4. Către necunoscut

= Partea a IV-a =

***

Caravana lui Husayn   şi-a continuat drumul spre o destinaţie necunoscută, în timp ce armata lui Hurr, fiul lui Iezid al-Riyahi, o urmărea din spate. Când caravana s-a apropiat de Ninive, un sol al lui Ubaydullah, fiul lui Ziyad, a adus un mesaj pentru Hurr.

Hurr, fiul lui Iezid al-Riyahi a venit la Husayn   pentru a-i citi mesajul în care scria:

„Fii dur cu Husayn.

După ce îmi citeşti scrisoarea, nu-l lăsa să-şi aşeze tabăra decât în deşert, unde nu este apă şi nici o cetate.”

La auzul acestor cuvinte Imamul Husayn   a spus :

– Atunci lasă-ne să mergem la Ninive sau Ghadariyyah sau Shufayyah.

– Nu pot să fac asta, pentru că solul mă spionează, a răspuns Hurr.

Zuhayr, fiul lui Qayn, a spus :

– O nepot al Profetului, este mai uşor să-i ucidem pe aceşti oameni acum decât să luptăm cu întăririle care vor fi trimise mai târziu. Să începem lupta şi să terminăm cum ei. Mai târziu vor veni oameni cu care nu vom fi capabili să luptăm.

Imamul Husayn   a răspuns :

– Nu voi începe lupta.

Zuhayr a spus :

– Este un sat aici, pe lângă Eufrat, care are fotăreaţă. Să mergem acolo!

Imamul Husayn   l-a întrebat :

– Cum se numeşte?

– Se numeşte ‘Aqr (tăietura), a răspuns acesta.

Husayn   a spus :

– Caut adăpost la Allah de ‘Aqr.

Imamul Husayn   i-a cerut apoi lui Hurr să-l lase să meargă puţin mai departe. Acesta a fost de acord, după care caravana a înaintat cu trupele lui Hurr în urmă până în locul numit Kerbala.

Caravana Imamului Husayn   a ajuns la Kerbala pe 2 Muharram, anul 61 Hijri.

Ibn Ziyad din Kufe a primit veştile că Husayn   scapă de sub controlul lui Hurr şi că şi-a aşezat tabăra lângă Eufrat, în locul numit al-Qama.

Pe 3 Muharram, Ubaydullah, fiul lui Ziyad, a trimis o armată de 4000 de ostaşi condusă de Umar, fiul lui Saad Abi Waqqas, pentru a-l determina pe Husayn   să i se predea lui Iezid.

Când acesta a refuzat să se predea, Umar, fiul lui Saad, a cerut întăriri.

Ubaydullah, fiul lui Ziyad, le-a ordonat tuturor bărbaţilor din Kufe să se alăture armatei sale şi să lupte împotriva lui Husayn  . Oricine refuza, era ameninţat cu pedeapsa capitală. Cel care aducea capul lui Husayn   urma să primească o mare recompensă şi să i se ofere funcţia de guvernator al provinciei al-Ray.

Regiment după regiment, oamenii au început să sosească pe câmpia de la Kerbala, Imamul Husayn   fiind forţat să-şi mute tabăra de pe malul râului Eufrat în interiorul deşertului arzător.

***

Fratele lui Husayn  , Abbas, s-a împotrivit acestei cereri a inamicului, invocând faptul că ei au ocupat primii malul râului şi este dreptul nepotului Trimisului lui Allah  de a rămâne acolo unde şi-a aşezat tabăra prima dată.

Răspunsul lui Husayn  a fost :

– Frate Abbas, să nu iniţiem noi vărsarea de sânge. Lasă-i să ocupe ce loc doresc. Ei pretind că-l urmează pe bunicul meu  . Lasă-i să se bucure de confort. Vom suferi noi pentru ei, fiind departe de apă. Când Allah este cu noi [aproape], ce contează că Eufratul este departe?

Pentru a evita vărsarea de sânge, Husayn  şi-a mutat tabăra la câţiva kilometri în interiorul deşertului. De asemenea, el nu a vrut ca oamenii să creadă că lupta de la Kerbala s-a dat pentru apă. Dacă el ar fi rămas în Medina şi ar fi fost ucis acolo, oamenii s-ar fi întrebat de ce nu a emigrat la Mekka pentru a se adăposti. Dacă s-ar fi dus la Ka`ba şi ar fi fost ucis acolo s-ar fi afirmat că de ce nu a părăsit locul sfânt pentu a evita vărsarea de sânge în marele sanctuar.

Astfel Imamul Husayn  a părăsit Mekka chiar în ajunul pelerinajului.

Dacă s-ar fi dus la Kufe, s-ar fi speculat motivul intrării în oraşul în care reprezentantul său, Muslim, fusese ucis, fiind conştient de situaţia de acolo. Imamul Husayn  a evitat aşadar intrarea în Kufe, beneficiind de şansa acordată de Hurr.

Iar acum, când duşmanul a devenit crud şi agresiv, Husayn  a evitat vărsarea de sânge, mutându-şi tabăra în interiorul deşertului, lăsând duşmanului malul râului Eufrat.

***

= Va urma =