الاْمة وليس لذلك بأَهل

Despre cel ce şi-a asumat conducerea obştii (islamice) fără să fie din Casa Profetului 

Cunoaşterea celor mai nevrednici oameni

Cele mai urâte făpturi dinaintea lui Allah sunt doi oameni. Primul este cel pe care Allah l-a lăsat la cheremul sinelui său. Aşadar, el se răzleţeşte de la calea cea dreaptă, plin de plăcerea de a vorbi despre născociri, chemându-i pe oameni către rătăcire. El seamănă zâzanie printre cei amăgiţi de el, fiind el însuşi rătăcit de la buna călăuzire de către cei dinaintea sa, ducându-l în rătăcire pe cel ce îl urmează în viaţă şi după moarte. El cară greşelile altora, zălog al propriilor greşeli.

Al doilea este un om care a strâns o seamă de prostii pe care le răspândeşte apoi printre neştiutorii din sânul obştii. El se reîntoarce în zorii zâzaniei şi este orb la învoielile de pace. Este ca cel pe care oameni închipuiţi (falşi) l-au numit învăţat fără ca el să fie. Pornit dis-de-dimineaţă, el adună o mulţime de lucruri care sunt bune mai puţine decât mai multe. El îşi potoleşte setea cu apă tulbure şi strânge lucruri fără noimă.

Spiritul judecăţii

El se aşează între oameni ca judecător chezaş pentru limpezirea a ceea ce alţii găsesc a fi confuz. Dacă o pricină încâlcită îi este înfăţişată, el o împănează cu propriile-i păreri şi o judecă apoi în temeiul lor. El este prins astfel în aceste fapte îndoielnice precum în plasa unui păianjen, neştiind dacă a nimerit sau a greşit. Dacă a nimerit îi este teamă că a greşit, iar dacă a greşit nădăjduieşte să fi nimerit. Neştiutor, ţopăie neîncetat pe prostii, orbecâind prin beznă. El nu a muşcat din cunoaştere zdravăn cu dinţi puternici, ci vântură doar tradiţiile aşa cum vântul vântură pleava.

Pe Allah ! El nu are putinţa să dea sentinţe asupra pricinilor ce vin la el şi nici nu este vrednic de laudele pe care le primeşte. El nu dă vreo însemnătate cunoaşterii în nimic din ceea ce face, ci se lipseşte de ea, căci nu îşi dă seama că hotărârile sale, după el, le vor fi altora învăţătură. Dacă ceva nu îi este limpede, atunci ascunde acest fapt, ştiindu-şi lipsa de cunoaştere. Sângele vărsat strigă asupra nedreptăţii judecăţii sale, iar moştenirile încălcate mormăie împotriva lui.

La Allah mă plâng de cei ce trăiesc în necunoaştere şi mor în rătăcire. Pentru ei nimic nu este mai înţelenit decât Cartea atunci când este psalmodiată aşa cum trebuie, nimic nu este mai preţuit decât Cartea dacă versetele sale sunt zădărnicite de la locurile lor, nimic nu este pentru ei mai de lepădat decât un bine, nimic nu este mai bun decât un rău.

***

Predica 22

Imamul Ali  şi cunoaşterea celor ce au rupt legământul

Băgaţi de seamă ! Diavolul s-a pornit să-şi asmută ceata şi să-şi strângă oştirea ca nedreptatea să revină în ţinuturile ei, iar deşertăciunea să se întoarcă la locul ei. Pe Allah ! Ei nu mă învinuiesc pe mine pe drept, şi nici nu au pus dreptate între mine şi ei. Ei îmi cer mie un drept pe care ei l-au părăsit şi un sânge pe care ei înşişi l-au vărsat. Dacă aş fi fost tovarăşul lor întru aceasta, ei ar fi avut, de asemenea, partea lor. Dacă şi-au asumat-o însă fără mine, atunci să suporte urmările. Cel mai tare argument al lor împotriva mea este, de fapt, un argument împotriva lor înşişi. Ei sug de la o mamă care a înţărcat, şi readuc la viaţă născociri ce au fost deja omorâte.

Cât de nelalocul lui este acest aţâţător!

Cine este acest aţâţător şi pentru ce i s-ar da un răspuns ?

