3. Un ajutor neaşteptat

= Partea a III-a =

***

Poposind la Şaraf, Imamul Husayn  le-a spus fiilor săi să încarce rezervele caravanei cu apă şi să ia mai multă apă decât aveau nevoie.

Unul dintre însoţitorii săi a exclamat la un moment dat :

– Allah este Cel mare !

Husayn  l-a întrebat de ce a strigat astfel.

– Văd palmieri în depărtare, a răspuns acesta.

– Dar nu sunt palmieri pe aproape în acest deşert, au spus alţii miraţi.

Când au privit mai atent, au văzut suliţe şi cai.

Husayn  a spus :

– Până aici ne-a fost! Este vreun adăpost pe aici ?

I-au spus că este un loc numit Dhu-Hasm iar Husayn  şi-a aşezat tabăra acolo.

În jurul prânzului, o armată de o mie de soldaţi, sub conducerea unui comandat destoinic, Hurr, fiul lui Iezid al- Riyahi, a sosit cu ordinele lui Ubaydullah, fiul lui Ziyad, de a-l împiedica pe Husayn  să se întoarcă la Medina sau de a-l prinde şi aduce la Kufa – dar la acel moment soldaţilor li se terminaseră proviziile de apă şi aproape că mureau de sete de pe urma marşului forţat.

Când Imamul Husayn  a văzut că armata lui Hurr, fiul lui Iezid al-Riyahi, era însetat, le-a cerut însoţitorilor săi să le dea acestora apă din proviziile caravanei sale. Ei le-au dat apă soldaţilor şi animalelor acestora, cu excepţia unei cămile a cărui stăpân nu ştia cum să-şi adape animalul. Acest călăreţ neexperimentat a venit la Imam iar Husayn  i-a spus în dialectul hijazi : „slăbeşte legăturile din jurul gâtului cămilei”, pe când în dialectul din acea zonă, porunca înseamnă : „slăbeşte gâtul burdufului cu apă”. Soldatul a desfăcut burduful cu apă, iar apa s-a vărsat pe jos. Atunci, fără a se înfuria, Imamul Husayn  l-a învăţat în văzul tuturor cum se adapă o cămilă.

Apoi a spus :

– Nu am venit aici decât după ce am primit toate scrisorile de la voi în care scrie că nu aveţi căpetenie şi că aveţi nevoie de ajutorul meu pentru a vă călăuzi. Dacă aceasta este încă dorinţa voastră, daţi-mi ceva care să arate că sunteţi sinceri în promisiunile voastre, iar dacă nu mă vreţi, mă voi întoarce de unde am venit.

Soldaţii au rămas tăcuţi, nimeni nu a spus nimic. Apoi Hajjam fiul lui Masraq a făcut chemarea la rugăciune pentru rugăciunea de ‘asr.

Husayn  i-a spus lui Hurr :

– Tu eşti comandantul armatei tale. Du-te şi roagă-te împreună cu oamenii tăi !

Hurr a răspuns :

– Nu. Ne vom ruga cu tine.

Astfel, el împreună cu toţi oştenii săi s-au rugat în spatele Imamului Husayn .

După rugăciune, Husayn  li s-a adresat :

– O, oameni buni, temeţi-vă de Allah, găsiţi adevărul şi urmaţi-l! Noi suntem membri ai casei Profetului . Noi merităm încredere mai mult decât cei care săvârşesc nedreptatea. Dacă nu ne aveţi pe plac sau dacă ne ignoraţi drepturile, sau dacă v-aţi răzgândit cu privire la ce ne-aţi scris înainte, atunci voi pleca de la voi.

Hurr a spus :

– Ce am scris? Nu ştiu despre ce scrisori vorbeşti.

Husayn  l-a rugat atunci pe unul dintre însoţitorii săi să aducă cei doi saci cu scrisori.

Hurr a spus :

– Eu nu sunt unul din cei care ţi-au scris. Mi s-a ordonat să nu te las până ce nu te aduc în Kufa la Ubaydullah, fiu lui Ziyad.

Husayn  a exclamat :

– Moartea va veni înainte de asta ! Ce vrei de la noi?

Hurr a răspuns :

– Alege un drum care să nu ducă nici la Kufa, nici la Medina, până ce îi scriu lui Ubaydullah şi până ce voi afla care sunt ordinele lui. Fie ca Allah să mă elibereze de această năpastă ! Jur că dacă ridici sabia, vei fi ucis !

Husayn  l-a înfruntat :

– Mă ameninţi cu moartea ? Mă vei ucide ? Astfel îl ajuţi pe nepotul Trimisului lui Allah?

Când Hurr a auzit aceste cuvinte l-a lăsat pe Imam, întrucât nu dorea o confruntare cu acesta.

***

= Va urma =