Profetismul

Când vedem un sărman neputincios, încercăm să îi satisfacem nevoile potrivit dăruirii noastre celei mai mari. Ajutăm un om lovit greu de sărăcie sau luăm de mână un orb şi îl conducem la destinaţie. Apreciem aceste fapte drept compătimire şi binecuvântare şi astfel le privim ca fiind fapte lăudabile.

Acţiunile realizate de Allah Preaînaltul nu pot fi nimic altceva în afară de binecuvântări. Prin oferirea îndurărilor Sale nesfârşite El îngăduie fiecăruia să se bucure de ele. Fără a fi determinat de cineva, Allah asigură trebuinţele creaturilor.

Allah a revelat :

14:34

Şi v-a dat El din toate câte aţi cerut. Şi de aţi socoti binefacerile lui Allah, nu le-aţi putea număra. Dar omul este cu adevărat nelegiuit şi necredincios.

De asemenea spune :

7:156

Prescrie pentru noi binele în această lume, ca şi în Viaţa de Apoi ! Noi, iată că ne întoarcem la Tine, căindu-ne! A grăit : Cu pedeapsa Mea îi ajung pe cei care voiesc Eu, iar îndurarea Mea cuprinde toate lucrurile. Şi Eu voi prescrie [mila] pentru aceia care au frică şi achită Dania şi cei care cred în semnele Noastre.

Atribute ale desăvârşirii

Spune Preaînaltul :

6:133

Domnul tău nu are nevoie [de oameni şi de nimic] şi este cu îndurare. El dacă ar voi v-ar putea face să pieriţi şi ar lăsa în urma voastră ceea ce El ar voi – tot aşa cum v-a creat şi pe voi din urmaşii unui alt neam.

Orice virtute şi frumuseţe existente în lume şi orice însuşire a desăvârşirii care poate fi imaginată sunt dovezi de bunăvoinţă, pe care Atotputernicul Allah le-a revărsat asupra creaturilor Sale, prin aceste mijloace împlinind una dintre necesităţile creaţiei. Cu siguranţă, dacă I-ar lipsi perfecţiunea, El ar fi incapabil să dăruiască semnele Sale de bunăvoinţă celorlalţi şi să aducă o contribuţie la trebuinţele oamenilor. Astfel, Allah posedă toate atributele perfecţiunii şi este înzestrat cu toate însuşirile desăvârşirii, precum viaţă, cunoaştere, putere, etc., fără să primească nici măcar o singură dimensiune a desăvârşirii de la ceilalţi şi fără să le ceară să Îl susţină, Atributele nedesăvârşirii şi pricinile lipsurilor şi mizeriei, precum slăbiciunea, neştiinţa, moartea, necazul, etc., nu îşi găsesc drum până la Sfânta Sa Prezenţă.

Profetismul (Nubuwwah)

Deşi autonom în orice privinţă, Atotputernicul Allah, cu nesfârşita Sa putere, a creat universul existenţei şi diferitele făpturi, îngăduindu-le să se bucure de nenumăratele Sale binecuvântări.

Din prima zi a creaţiei, până în ultima zi a existenţei, omul şi celelalte creaturi se află sub pronia lui Allah. Ei sunt conduşi către un scop cunoscut şi determinat cu o rânduială şi ordine foarte exactă; purced mai departe spre menirile lor, fiind în acelaşi timp călăuziţi pe calea aleselor Sale binefaceri.

Dacă vom reflecta şi delibera asupra etapelor vieţii noastre, mai exact la timpul fragedei pruncii, copilăriei, tinereţii şi vârstei senectuţii, cugetul nostru va mărturisi desăvârşitele binefaceri ale lui Allah faţă de noi. Când devenim mai conştienţi de acest lucru, experienţa vieţii va socoti fără îndoială că Făcătorul lumii este mai milostiv faţă de făpturile Sale decât oricine altcineva. Datorită acestei milostiviri şi bunăvoinţe, Allah are în vedere totdeauna preocupările oamenilor şi niciodată nu încuviinţează denaturarea şi tulburarea treburilor lor fără folos şi înţelepciune. Omenirea este creaţia lui Allah drept urmare bunăstarea şi câştigul omului sunt întreţinute de modul său realist şi binevoitor de a trăi. Se poate spune că omul are capacitatea să deosebească între bine şi rău prin înţelepciunea dăruită de Allah şi poate recunoaşte un bine dintr-o anumită împrejurare.

Ar trebui să fie ştiut, însă, că, singură, experienţa vieţii nu poate surmonta această problemă şi nu poate conduce omul către înţelepciune şi bunăvoinţă. Toate necuviinţele şi acţiunile nedrepte observate în societatea omenească sunt înfăptuite de cei care posedă înţelepciune şi discernământ, însă, drept o consecinţă a egoismului, căutării de profit şi perfidiei, judecata le-a fost copleşită de propriile sensibilităţi, cedând poftelor materiale ce îi îndrumă pe căi greşite. De aceea, Atotputernicul Allah trebuie să ne îndrepte şi să ne cheme la progres prin alte căi şi mijloace, care nu pot fi biruite de dorinţele materiale sau care nu produc şovăieli sau greşeli în cadrul călăuzirii lor. Un asemenea drum este calea profetismului.

Raţiunea ce stă la baza Nubuwwah (profetismul)

Din ceea ce am analizat cu privire la monoteism, devine evident faptul că, întrucât Allah a creat toate lucrurile, evoluţia acestora depinde de El. Cu alte cuvinte, Atotputernicul Allah este Orânduitorul şi Cârmuitorul mişcării oricărui fenomen sau făpturi pământeşti ce se zbate pentru supravieţuire încă de la bunul început al fiinţării sale, care luptă să înlăture una după alta nevoile şi neajunsurile, transformându-se atât cât reuşeşte într-o fiinţă independentă şi autonomă, deplasându-se, în mod sistematic, în direcţia supravieţuirii şi existenţei propriu-zise.

Din această idee generală se poate trasa următoarea concluzie : oricare dintre diferitele tipuri de fenomene ale universului se remarcă printr-un proces specific al evoluţiei în vederea dăinuirii, proces înfăptuit prin propriile strădanii. Altfel spus, pe calea subzistenţei, făpturile pământeşti din toate regnurile au o seamă de funcţii distincte atribuite de Allah. Referitor la acest fapt, Sfântul Coran afirmă :

20:50

I-a răspuns el : Domnul nostru este acela care a dat la iveală creaţia apoi a călăuzit-o.

Această rânduială este aplicabilă, fără nici o excepţie, tuturor elementelor creaţiei. Ea cuprinde stelele, pământul, constituenţii lor, structurile care dau naştere fenomenelor originare, plantele şi animalele iar statutul omului nu se distinge cu mult de cel al altor creaturi din univers.