Îndrumarea Profetului în ceea ce priveşte alimentaţia
În al-Musnad se relatează că Profetul a spus :
Fiul lui Adam nu umple niciodată un vas mai rău decât burta sa. Fiul lui Adam are nevoie doar de câteva îmbucături ca să reziste, dar dacă insistă, o treime ar trebui să fie rezervată pentru mâncare, o altă treime pentru băutură şi ultima treime ca să respire.
***
Alimentele fizice influenţează corpul şi îi modifică funcţiile normale în cazul ingerării unei cantităţi excesive de mâncare. Un număr mare de boli apar din cauza mâncatului excesiv sau a consumării unei cantităţi mai mari de hrană decât cea necesară corpului ori a unor alimente prea puţin benefice sau care nu sunt digerate uşor din cauza unor feluri complexe de mâncare. Atunci când fiul lui Adam îşi umple în mod obişnuit stomacul cu aceste tipuri de alimente sau băuturi, el va ajunge să dobândească diferite boli, multe dintre ele necesitând un interval îndelungat de vindecare.
Pe de altă parte, atunci când cineva consumă cantităţi moderate de alimente şi mănâncă în mod înţelept, corpul va beneficia integral de această dietă, spre deosebire de cazul în care face excese. Hrana pe care o mâncăm poate împlini o necesitate, poate să ne îndestuleze sau se poate să fie consumată excesiv. Profetul ne-a spus că omul are nevoie de câteva îmbucături pentru a rezista, fără ca puterea să îl părăsească. Când cineva doreşte să depăşească ceea ce este strict necesar, ar trebui să păstreze o treime din stomac pentru mâncare, o altă treime pentru apă sau băutură şi ultima treime pentru a respira. Aceasta este cea mai bună metodă de a mânca, atât pentru corp, cât şi pentru inimă. Dacă stomacul este plin de mâncare, nu va mai fi loc pentru lichide. Dacă omul bea când are stomacul plin, va respira cu greutate, generând astfel o stare de lene şi oboseală. Se va simţi toropit, de parcă ar avea o greutate în stomac. În consecinţă, omului îi va fi lene să-şi împlinească obligaţiile şi va căuta să-şi satisfacă felurite alte pofte, stomacul său fiind deja plin.
A mânca şi bea până la refuz asupreşte corpul şi inima atunci când devine un obicei. Nu este nici o problemă dacă ocazional cineva mănâncă pe săturate. De exemplu, Abu Huraira a băut odată nişte lapte în prezenţa Profetului până când a spus : Jur pe Cel care te-a trimis cu adevărul ! Nu mai am loc (în stomac). Uneori companionii obişnuiau să mănânce pe săturate în prezenţa Profetului
.
Într-o altă relatare este menţionat că : Profetul nu a văzut niciodată un miel întreg fript.
A transforma într-un obicei mâncatul excesiv slăbeşte puterea corpului şi ca o consecinţă omul se îngraşă. Corpul devine puternic când primeşte hrana şi băutura de care are nevoie şi pe care le poate folosi, îndestularea burţii nefiind un semn al vitalităţii şi forţei, accentul acestei filosofii alimentare fiind aşezat pe necesităţile evidente ale corpului, ce variază de la individ la individ.
Remediile destinate vindecării corpului reprezintă o parte a ştiinţei profetice. Leacurile trupului ar trebui să fie folosite acolo unde sunt necesare fiind mai înţelept să ne păstrăm energia prevenind bolile inimii şi sufletului, ferindu-ne sănătatea şi împiedicând din timp orice rău le-ar putea afecta.
Acesta este ţelul ultim vizat de misiunea profetică.
Totuşi un proces de vindecare al trupului fără a vindeca inima nu va funcţiona şi rar va aduce beneficii.
Totuşi a vindeca inima în timp ce corpul este bolnav nu generează nici un rău de vreme ce, curând după aceasta, răul va fi îndepărtat şi înlocuit definitiv din corp, acţiune ce va aduce după sine vindecarea pacientului.
Un gând despre „Dietele”