Semnificaţii ale Ultimei Zile

***

Credinţa în Lumea de Apoi şi în lucrurile nevăzute este fudamentală în credinţa islamică. Credinţa nu înseamnă doar simple cuvinte. Trebuie să fim conştienţi de realitatea predestinării omului către judecata finală. Când înţelegem acest lucru, nu mai avem în faţa ochilor treptele. Toate făţărniciile şi natura trecătoare a prezentului încetează să ne mai subjuge, căci vedem Ziua de Apoi ca şi cum ar fi cea de azi. Îngerii Săi, Trimişii Săi şi Mesajul Său nu mai sunt îndepărtaţi de noi, ci intervin în trăirile noastre.

Allah Preamăritul spune :

2:177

Cuvioşia nu stă în a vă întoarce feţele spre Răsărit sau spre Apus, ci cuvioşia este a crede în Allah şi în Ziua de Apoi, în îngeri, în Carte şi în profeţi, a da din avere – în pofida iubirii pentru aceasta – rudelor, orfanilor, sărmanilor, călătorului, cerşetorului şi pentru răscumpărarea robilor, a împlini Rugăciunea, a da Dania, a-şi ţine legământul dacă s-a legat, a fi răbdător la nenorocire, la rău şi în momentele de primejdie. Aceştia sunt cei drepţi, aceştia sunt cei evlavioşi.

Cu acordul lui Anas ibn Malik s-a relatat : Trimisul lui Allah  l-a trmis pe Busaisa să cerceteze caravana lui Abu Sufyan. El s-a întors şi s-a întâlnit cu Profetul  în casa sa, unde, în afară de mine şi de el, nu se mai afla nimeni. Busaisa i-a povestit noutăţile referitoare la caravană.

Auzind acestea Trimisul lui Allah  a ieşit în grabă şi le-a vorbit oamenilor astfel :

Avem nevoie de bărbaţi.

Oricine are cu el un animal gata de drum să vină să călărească alături de noi!

Oamenii au început să-i ceară permisiunea de a-şi aduce animalele de călărie ce păşteau pe dealurile din apropierea Medinei. Dar el a zis :

Nu, să vină doar cei care au animalele deja pregătite.

Aşadar, Trimisul lui Allah  şi companionii săi s-au îndreptat spre Badr şi au ajuns acolo, stricând astfel planurile politieiştilor. Când au ajuns şi idolatrii acolo, Trimisul lui Allah  a zis :

Nimeni să nu facă vreo mişcare dacă eu mă aflu în fruntea sa.

(În acest moment) politeiştii au înaintat (spre noi) şi Trimisul lui Allah  ne-a zis :

Ridicaţi-vă să intraţi în Paradis, care este egal ca întindere cu cerurile şi pământul.

Umair bin al-Humam al-Ansari a întrebat : Mesager al lui Allah :

Este Paradisul egal ca întindere cu cerurile şi pământul?

El  a răspuns : Da.

Umair a zis : O Allah !

Trimisul lui Allah  l-a întrebat : Ce te-a făcut să rosteşti aceste cuvinte?

El a răspuns : O Trimis al lui Allah ! Nimic! –

numai dorinţa de a mă afla printre locuitorii săi.

El  a răspuns: Tu te afli cu siguranţă printre locuitorii Paradisului.

Atunci şi-a scos din traista sa curmale şi a început să le mănânce. Apoi a spus : Dacă aş trăi până aş mânca aceste curmale, atunci cu siguranţă viaţa ar fi lungă !

Povestitorul spune : A aruncat atunci toate curmalele pe care le avea.

O altă relatare spune : S-a întors la prietenii săi şi a zis : Vă salut (de rămas bun). Apoi şi-a rupt teaca sabiei, a aruncat-o, a înaintat cu sabia în mână spre duşman şi a luptat până a fost ucis.

***

Suhaib a relatat că Trimisul lui Allah  a zis : Ferice de credincios, căci în fiecare treabă a sa se găseşte o faptă bună, şi doar în cazul unui credincios se face o astfel de excepţie, căci, dacă se bucură, el mulţumeşte (lui Allah) şi prin asta face o faptă bună şi dacă intră la încercări şi suportă cu răbdare, face o faptă bună.

Allah a revelat :

18:49

Şi cartea fiecăruia va fi pusă dinaintea [lui cu faptele sale]! Îi vei vedea pe păcătoşi înfricoşaţi de ceea ce se află în ea. Şi vor grăi ei : Vai nouă! Ce-i cu această carte care nu a lăsat nimic nepomenit, nici cel mai mic, nici cel mai mare păcat!? Şi ei vor afla dinaintea lor tot ceea ce au săvârşit şi nu-l va nedreptăţi Domnul tău pe nici unul.

Este poate o greşeală să nu te căieşti de păcatele făcute anterior. Însă păcătosul care nu crede în Ziua Judecăţii şi nu deţine conştiinţă persistă în păcatele sale, punându-şi în primejdie viitorul spiritual.

Allah a revelat:

75:5,6

Însă omul voieşte mai degrabă să păcătuiască înainte.

El întreabă : Când va fi Ziua Învierii?

Cei care nu cred spun : nu există altă viaţa decât viaţa noastră pământească iar noi nu vom fi niciodată înviaţi în Ziua Învierii. Necredinţa lor nu se datorează dorinţei de cunoaştere ci alterării spirituale şi egoismului. De aceea, nici cugetarea lor, nici urechile lor, nici ochii lor nu mai judecă, nu mai aud, nu mai văd realitatea. Ei răstălmăcesc ceea ce văd sau ceea ce sunt învăţaţi şi se afundă astfel şi mai adânc în păcat.

Allah a revelat :

6:29

Şi ei spun : Nu există [altă viaţă] decât viaţa noastră pământească şi noi nu vom fi înviaţi.

Allah spune :

64:7

Aceia care nu au crezut au pretins că ei nu vor mai fi înviaţi. Spune : Ba da! Pe Domnul meu! Veţi fi voi înviaţi şi apoi vi se va vesti vouă ceea ce aţi făcut! Şi acesta este un lucru uşor pentru Allah.

Nume ale Zilei de Apoi

În Nobilul Coran sunt folosite în mod repetat peste 15 nume diferite pentru Ziua de Apoi:

1. الساعة  Ceasul, se repetă de 48 de ori din care 40 de referinţe cu sensul zilei de Apoi.

2. يوم البعث Ziua Învierii, termentul se repetă de 2 ori.

3. يوم الدين Ziua Judecăţii, se repetă de 13 ori.

4. يوم الحسرة Ziua suspinului, este menţionată o singură dată.

5. يوم التناد Ziua chemării, este menţionată o singură dată.

6. يوم الفصل Ziua despărţitoare, se repetă de 6 ori.

7. يوم مجموع Ziua adunării, se repetă de două ori.

8. يوم الحساب  Ziua socotirii, se repetă de 5 ori.

9. يوم الوعيد  Ziua ameninţării, este menţionată o singură dată.

10. يوم الخلود  Ziua veşniciei, este menţionată o singură dată.

11. يوم الخروج Ziua ieşirii din morminte, este menţionată o singură dată.

12. الواقعة Cea care trebuie să se întâmple, termenul se repetă de două ori.

13. الحاقة Cea adevărată, se repetă de 3 ori.

14. الطآمة الكبرى  Ziua marii nenorociri, este menţionată o singură dată.

15. الصاخة Ziua când va veni nenorocirea cea mare, este menţionată o singură dată.

16. القارعة Ziua care loveşte, se repetă de 4 ori.