Cei doi prieteni

= Rumi =

3056

Un om bătu la uşa prietenului drag

O, cine eşti tu oare, om vrednic şi pribeag?

3057

„Sunt eu!” răspunse insul. ” Te du! Nu se cuvine

să stea la masa asta un om necopt ca tine”.

3058

„În focul surghiunirii finţa-ţi să se coacă,

şi n-o să mai încerce atunci să se prefacă.”

3059

Plecă de-ndată omul. Călători vreun an,

surghiunul pârjolindu-l cu focul său avan.

3060

Şi ars de-acea văpaie dar şi cu mintea coaptă,

se-ntoarse la amicu-i, să vadă de-l aşteaptă.

3061

Bătu din nou la uşă cu teamă şi-umilinţă,

ca nu cumva să-i scape iar vreo necuviinţă.

3062

Şi-l întrebă amicul : „Cine-i la uşă-acu?”

Şi omul îi răspunse : „La uşă eşti chiar tu!”

3063

Prietenul îi zise : „O, intră, eu al meu,

căci tu eşti eu şi-n casă nu-i loc pentr-un alt eu”.

3064

„Al aţei dublu capăt nu-i acului pe plac.

Cum însă-acum eşti unul, hai, intră-n acest ac!”

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s