2. Fuga

= Partea a II-a =

***

Prinţul martirilor   a continuat să strige oamenilor adunaţi în Mina:

Dacă aţi avea răbdarea să înduraţi greutăţile şi nenorocirile de dragul lui Allah, atunci vi s-ar încredinţa vouă autoritatea. Dar voi aţi permis asupritorilor să ajungă la guvernare, astfel că ei administrează (treburile obştii) făcând apel la despotism şi abuzuri, practica lor consecventă fiind aceea de a-şi satisface poftele. Ceea ce le-a permis să obţină controlul conducerii a fost faptul că voi aţi fugit, temându-vă de moarte, şi dragostea voastră pentru această viaţă, viaţă care oricum vă va părăsi în cele din urmă. Drept consecinţă a acestei mentalităţi aţi încredinţat masele de oameni lipsiţi de apărare în ghearele asupritorilor. În timp ce unii se ploconesc ca nişte sclavi sub jugul asupritorilor, iar alţii au fost puşi în faţa nevoilor şi sărăciei, guvernanţii conduc potrivit capriciilor lor, agonisind ticăloşii şi dezonoare pentru ei înşişi, prin imoralitatea lor, urmând sfaturile celor răi şi arătând neruşinare faţă de Allah. Unul din purtătorii lor de cuvânt se urcă la amvon în fiecare oraş. Ţara este neajutorată în faţa lor, iar mâinile lor apucă tot ce vor. Oamenii sunt sclavii lor, fiind fără putere de apărare. Unul dintre guvernatori este un dictator înnăscut, răuvoitor şi ranchiunos ; altul refuză să-L recunoască pe Allah şi Ziua Învierii. Societatea este în ghearele unui asupritor viclean ai cărui strângători de taxe sunt opresivi şi ai cărui guvernatori nu au nici un fel de milă pentru credincioşii pe care îi conduc. Allah este Acela care va judeca disputa dintre noi şi care va da verdictul decisiv.

Dumnezeule ! Tu ştii că tot ce am făcut nu a fost insuflat de rivalitatea pentru putere, nici pentru a căuta bogăţia şi avuţia, ci a fost pentru a demonstra oamenilor principiile şi valorile religiei Tale, pentru a reforma legile teritoriului Tău, pentru a proteja şi asigura drepturile de netăgăduit ale slujitorilor Tăi asupriţi şi pentru a acţiona în conformitate cu obligaţiile mele. Tu ai stabilit normele, legile şi ordonanţele pe care le-ai poruncit!

Aşadar, învăţători ai religiei, trebuie să ne ajutaţi să atingem această ţintă, să ne recăştigăm drepturile de la acele puteri care au considerat că pot să vă nedreptăţească şi care au încercat să stingă lumina aprinsă de Profet .

Dumnezeu ne este de ajuns, în El ne sprijinim, la El ne întoarcem.

***

Imamul Husayn  a aflat despre planurile lui Iezid de a-l ucide în timpul pelerinajului. De aceea a decis să efectueze Umra (pelerinajul cel mic) şi nu Hajj (pelerinaj complet), părăsind Mekka pe 8 Dhu-l-Hijja, anul 60 h. îndreptându-se spre Kufa.

Vărul său, Abdullah  , fiul lui Abbas, l-a rugat să aştepte, avertizându-l :

– Ai putea fi ucis, iar oamenii Iraqului nu sunt de încredere. Cel puţin îndreaptă-te altundeva, de exemplu, spre Yemen, unde tatăl tău are susţinători.

Husayn  i-a răspuns :

– Vere, ştiu că eşti sincer, dar m-am hotărât să fac această călătorie.

Ibn Abbas  i-a spus :

– Atunci nu-ţi lua copiii şi familia cu tine. Mi-e teamă că te vor vedea murind.

Husayn  i-a răspuns :

– Pe Allah, ei nu mă vor părăsi ! Dacă mă părăsesc, vor fi victime ale oricui nu-i va fi milă de ei.

***

Imamul Husayn  a poposit la Al-Sifah în drumul său spre Kufe. Aici l-a întâlnit pe Al-Farazdah, fiul lui Ghalib, un poet faimos al vremii. Imamul Husayn  l-a întrebat pe acesta ce ştie despre atitudinea oamenilor de acolo (din Irak).

Al-Farazdah a răspuns :

– Inimile lor sunt cu tine, săbiile lor sunt cu omeiazii, iar destinaţia finală e hotărâtă în ceruri.

Husayn  i-a răspuns :

– Adevăr ai grăit, totul este în mâinile lui Allah. El face ceea ce vrea El, iar noi cerem ajutor numai de la El.

Mai târziu a aflat că toate drumurile care duceau spre Kufa erau blocate şi păzite de gărzile duşmanilor.

***

Următorul popas a fost la al-Hajir. Aici Imamul a scris un mesaj pentru Muslim, fiul lui Aqil  , pe care i l-a dat lui Qays, fiul lui Mashar al-Saydawi, să-l ducă la Kufa.

În mesaj scria : „O, oameni ai Kufei, am primit scrisoarea de la Muslim, fiul lui Aqil, în care se spunea că v-aţi adunat spre a ne ajuta să ne cerem drepturile. Îl rog pe Atotputernicul Allah să vă răsplătească pentru această faptă. Din acest motiv am părăsit Mekka joi, 8 Dhu-l-Hijja. Când primiţi acest mesaj, rămâneţi uniţi până când ajung în Kufe peste câteva zile”.

Când Qays, fiul lui Mashar al-Saydawi, a ajuns la Al-Quddisiyyah, armata lui Ubaydullah, fiul lui Zaid, l-a încolţit. Când au încercat să-l percheziţioneze, el a rupt scrisoarea. A fost adus la castelul guvernatorului din Kufa iar Ubaydullah l-a întrebat :

– De ce ai rupt mesajul?

Qays a răspuns :

– Ca să nu afli ce era scris în el.

Ubaydullah i-a spus :

– Trebuie să-mi spui ce era în mesaj.

Qays a reuzat dar Ubaydullah l-a bruscat zicând :

– Trebuie să mergi la amvon şi să-l blestemi pe Husayn, pe fratele lui şi pe tatăl lui. Altfel te voi tăia în bucăţi.

Qays a mers la amvon şi l-a binecuvântat pe emirul credincioşilor Ali, pe Imamii Hasan şi Husayn, apoi a spus :

– Oameni buni, sunt trimis de Husayn !

În rumoarea făcută le-a dezvăluit unde era Imamul spunându-le :

– Duceţi-vă şi ajutaţi-l !

Peste câteva momente Ubaydullah a dat ordin ca acesta să fie aruncat de pe acoperişul castelului.

***

Imamul Husayn  a poposit şi la Zurud. Un număr mare de oameni s-a adunat crezând că, dacă Husayn, care era nepotul Profetului   se împotriveşte lui Iezid, întreaga lume musulmană îl va sprijini în demersul său, iar cauza acestuia va învinge şi vor obţine astfel o parte din prăzile de război. Husayn  i-a atenţionat însă la fiecare pas că această gândire era total greşită şi acest lucru nu se va întâmpla niciodată iar scopul său nu era începerea unui război fratricid ci corectarea nedreptăţilor şi redobândirea drepturilor.

Totuşi ei l-au însoţit pe Husayn  până în momentul în care veştile referitoare la uciderea lui Muslim, fiul lui Aqil  , şi a gazdei acestuia din Kufe, Hani, fiul lui Urwa, au ajuns la Imam.

În momentul în care aceste veşti au ajuns la Imam, oamenii au început să-l părăsească în număr mare.

***

= Va urma =