Ceasul

***

Conform adevărului revelat nimeni în afară de Allah nu are ştiinţa vremurilor când Ziua va fi dată la iveală iar omenirea îşi va cunoaşte Judecata. Nobilul Coran şi tradiţia profetică stau mărturie că numai Allah Unicul ştie cu exactitate momentul ivirii Ceasului iar această cunoaştere nu a fost revelată nici celor mai apropiaţi îngeri ai Săi, nici trimişilor, profeţilor sau oricărei alte făpturi.

Trimisul lui Allah  le-a răspuns celor care-l întrebau despre momentul ivirii Ceasului că această clipă se numără printre cele nevăzute, despre care numai Allah are ştiinţă, deşi venirea sa e sigură – momentul exact rămâne neclar. Dacă această cunoaştere ar fi fost disponibilă oamenilor, aceste ştiri apocaliptice ar fi avut un impact atât de puternic asupra marilor mase, încât ar fi răvăşit gândurile şi întreaga existenţă a fiecărui individ – rătăcind creaţia de Creator. Aşadar cunoaşterea precisă şi exactă a venirii Apocalipsei ar fi fost o povară mult prea grea pentru oameni. Cu toate acestea îndatorirea noastră este de a fi mereu pregătiţi pentru acest moment, ivirea Ceasului fiind perceput ca unul din marile mistere ale omenirii.

În Evanghelii, Iisus (as.) spune :

Evanghelia după Marcu, XIII. 21-37

[…]

21. Şi atunci dacă vă va zice cineva: Iată, aci este Hristos, sau iată acolo, să nu credeţi.
22. Se vor scula hristoşi mincinoşi şi prooroci mincinoşi şi vor face semne şi minuni, ca să ducă în rătăcire, de se poate, pe cei aleşi.
23. Dar voi luaţi seama. Iată dinainte v-am spus vouă toate.
24. Ci în acele zile, după necazul acela, soarele se va întuneca şi luna nu-şi va mai da lumina ei.
25. Şi stelele vor cădea din cer şi puterile care sunt în ceruri se vor clătina.
26. Atunci vor vedea pe fiul omului venind pe nori, cu putere multă şi cu slavă.
27. Şi atunci El va trimite pe îngeri şi va aduna pe aleşii Săi din cele patru vânturi, de la marginea pământului până la marginea cerului.
28. Învăţaţi de la smochin pilda: Când mlădiţa lui se face fragedă şi înfrunzeşte, cunoaşteţi că vara este aproape.
29. Tot aşa şi voi, când veţi vedea împlinindu-se aceste lucruri, să ştiţi că El este aproape, lângă uşi.
30. Adevărat grăiesc vouă că nu va trece neamul acesta până ce nu vor fi toate acestea.
31. Cerul şi pământul vor trece, dar cuvintele mele nu vor trece.
32. Iar despre ziua aceea şi despre ceasul acela nimeni nu ştie, nici îngerii din cer, nici fiul, ci numai Tatăl.
33. Luaţi aminte, privegheaţi şi vă rugaţi, că nu ştiţi când va fi acea vreme.
34. Este ca un om care a plecat în altă ţară şi, lăsându-şi casa, a dat puterea în mâna slugilor, dând fiecăruia lucrul lui, iar portarului i-a poruncit să vegheze.
35. Vegheaţi, dar, că nu ştiţi când va veni stăpânul casei: sau seara, sau la miezul nopţii, sau la cântatul cocoşilor, sau dimineaţa.
36. Ca nu cumva venind fără veste, să vă afle pe voi dormind.
37. Iar ceea ce zic vouă, zic tuturor: Privegheaţi!

Allah Preaînaltul a revelat :

7 : 187

Ei te vor întreba despre Ceas : Când va veni el ? Spune : Numai la Domnul meu este ştiinţa sa. Numai El îl va descoperi la timpul lui. Va fi el [Ceasul] greu pentru ceruri şi pentru pământ şi nu va veni asupra voastră decât pe neaşteptate. Te întreabă de parcă tu [Muhammad] ai fi interesat [să afli] ; spune : Numai la Allah se află ştirea despre el. Dar cei mai mulţi oameni nu ştiu. 