Eu sunt împăcat că judecata lui Dumnezeu a apărut înaintea lor, iar El îi cunoaşte întru totul. Dacă refuză să dea ascultare, le voi da tăişul sabiei care este de ajuns să înlăture deşertăciunea şi să facă adevărul să triumfe.

Este ciudat că ei mi-au trimis vorbă să ne batem în săbii şi să rabd greutăţile. Îndoliate fie după ei mamele lor ! Niciodată nu am fost astfel : să ameninţ cu războiul şi să înfricoşez cu zăngănitul armelor. Eu am o convingere deplină de la Domnul meu şi nu am nici o îndoială în credinţă.

***

Predica 30

Răspuns la zvonurile privitoare la cel potrivnic

Dacă eu aş fi dat porunca pentru uciderea lui, atunci aş fi fost călăul său, însă de i-aş fi împiedicat pe ceilalţi să-l ucidă, aş fi fost salvarea sa.

Tâlcul acesta este : cel ce l-a ajutat nu poate spune că este mai bun decât cel ce l-a lăsat în părăsire, iar cel ce l-a părăsit nu poate spune că este mai bun decât cel ce l-a ajutat.

Vă înfăţişez povestea lui. S-a înavuţit, şi nu cum se cuvine. V-aţi ridicat împotrivă – încă nu îndeajuns.

Adevărata judecată o face Allah, El alege între cel ce se înavuţeşte şi cel ce se ridică împotriva-I.

***

Predica 31

Felul de a fi al lui Talha şi al lui al-Zubayr

Să nu te întâlneşti cu Talha (bin Ubaydullah). De îl vei întâlni, ţi se va părea aidoma unui taur nărăvaş, cu coarnele îndreptate spre urechi. El este călare pe o fiară înspăimântătoare, care, spune el, a fost îmblânzită. Întâlneşte-te cu al-Zubayr, căci el are o fire blândă. Spune-i că vărul tău dinspre mamă spune că „în Hijaz mă cunoştea, însă în Irak nu mă mai cunoşti. Aşadar, ce anume te-a abătut de la ce fusese arătat?”

***

Predica 41

Neîndurarea destinului

O, voi oameni! Cu siguranţă îndeplinirea făgăduinţei este sora geamănă a adevărului. Eu nu cunosc o pavăză mai bună (împotriva asalturilor păcatului) decât aceasta. Cel ce înţelege adevărul întoarcerii (în lumea cealaltă) nu trădează niciodată. Trăim vremuri în care cei mai mulţi dintre oameni sunt de părere că trădarea înseamnă înţelepciune. În aceste zile cei neştiutori o numesc culmea şireteniei. Ce se întâmplă, oare, cu ei? Dumnezeu îi poate nimici. Cel ce a fost la ananghie găseşte o dezvinovăţire pentru ceea ce l-a împiedicat de la poruncile şi opreliştile lui Dumnezeu, însă nu o ia în seamă în ciuda putinţei sale de a o invoca pentru a nu se supune, în vreme ce acela ce nu are nici o oprelişte legată de religie foloseşte orice prilej (pentru a nu se supune poruncilor lui Dumnezeu).

***

Predica 43

(ومن كلام له (عليه السلام

وقد أشار عليه أصحابه بالاستعداد لحرب أهل الشام بعد إرساله جرير بن عبدالله البجلي إلى معاوية

Ţinută după ce emirul drept-credincioşilor l-a trimis pe Garir bin Abdillah al-Bagali la Mu’awwiya, parte din însoţitorii săi i-au sugerat să se pregătească de luptă cu locuitorii Siriei

Felul de a înfrunta duşmanii

De m-aş pregăti de război cu poporul din Siria, în timp ce Garir bin Abdillah al-Bagali este încă acolo, aceasta ar însemna să închid poarta Siriei şi să îi împiedic pe cei de acolo să facă fapte bune, dacă ei vor aceasta. Am hotărât, totuşi, un soroc pentru Garir, pe care, dacă îl va depăşi, nu va mai putea sta decât fie prin înşelăciune, fie prin nesupunere. Am părerea că trebuie să am răbdare, aşadar voi aştepta puţin, însă între timp, nu mi-ar fi neplăcut dacă voi v-aţi pregăti.

[…]