Musafirul de vineri

Musafirul de vineri

= ediţia specială 06.09.2017 =

= cu două zile înainte de vineri =

Câteva gânduri despre bine şi rău

Oamenii deţin atât de multe impresii în ceea ce priveşte binele şi răul, adevărul şi minciuna, ceea ce este corect şi ceea ce este greşit, şi îţi pot oferi atât de multe gradaţii ale percepţiei lor asupra dilemelor existenţei – încât acestea nu mai pot fi luate în calcul toate la un loc, întrucât a le accepta pe toate înseamnă a accepta laolaltă binele cu răul, adevărul cu minciuna şi ceea ce este corect cu ceea ce este greşit.

Întocmai presupunerea că adevărul nu are o esenţă monobloc şi poate fi împărţit în segmente determinate subiectiv pe care fiecare şi le poate asuma – îi rătăceşte pe oameni prin impresia că adevărul se manifestă prin nuanţe mereu-discutabile. Drept urmare oamenii, folosindu-se de acest raţionament, purced la a-şi construi un adevăr propriu fără a-l urma pe cel categoric şi evident, împrumutând doar cele necesare construcţiei şi înlocuind pe alocuri realul cu falsul confort al imaginaţiei.

Dar este oare posibil ca adevărul să învingă într-o arenă unde puterea de a influenţa este dictată de forţa şi intensitatea cu care argumentele se impun şi mai rar de esenţa şi adevărul cauzelor – în sensul în care un adevăr insuficient prezentat sau îmbrăcat în cuvinte triviale sau nefericit alese va păli în faţa carului de luptă al minciunii, căci minciuna are în sine toate metodele de a se face auzită şi văzută. Aceasta pentru că minciuna pentru a exista trebuie să convingă şi astfel să se substituie realităţii pe când adevărul este însăşi realitatea şi nu necesită nici un efort de înţelegere în afară de claritatea percepţiei.

Cu toate acestea oamenii recurg la tertipuri inimaginabile pentru a prevala minciuna în faţa adevărului. Motivul acestei atitudini este acela că minciuna este mai convenabilă decât adevărul fiind mai apropiată omului decât adevărul. Aceasta pentru că minciuna este până la urmă născocirea unui individ anume pe când adevărul se prezintă de cele mai multe ori ca o judecată fără personalitate sau pactizare cu oamenii în sprijinirea necondiţionată a scopurilor lor – şi reprezintă întru totul realitatea în care trăim. Pentru ca ordinea lumii să funcţioneze, realitatea în care trăim trebuie să fie imparţială pentru că dacă adevărul ar sluji unor cauze sluţite atunci lumea ar fi distrusă.

Cât de sigur eşti că versiunea lumii tale este corectă?

Şi dacă nu este corectă cum poate fi altfel decât greşită?

Şi dacă este greşită ce te-ar împiedica să o corectezi?

Aceste întrebări se cuvine să înlocuiască preocupările zilnice ale vieţii lumeşti ; care în realitate fac parte din labirintul înşelător al acelor lucruri ce nu călăuzesc.

Iată a revelat Preaînaltul în Coranul Glorios :

23:70

Dacă adevărul s-ar lua după poftele lor, atunci stricăciunea ar cuprinde cerurile, pământul şi ceea ce se află între ele. Noi le-am adus o amintire, însă ei întorc spatele pomenirii.

وَلَوِ اتَّبَعَ الْحَقُّ أَهْوَاءَهُمْ لَفَسَدَتِ السَّمَاوَاتُ وَالْأَرْضُ وَمَن فِيهِنَّ ۚ بَلْ أَتَيْنَاهُم بِذِكْرِهِمْ فَهُمْ عَن ذِكْرِهِم مُّعْرِضُونَ

***

Aşa a fost, aşa este şi astfel va fi mereu ; este calea Celui care a creat toate câte sunt după care le-a călăuzit înapoi către El ; iar cealaltă cale este rătăcirea.

Fie ca Allah să călăuzească omenirea la El şi nu în pustiul rătăcirii şi al uitării de sine.