***

În limbaj teologic, moartea fiecărei persoane reprezintă începutul Zilei de Apoi. Însă precum soarta fiecărui individ este unică asemenea îi va fi şi judecata.

33 : 63

Oamenii te întreabă despre Ceas. Spune : Numai la Allah este ştiinţa lui! Şi de unde să ştii? S-ar putea ca Ceasul să fie aproape.

Este limpede că viaţa lumească şi starea veşnică din noua lume spirituală în care va avea loc Judecata de Apoi sunt diferite. Limitele vieţii pământeşti sunt stabilite prin voia lui Allah, Stăpânul Înţelepciunii, Dreptăţii şi Bunătăţii Absolute. La finalul acestor margini ale existenţei omul va întâlni Judecata.

Multe dintre răutăţile şi păcatele noastre îşi găsesc totuşi pedeapsa în această viaţă. Pentru fiecare suflet în parte, moartea este văzută ca o judecată mai mică. Moartea poate surveni în orice clipă iar omul dacă ar putea s-ar pregăti necontenit pentru această clipă. Orice faptă nu îşi apucă sau nu îi este menită răsplata sau pedeapsa în această lume va merge mai departe la Judecata finală, când vechea ordine materială va dispărea iar o Lume Nouă spirituală îşi va deschide porţile pentru sufletele noastre. Timpul, aşa cum îl ştim, nu va mai exista. Durata unei zile pe lumea cealaltă va fi echivalentul a 50.000 de ani lumeşti.

Allah Preaînaltul a spus :

79 : 42-46

Te întreabă ei despre Ceas, când va fi termenul lui?

Ce poţi tu pomeni despre el?

La Domnul tău e venirea sa!

Tu eşti numai un prevenitor pentru cel care se teme.

Iar în Ziua când vor vedea, li se va părea lor că nu au petrecut [pe lume] decât o seară sau o dimineaţă.

Într-o relatare autentică este menţionat că Îngerul Gavriil l-a întrebat pe Muhammad

Când va sosi Ceasul?

Trimisul lui Allah   i-a răspuns :

Cel ce răspunde nu ştie mai mult decât cel ce întreabă.

În  timpul călătoriei nocturne (isra’) şi a înălţării spre sferele cereşti (mi’raj), Trimisul lui Allah   s-a întâlnit cu Avraam, Iisus şi cu Moise (pacea fie asupra lor). I-a întrebat, pe fiecare în parte, când va sosi Ceasul, însă ei au mărturisit că nu li s-a dat să afle nimic despre acest lucru.

Jabir ibn Abdullah a relatat :

Cu puţin timp înainte de moartea sa, l-am auzit pe Trimisul lui Allah   spunând :

Mă întrebi despre Ceas ? numai Allah ştie când va sosi acesta. Totuşi, depun mărturie că la sfârşitul a o sută de ani [după Ceas] – nimeni de pe acest pământ, dintre făpturi, nu va supravieţui.

***

Apropierea ceasului

Multe versete din Coran arată că Ziua Judecăţii este iminentă dar că orice măsurători sunt imposibile în afară de apariţia unor semne profeţite. Este limpede aşadar că fiecare secundă, minut şi oră trecute aduc omenirea mai aproape de întâlnirea ireversibilă cu Creatorul. Cu toate acestea oamenii îşi nesocotesc destinul.

Domnul Lumilor a revelat  :

21 : 1-2

Se apropie de oameni termenul socotirii cu ei, însă ei se îndepărtează cu nepăsare.

Nu le vine lor o îndurare nouă de la Domnul lor fără ca ei să n-o asculte şi să n-o ia în derâdere.

70 : 6-10

Ei o văd [Clipa] departe,

însă Noi o vedem aproape,

În Ziua aceea va fi cerul precum arama topită,

Iar munţii vor fi asemenea lânii scărmănate,

Şi nu-l va mai întreba prietenul pe prieten.

54 : 1-2

Ceasul a venit iar Luna s-a despicat,

Însă când văd ei un semn – se îndepărtează şi zic : aceasta este o vrăjitorie vădită.